Text integral · Pasaje · 19
Zece principii pentru curățirea sufletului
بِسْمِ اللهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ
În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.
Introducere
الحمدُ للهِ ربِّ العالمينَ، والصلاةُ والسلامُ على أشرفِ الأنبياءِ، وخاتمِ المرسلينَ، نبيِّنا وقدوتِنا وقُرَّةِ أعينِنا محمدِ بنِ عبدِ اللهِ الهادي الأمينِ، وعلى آلِه وصحبِه أجمعينَ، ومَن سارَ على هديِهم إلى يومِ الدينِ، أمَّا بعدُ:
Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Binecuvântarea și pacea să fie asupra celui mai nobil dintre profeți și a ultimului dintre trimiși, profetul nostru, pilda noastră și bucuria ochilor noștri, Muḥammad ibn ʿAbd Allāh, călăuzitorul cel demn de încredere; asupra întregii sale familii, asupra tuturor companionilor săi și asupra celor care urmează îndrumarea lor până în Ziua Judecății. În cele ce urmează:
Sufletul pe care îl poartă omul în sine are o mare însemnătate și un rang înalt. În sura Ash-Shams, Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a jurat pe mai multe dintre făpturile Sale mărețe, care arată măreția Sa, cu privire la sufletul care izbândește și la cel care nu izbândește. Preaînaltul a spus:
وَٱلشَّمْسِ وَضُحَىٰهَا وَٱلْقَمَرِ إِذَا تَلَىٰهَا وَٱلنَّهَارِ إِذَا جَلَّىٰهَا وَٱلَّيْلِ إِذَا يَغْشَىٰهَا وَٱلسَّمَآءِ وَمَا بَنَىٰهَا وَٱلْأَرْضِ وَمَا طَحَىٰهَا وَنَفْسٍ وَمَا سَوَّىٰهَا فَأَلْهَمَهَا فُجُورَهَا وَتَقْوَىٰهَا قَدْ أَفْلَحَ مَن زَكَّىٰهَا وَقَدْ خَابَ مَن دَسَّىٰهَا
„Pe soare și pe lumina lui! Pe lună, când îl urmează! Pe zi, când îl dezvăluie! Pe noapte, când îl acoperă! Pe cer și pe Cel care l-a zidit! Pe pământ și pe Cel care l-a întins! Pe suflet și pe Cel care l-a întocmit și i-a insuflat nelegiuirea și evlavia sa! A izbândit cel care îl curățește și a pierdut cel care îl întinează.”
[Ash-Shams, 91:1–10]
În cuvintele Celui Măreț și Preaînalt:
قَدْ أَفْلَحَ مَن زَكَّىٰهَا
„A izbândit cel care îl curățește”,
sensul de temelie al curățirii, *zakāh*, este sporirea în bine. Sensul versetului aici este că acela care se străduiește să-și curățească, să-și îndrepte și să-și înalțe sufletul, sporind în ascultare și fapte bune și îndepărtându-se de rele și păcate, își dobândește izbânda.
Iar în cuvintele Celui Măreț și Preaînalt:
وَقَدْ خَابَ مَن دَسَّىٰهَا
„Și a pierdut cel care îl întinează”,
sensul de temelie al cuvântului *tadsiyah* este ascunderea. Prin săvârșirea păcatelor, omul neascultător și-a ascuns sufletul nobil, l-a îngropat sub vicii și josnicii și l-a înăbușit și nimicit prin fapte rușinoase, până când a ajuns un suflet josnic, înjosit și decăzut. A meritat astfel eșecul și pierderea — căutăm adăpost la Allah.
فالنُّفوسُ الشَّريفةُ لا تَرضَى مِن الأشياءِ إلا أعلاها، وأفضَلَها، وأحمَدَها عاقبةً، والنفوسُ الدَّنيئةُ تَحومُ حولَ الدَّناءاتِ، وتقعُ عليها كما يقعُ الذُّبابُ على الأقذارِ، فالنفسُ الشَّريفةُ العليَّةُ لا ترضَى بالظُّلمِ، ولا بالفواحشِ، ولا بالسَّرقةِ، ولا بالخيانةِ؛ لأنَّها أكبَرُ مِن ذلك وأجلُّ، والنفسُ المَهينةُ الحقيرةُ الخسيسةُ بالضدِّ مِن ذلك، فكلُّ نَفسٍ تَميلُ إلى ما يُناسبها ويُشاكلها
„Sufletele nobile nu se mulțumesc decât cu lucrurile cele mai înalte, cele mai bune și cu urmările cele mai vrednice de laudă. Sufletele josnice dau târcoale lucrurilor josnice și se așază pe ele, asemenea muștelor care se așază pe murdării. Sufletul nobil și înalt nu se mulțumește cu nedreptatea, cu faptele desfrânate, cu furtul sau trădarea, fiindcă este mai presus și mai nobil decât acestea. Sufletul înjosit, disprețuit și josnic este tocmai dimpotrivă. Fiecare suflet înclină spre ceea ce i se potrivește și îi seamănă.”1
Fiindcă îngrijirea și curățirea sufletului au această însemnătate, fiecare musulman care își dorește binele trebuie să le acorde o grijă deosebită și să se lupte cu sine de-a lungul vieții pentru a împlini acest scop lăudabil. Astfel va izbândi în această lume și în Viața de Apoi și se va bucura de adevărata fericire.
Sufletul are un drept asupra musulmanului, după cum a spus Trimisul lui Allah ﷺ:
ولنفسِكَ عليكَ حقًّا
„Și sufletul tău are un drept asupra ta.”2
Greșește cel care crede că dreptul sufletului se împlinește prin asprime față de el și prin lipsirea lui de drepturile de care Allah a făcut sufletele să aibă nevoie prin firea lor. Tot astfel, greșește cel care crede că dreptul sufletului înseamnă nepăsare, neglijarea îndrumării sale și lăsarea lui cufundat în poftele sale și în altele asemenea.
Curățirea sufletului este departe de a se face prin asemenea lucruri. Ea se împlinește pe căile legiuite, prin cumpătare și echilibru, fără exagerare și fără neglijență, prin ținerea de îndrumarea Profetului ﷺ și de calea sa dreaptă.
În această scriere pe scurt voi menționa zece principii importante, care îl ajută pe musulman să-și curățească și să-și cultive sufletul și să-l purifice de tot ceea ce îl murdărește și îl urâțește.
Îl rog pe Allah Preaînaltul să ne curățească sufletele, să ne îndrepte faptele și vorbele, să ne facă să vedem adevărul și să ne dăruiască urmarea lui. Să ne călăuzească spre cele mai frumoase însușiri și fapte, să îndepărteze de la noi ceea ce este rău dintre ele și să ne ferească de încercări, atât de cele văzute, cât și de cele ascunse. Allah să-l binecuvânteze pe profetul nostru Muḥammad, familia sa și companionii săi și să le dăruiască pace.
Notele originale
Al-Fawāʾid de Ibn al-Qayyim, pp. 258–269.
Relatat de al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său, nr. 1968.