Text integral · Pasaje · 18
Principiul al nouălea — Ferește-te de admirația de sine și de amăgirea cu privire la propriul suflet
Cel Măreț și Preaînalt a spus:
فَلَا تُزَكُّوٓا۟ أَنفُسَكُمْ ۖ هُوَ أَعْلَمُ بِمَنِ ٱتَّقَىٰٓ
„Nu vă socotiți voi înșivă curați! El îl cunoaște cel mai bine pe acela care are evlavie.”
[An-Najm, 53:32 — fragment]
Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a interzis lauda de sine prin ceea ce arată curățenia și buna stare a sufletului, fiindcă locul evlaviei este inima, iar Allah, Cel Măreț și Preaînalt, îl cunoaște cel mai bine pe cel care are evlavie. Totodată, această laudă de sine este o pricină a admirației de sine și a fățărniciei prin care omul caută să fie văzut, iar aceasta anulează faptele.
Oricât s-ar strădui credinciosul să facă bine și să se ferească de cele interzise, el rămâne cu lipsuri și nedrept față de sine. Dacă Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de el — cel cu deplină sinceritate al acestei comunități și cel mai bun dintre oameni după profeți —, atunci când i-a cerut Profetului ﷺ să-l învețe o rugă pe care să I-o adreseze lui Allah în rugăciunea sa, a fost învățat de el ﷺ să spună:
اللهمَّ إنِّي ظلمتُ نفسي ظلمًا كثيرًا، ولا يغفرُ الذنوبَ إلا أنتَ، فاغفرْ لي مغفرةً مِن عندِكَ، وارحمني إنَّكَ أنتَ الغفورُ الرحيمُ
„O, Allah, m-am nedreptățit mult pe mine însumi și nimeni nu iartă păcatele în afară de Tine. Dăruiește-mi iertare de la Tine și ai milă de mine. Tu ești Cel Iertător, Cel Îndurător”,42
cum stau oare lucrurile cu cel aflat mai prejos de el?!
Când mama credincioșilor, ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, l-a întrebat pe Profet ﷺ despre cuvintele Preaînaltului:
وَٱلَّذِينَ يُؤْتُونَ مَآ ءَاتَوا۟ وَّقُلُوبُهُمْ وَجِلَةٌ
„Cei care dau ceea ce dau, iar inimile lor sunt temătoare”
[Al-Muʾminūn, 23:60 — fragment],
ea a spus:
أهم الذين يشربونَ الخمرَ ويسرقون؟
„Sunt aceștia cei care beau vin și fură?”
El ﷺ a răspuns:
لا يا بنتَ الصِّدِّيقِ، ولكنَّهم الذين يصومونَ ويصلُّونَ ويتصدَّقونَ، وهم يخافونَ أن لا يُقبَلَ منهم
„Nu, fiică a celui cu deplină sinceritate! Ci sunt cei care postesc, se roagă și dau milostenie, temându-se că nu li se va primi.”43
ʿAbd Allāh ibn Abī Mulaykah, Allah să aibă milă de el, a spus:
أدركتُ ثلاثينَ مِن أصحابِ النبيِّ ﷺ كلُّهم يخافُ النفاقَ على نفسِه
„Am întâlnit treizeci dintre companionii Profetului ﷺ și toți se temeau de fățărnicie pentru ei înșiși.”44
Al-Ḥasan al-Baṣrī, Allah să aibă milă de el, a spus:
إنَّ المؤمنَ جمعَ إحسانًا وشفقةً، وإنَّ المنافقَ جمعَ إساءةً وأمنًا
„Credinciosul a adunat binefacerea și teama, iar fățarnicul a adunat purtarea rea și sentimentul de siguranță.”
Apoi al-Ḥasan a recitat:
إِنَّ ٱلَّذِينَ هُم مِّنْ خَشْيَةِ رَبِّهِم مُّشْفِقُونَ
„Cei care sunt plini de teamă din frica față de Domnul lor.”
[Al-Muʾminūn, 23:57]45
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său, nr. 834, și de Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său, nr. 2705.
Relatat de at-Tirmidhī în Al-Jāmiʿ, nr. 3175; al-Albānī l-a autentificat în As-Silsilah aṣ-ṣaḥīḥah, nr. 162.
Menționat de al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său, înaintea hadithului nr. 48.
Relatat de aṭ-Ṭabarī în Tafsīr-ul său (17/68).