Text integral · Pasaje · 24
Principiul al șaptelea — Amintirea morții și a întâlnirii cu Allah, Cel Măreț și Preaînalt
Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a spus:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ ٱتَّقُوا۟ ٱللَّهَ وَلْتَنظُرْ نَفْسٌ مَّا قَدَّمَتْ لِغَدٍ
„O, voi cei care credeți, temeți-vă de Allah și fiecare suflet să privească la ceea ce a pregătit pentru mâine.”
[Al-Ḥashr, 59:18 — fragment]
Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
أكثروا ذكرَ هادمِ اللذات
„Amintiți-vă des de cea care curmă plăcerile”,
adică de moarte.33
Moartea desparte această lume de lăcașul statorniciei și timpul faptelor de răsplata lor. Ea este hotarul dintre pregătirea merindelor și întâlnirea cu răsplata lor. După ea nu mai este loc pentru căință și cererea iertării pentru faptele rele și nici pentru sporirea faptelor bune. Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a spus:
وَلَيْسَتِ ٱلتَّوْبَةُ لِلَّذِينَ يَعْمَلُونَ ٱلسَّيِّـَٔاتِ حَتَّىٰٓ إِذَا حَضَرَ أَحَدَهُمُ ٱلْمَوْتُ قَالَ إِنِّى تُبْتُ ٱلْـَٔـٰنَ
„Căința nu este pentru cei care săvârșesc fapte rele până când, atunci când moartea se înfățișează unuia dintre ei, spune: «Acum mă căiesc!»”
[An-Nisāʾ, 4:18 — fragment]
Apoi, moartea îi ajunge negreșit pe toți oamenii și îi întâlnește fără îndoială. Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a spus:
قُلْ إِنَّ ٱلْمَوْتَ ٱلَّذِى تَفِرُّونَ مِنْهُ فَإِنَّهُۥ مُلَـٰقِيكُمْ
„Spune: «Moartea de care fugiți vă va întâlni.»”
[Al-Jumuʿah, 62:8 — fragment]
Cel Măreț și Preaînalt a mai spus:
أَيْنَمَا تَكُونُوا۟ يُدْرِككُّمُ ٱلْمَوْتُ وَلَوْ كُنتُمْ فِى بُرُوجٍ مُّشَيَّدَةٍ
„Oriunde v-ați afla, moartea vă va ajunge, chiar dacă ați fi în turnuri întărite.”
[An-Nisāʾ, 4:78 — fragment]
Cu toate acestea, ea îi ajunge pe oameni pe neașteptate:
فَإِذَا جَآءَ أَجَلُهُمْ لَا يَسْتَأْخِرُونَ سَاعَةً ۖ وَلَا يَسْتَقْدِمُونَ
„Când le vine sorocul, nu îl pot întârzia nici măcar un ceas și nici nu îl pot grăbi.”
[Al-Aʿrāf, 7:34 — fragment]
Câți oameni au ieșit din casă conducându-și mașina și s-au întors purtați în giulgiu! Câți le-au spus celor din familie:
هيِّئوا لي طعامًا
„Pregătiți-mi mâncare!”,
apoi au murit fără să o guste! Câți și-au îmbrăcat haina și i-au încheiat nasturii, iar nasturii nu le-au mai fost desfăcuți decât de cel care le-a spălat trupul!
Amintirea morții îi aduce robului un folos uriaș. Prin ea se trezesc inimile nepăsătoare și prind viață inimile moarte. Robul se îndreaptă mai bine spre Allah, Cel Măreț și Preaînalt, iar nepăsarea și întoarcerea de la ascultarea de Allah, Cel Măreț și Preaînalt, se îndepărtează.
Saʿīd ibn Jubayr, Allah să aibă milă de el, a spus:
لو فارقَ ذكرُ الموتِ قلبي خشيتُ أن يفسدَ عليَّ قلبي
„Dacă amintirea morții mi-ar părăsi inima, m-aș teme ca inima mea să nu se strice.”34
Robul rămâne în bine atât timp cât privește la momentul în care va sta înaintea lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, în Ziua Învierii, după moartea sa, și la soarta sa de după moarte.
Sufyān ibn ʿUyaynah, Allah să aibă milă de el, a relatat că Ibrāhīm at-Taymī, Allah să aibă milă de el, spunea:
مثَّلتُ نفسي في الجنة؛ آكلُ ثمارَها، وأشربُ مِن أنهارِها، وأعانقُ أبكارَها، ثم مثَّلتُ نفسي في النار؛ آكلُ مِن زقُّومِها، وأشربُ مِن صديدِها، وأعالجُ سلاسلَها وأغلالَها؛ فقلتُ لنفسي: أي نفسي! أيُّ شيءٍ تريدين؟ قالت: أريدُ أن أُرَدَّ إلى الدنيا؛ فأعملَ صالحًا، قال: قلتُ: فأنتِ في الأُمنيةِ فاعملي
„Mi-am închipuit că sunt în Paradis, mâncând din roadele sale, bând din râurile sale și îmbrățișând fecioarele sale. Apoi mi-am închipuit că sunt în Foc, mâncând din zaqqūm-ul său, bând din puroiul său și îndurând lanțurile și cătușele sale. I-am spus atunci sufletului meu: «Suflete al meu, ce dorești?» El a răspuns: «Doresc să fiu trimis înapoi în această lume, ca să fac bine.» I-am spus: «Te afli acum în ceea ce îți dorești, așadar lucrează!»”35
Spune-i, de asemenea:
يا نفسُ! إن أنا متُّ فمَن ذا الذي يصلِّي عني بعد الموت؟! ومَن سيصومُ عني؟! ومَن يتوبُ عني مِن ذنوبي وتفريطي؟!
„Suflete al meu, dacă mor, cine se va mai ruga în locul meu după moarte?! Cine va posti în locul meu?! Cine se va căi în locul meu pentru păcatele și neglijența mea?!”
Notele originale
Relatat de Ibn Mājah, nr. 4258; al-Albānī l-a autentificat în Al-Irwāʾ (3/145).
Relatat de imamul Aḥmad în Az-Zuhd, nr. 2168.
Relatat de Ibn Abī ad-Dunyā în Muḥāsabat an-nafs, p. 26.