Text integral · Pasaje · 19
Principiul al treilea — Coranul cel Nobil este izvorul curățirii sufletului
Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a spus:
لَقَدْ مَنَّ ٱللَّهُ عَلَى ٱلْمُؤْمِنِينَ إِذْ بَعَثَ فِيهِمْ رَسُولًا مِّنْ أَنفُسِهِمْ يَتْلُوا۟ عَلَيْهِمْ ءَايَـٰتِهِۦ وَيُزَكِّيهِمْ وَيُعَلِّمُهُمُ ٱلْكِتَـٰبَ وَٱلْحِكْمَةَ
„Allah le-a făcut o mare binefacere credincioșilor când a trimis printre ei un trimis dintre ei, care le recită versetele Sale, îi curățește și îi învață Cartea și înțelepciunea.”
[Āl ʿImrān, 3:164 — fragment]
Cel mai de seamă mijloc prin care sufletul se curățește este Coranul cel Nobil. El este Cartea curățirii, izvorul și sursa ei. Cel care dorește să-și curățească sufletul să caute aceasta în Cartea lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt.
ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus:
ضَمِنَ اللهُ لمَن اتَّبعَ القرآنَ أن لا يضِلَّ في الدُّنيا، ولا يشقى في الآخرة
„Allah i-a garantat celui care urmează Coranul că nu va rătăci în această lume și nu va fi nefericit în Viața de Apoi.”
Apoi a recitat:
فَمَنِ ٱتَّبَعَ هُدَاىَ فَلَا يَضِلُّ وَلَا يَشْقَىٰ
„Cel care urmează îndrumarea Mea nu va rătăci și nu va fi nefericit.”
[Ṭā Hā, 20:123 — fragment]16
Preaînaltul a spus:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ قَدْ جَآءَتْكُم مَّوْعِظَةٌ مِّن رَّبِّكُمْ وَشِفَآءٌ لِّمَا فِى ٱلصُّدُورِ وَهُدًى وَرَحْمَةٌ لِّلْمُؤْمِنِينَ
„O, oameni, v-a venit un îndemn de la Domnul vostru, o vindecare pentru ceea ce este în piepturi, o călăuzire și o milă pentru credincioși.”
[Yūnus, 10:57]
Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus:
القرآنُ هو الشِّفاءُ التَّامُّ مِن جميعِ الأدواءِ القلبيَّةِ والبدنيَّةِ، وأدواءِ الدُّنيا والآخرة
„Coranul este vindecarea deplină pentru toate bolile inimii și ale trupului, precum și pentru bolile acestei lumi și ale Vieții de Apoi.”17
Cel Măreț și Preaînalt a spus:
ٱلَّذِينَ ءَاتَيْنَـٰهُمُ ٱلْكِتَـٰبَ يَتْلُونَهُۥ حَقَّ تِلَاوَتِهِۦٓ أُو۟لَـٰٓئِكَ يُؤْمِنُونَ بِهِۦ
„Cei cărora le-am dăruit Cartea și care o recită așa cum se cuvine, aceia cred în ea.”
[Al-Baqarah, 2:121 — fragment]
A recita Cartea așa cum se cuvine înseamnă a o citi, a o memora, a o înțelege, a cugeta la ea și a o pune în practică, după cum au explicat companionii și urmașii lor.
Ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, a spus:
كان الرَّجلُ مِنَّا إذا تعلَّم عشرَ آياتٍ، لم يُجاوزهنَّ حتى يعرِفَ معانيهِنَّ والعملَ بهنَّ
„Când unul dintre noi învăța zece versete, nu trecea mai departe până când nu le cunoștea înțelesurile și felul în care să le pună în practică.”18
Citirea Coranului fără a-i înțelege sensurile sau fără a împlini ceea ce se află în el nu este socotită recitare așa cum se cuvine. De aceea, al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ, Allah să aibă milă de el, spune:
إنَّما نزلَ القرآنُ ليُعمَلَ به، فاتَّخذَ النَّاسُ قراءتَهُ عملًا
„Coranul a fost pogorât pentru a fi pus în practică, dar oamenii au făcut din citirea lui fapta lor.”19
Dacă Allah, Cel Măreț și Preaînalt, îl cinstește pe robul Său cu recitarea Coranului, cugetarea la el și lupta cu sine pentru a-l pune în practică, acesta dobândește o parte îmbelșugată de curățire.
Notele originale
Relatat de aṭ-Ṭabarī în Jāmiʿ al-bayān (16/191).
Zād al-maʿād (4/520).
Relatat de aṭ-Ṭabarī în Tafsīr-ul său (1/80).
Relatat de al-Ājurrī în Akhlāq ḥamalat al-Qurʾān, p. 41.