Text integral · Pasaje · 14
Principiul al șaselea — Închiderea căilor care îl îndepărtează pe om de curățire și virtute și îl aruncă în viciu
Robul căruia i s-a dăruit izbândă are mare nevoie să închidă căile care îi murdăresc și îi întinează sufletul. În Sunnah ne-a fost dată o pildă care arată primejdia intrării robului în ceea ce îi pierde religia. În hadith, Profetul ﷺ a spus:
ضربَ اللهُ مثلًا صراطًا مستقيمًا وعلى جنبَتَي الصراط سوران فيهما أبوابٌ مفتَّحةٌ، وعلى الأبواب ستورٌ مرخاةٌ، وعلى باب الصراط داعٍ يقول: يا أيُّها الناس ادخلوا الصراط جميعًا، ولا تتعرَّجوا، وداعٍ يدعو مِن فوق الصراط، فإذا أراد يفتح شيئًا مِن تلك الأبواب قال: ويحك لا تفتحهُ فإنَّكَ إن تفتحهُ تلجهُ، والصراطُ الإسلام، والسوران حدودُ الله، والأبواب المفتَّحة محارم الله، وذلك الداعي على رأس الصراط كتابُ اللهِ عزَّ وجلَّ، والداعي مِن فوق الصراط واعظُ الله في قلبِ كلِّ مسلم
„Allah a dat drept pildă o cale dreaptă, iar de-a lungul celor două laturi ale ei sunt două ziduri în care se află uși deschise, acoperite cu perdele lăsate în jos. La intrarea căii este un chemător care spune: «O, oameni, intrați cu toții pe cale și nu vă abateți!» Un alt chemător cheamă de deasupra căii. Când cineva vrea să deschidă vreuna dintre acele uși, el îi spune: «Vai ție! Nu o deschide, fiindcă, dacă o deschizi, vei intra!» Calea este Islamul, cele două ziduri sunt hotarele lui Allah, ușile deschise sunt lucrurile interzise de Allah, chemătorul de la începutul căii este Cartea lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, iar chemătorul de deasupra căii este îndemnătorul lui Allah din inima fiecărui musulman.”28
Ḥāfiẓ Ibn Rajab al-Ḥanbalī, Allah să aibă milă de el, a spus:
ومَن كان في الدنيا قد خرجَ عن الاستقامة على الصراطِ، ففتحَ أبوابَ المحارم التي في ستور الصراط يَمنةً ويَسرةً، ودخلَ إليها ـ سواء كانت المحارمُ مِن الشهوات أو مِن الشُّبهات ـ أخذته الكلاليبُ التي على ذلك الصراط يمنةً ويسرةً، بحسب ما فَتحَ في الدنيا مِن أبواب المحارم ودخلَ إليها
„Cel care în această lume a ieșit din statornicia pe cale, a deschis ușile lucrurilor interzise, aflate în perdelele căii, în dreapta și în stânga, și a intrat pe ele — fie că erau lucruri interzise ce țin de pofte, fie de îndoieli — va fi prins de cârligele aflate la dreapta și la stânga acelei căi, pe măsura ușilor interzise pe care le-a deschis și pe care a intrat în această lume.”29
Din aceasta fac parte cuvintele lui Allah Preaînaltul:
قُل لِّلْمُؤْمِنِينَ يَغُضُّوا۟ مِنْ أَبْصَـٰرِهِمْ وَيَحْفَظُوا۟ فُرُوجَهُمْ ۚ ذَٰلِكَ أَزْكَىٰ لَهُمْ ۗ إِنَّ ٱللَّهَ خَبِيرٌۢ بِمَا يَصْنَعُونَ
„Spune-le credincioșilor să-și coboare privirile și să-și păzească părțile intime. Aceasta este mai curat pentru ei. Allah este Bineștiutor a ceea ce fac.”
[An-Nūr, 24:30]
Abū Ḥayyān al-Andalusī, Allah să aibă milă de el, a spus:
قُدِّمَ غضُّ البصرِ على حفظ الفرج لأنَّ النظر بريد الزنى، ورائد الفجور، والبلوى فيه أشدُّ وأكثرُ
„Coborârea privirii a fost pomenită înaintea păzirii părților intime, fiindcă privirea este vestitorul desfrânării și înaintemergătorul nelegiuirii, iar încercarea prin ea este mai puternică și mai frecventă.”30
Shaykh as-Saʿdī, Allah să aibă milă de el, a spus:
فإنَّ مَن حَفِظَ فرجَه وبصرَه، طَهُرَ مِن الخبث الذي يتدنَّسُ به أهلُ الفواحش، وزَكَت أعمالُه، بسبب ترك المحرَّم، الذي تطمعُ إليه النفسُ وتدعو إليه، فمَن تركَ شيئًا لله، عوضهُ الله خيرًا منه
„Cel care și-a păzit părțile intime și privirea s-a curățit de murdăria cu care se întinează cei ce săvârșesc fapte desfrânate. Faptele sale s-au curățit prin părăsirea lucrului interzis, pe care sufletul îl dorește și la care îndeamnă. Celui care renunță la ceva pentru Allah, Allah îi dăruiește în schimb ceva mai bun.”31
De aceea, din frumusețea Islamului unui om face parte părăsirea a ceea ce nu îl privește: vorba de prisos, privirea de prisos și altele asemenea.
Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus:
وأكثرُ المعاصي إنما تولُّدُها مِن فضول الكلام والنَّظر، وهما أوسعُ مداخل الشيطان فإنَّ جارحتيهما لا يَمَلان ولا يسأمان
„Cele mai multe păcate se nasc din vorba și privirea de prisos. Acestea sunt cele mai largi porți de intrare ale Satanei, fiindcă organele lor nu obosesc și nu se plictisesc.”32
Robul trebuie, așadar, să fie cu judecată și prevăzător: să-I ceară lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, răbdare și salvare și să taie toate căile care duc la pierderea și desfrânarea sufletului său. Religia robului este avuția sa de căpetenie, iar pierderea ei înseamnă pierderea acestei lumi și a Vieții de Apoi. Cu atât mai mult în vremea noastră, când încercările au căzut asupra oamenilor precum ploaia și porțile îndoielilor și poftelor s-au deschis prin aceste aparate moderne, prin site-uri îndoielnice și programe deviante. Ele i-au dus pe mulți oameni spre rătăcire și i-au îndepărtat de călăuzire. Îi cerem lui Allah ocrotire.
Notele originale
Relatat de imamul Aḥmad în Al-Musnad, nr. 17634.
Majmūʿ rasāʾil Ibn Rajab, p. 206.
Al-Baḥr al-muḥīṭ de Abū Ḥayyān al-Andalusī (8/33).
Taysīr al-Karīm ar-Raḥmān, p. 566.
Badāʾiʿ al-fawāʾid (2/820).