Text integral · Pasaje · 32
Principiul al doilea — Ruga este cheia curățirii sufletelor
Profetul ﷺ a spus:
ليسَ شيءٌ أكرمَ على اللهِ عزَّ وجلَّ مِن الدُّعاء
„Nimic nu este mai de cinste înaintea lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, decât ruga.”6
Ruga se numără printre cele mai alese acte de adorare înaintea lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, fiindcă în ea omul își arată neputința, nevoia, smerenia și umilința. El recunoaște puterea lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, capacitatea Sa, faptul că El nu are nevoie de nimeni, că El îi îndestulează pe alții și măreția Sa. Recunoaște că El alină inimile frânte chiar și ale vrăjmașilor Săi, cu atât mai mult pe ale celor virtuoși dintre cei iubiți și apropiați Lui.7
Ruga are o înrâurire uriașă în deschiderea porților binelui, după cum a spus Shaykh al-Islām în sfaturile sale către Abū al-Qāsim al-Maghribī:
وليُكثِر مِن الدُّعاءِ فإنه مِفتاحُ كلِّ خيرٍ
„Să se roage mult, fiindcă ruga este cheia oricărui bine.”8
Orice bine din această lume și din Viața de Apoi pe care îl nădăjduiești și îl dorești pentru tine, cere-I-l lui Allah și caută adăpost la El pentru a-l atinge și a-l dobândi.
Allah, Cel Măreț și Preaînalt, i-a făgăduit răspuns celui care Îl roagă și caută adăpost la El. Preaînaltul a spus:
وَقَالَ رَبُّكُمُ ٱدْعُونِىٓ أَسْتَجِبْ لَكُمْ
„Domnul vostru a spus: «Rugați-Mă și vă voi răspunde!»”
[Ghāfir, 40:60 — fragment]
Emirul credincioșilor, ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, a spus:
إني لا أحملُ همَّ الإجابةِ، ولكن همَّ الدُّعاءِ؛ فإذا أُلهِمتُ الدُّعاءَ فإنَّ الإجابةَ معه
„Nu port grija răspunsului, ci grija rugii. Dacă îmi este insuflată ruga, răspunsul vine împreună cu ea.”9
Muṭarrif ibn ash-Shikhkhīr, Allah să aibă milă de el, a spus:
تذكَّرتُ ما جماعُ الخيرِ، فإذا الخيرُ كثيرٌ: الصَّومُ، والصَّلاةُ، وإذا هو في يدِ اللهِ عزَّ وجلَّ، وإذا أنتَ لا تَقدِرُ على ما في يدِ اللهِ عزَّ وجلَّ إلا أن تسألَهُ فيُعطيكَ، فإذا جماعُ الخيرِ الدُّعاءُ
„M-am gândit la ceea ce adună întregul bine. Binele este mult: postul și rugăciunea. El este însă în mâna lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, iar tu nu poți ajunge la ceea ce este în mâna lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, decât cerându-I, pentru ca El să-ți dăruiască. Așadar, ceea ce adună întregul bine este ruga.”10
În privința curățirii sufletului, s-a relatat în mod autentic că Trimisul lui Allah ﷺ spunea în ruga sa:
اللهمَّ آتِ نفسي تقواها، وزكِّها أنتَ خيرُ مَن زكَّاها، أنتَ وليُّها ومولاها
„O, Allah, dăruiește-i sufletului meu evlavia sa și curățește-l! Tu ești Cel mai bun care îl curățește. Tu ești Ocrotitorul și Stăpânul său.”11
Această rugă arată și ne atrage atenția că sufletele sunt curățite prin puterea lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, Cunoscătorul celor nevăzute, iar cea mai de seamă cheie a curățirii lor este ruga și recunoașterea nevoii de Allah, Cel Măreț și Preaînalt.
De aceea, ruga pe care Profetul ﷺ o rostea cel mai des era:
يا مُقلِّبَ القلوبِ ثبِّتْ قلبي على دينِكَ
„O, Tu, Cel care întorci inimile, statornicește-mi inima în religia Ta!”12
Când robul își adună inima, își simte cu adevărat nevoia și lipsa, are o nădejde puternică, nu se grăbește să primească răspuns și caută momentele alese, ruga sa cu greu este respinsă.
Unul dintre cele mai mari ajutoare pentru a te ruga este să știi că sufletul tău se curățește prin puterea lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt. Allah, Cel Măreț și Preaînalt, este Cel care îl curățește pe cine voiește; întreaga hotărâre Îi aparține și se află sub voința Sa. Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a spus:
بَلِ ٱللَّهُ يُزَكِّى مَن يَشَآءُ
„Dimpotrivă, Allah îl curățește pe cine voiește.”
[An-Nisāʾ, 4:49 — fragment]
Preaînaltul a mai spus:
وَلَوْلَا فَضْلُ ٱللَّهِ عَلَيْكُمْ وَرَحْمَتُهُۥ مَا زَكَىٰ مِنكُم مِّنْ أَحَدٍ أَبَدًا وَلَـٰكِنَّ ٱللَّهَ يُزَكِّى مَن يَشَآءُ
„Dacă nu ar fi harul lui Allah asupra voastră și mila Sa, niciunul dintre voi nu s-ar fi curățit vreodată. Dar Allah îl curățește pe cine voiește.”
[An-Nūr, 24:21 — fragment]
Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, spune în tâlcuirea cuvintelor Preaînaltului
مَا زَكَىٰ مِنكُم
„Niciunul dintre voi nu s-ar fi curățit”:
ما اهتدى أحدٌ مِن الخلائقِ بشيءٍ مِن الخيرِ يَنفعُ به نفسَه، ولم يَتَّقِ شيئًا مِن الشَّرِّ يَدفعُ عن نفسِه
„Nicio făptură nu ar fi fost călăuzită spre vreun bine prin care să-și fie de folos și nu s-ar fi ferit de vreun rău pe care să-l îndepărteze de la sine.”13
Adică toate acestea sunt numai prin harul lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt.
Al-Barāʾ ibn ʿĀzib, Allah să fie mulțumit de el, a spus:
كان النبيُّ ﷺ ينقلُ التُّرابَ يومَ الخندقِ حتى اغبرَّ بطنُه، يقول: واللهِ لولا اللهُ ما اهتدينا ولا تَصدَّقنا ولا صلَّينا
„În ziua săpării șanțului, Profetul ﷺ căra pământ până când praful i-a acoperit pântecele. El spunea: «Pe Allah, dacă nu ar fi fost Allah, nu ne-am fi călăuzit, n-am fi dat milostenie și nu ne-am fi rugat.»”14
Călăuzirea, credința și tot binele se află numai în mâna lui Allah.
Trimisul lui Allah ﷺ sădea acest adevăr în sufletele companionilor, Allah să fie mulțumit de ei, și îl sublinia mereu. El ﷺ își începea predicile spunând:
مَن يهدِهِ اللهُ فلا مُضِلَّ له، ومَن يُضلِل فلا هاديَ له
„Pe cel pe care Allah îl călăuzește nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cel pe care El îl lasă în rătăcire nimeni nu-l poate călăuzi.”15
Acest temei este cea mai mare dintre porțile curățirii sufletului. Cel care știe că îndreptarea, curățirea și statornicia sufletului său se află în mâna lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, caută adăpost la El și se îndreaptă spre poarta Sa, stăruind în rugă, plin de nădejde și dorință, pentru a dobândi de la El curățirea sufletului, salvarea și izbânda lui în această lume și în Viața de Apoi.
Notele originale
Relatat de at-Tirmidhī în Al-Jāmiʿ, nr. 3370, și de Ibn Mājah în Sunan, nr. 3829; al-Albānī l-a socotit ḥasan în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ, nr. 5392.
A se vedea Mirqāt al-mafātīḥ sharḥ Mishkāt al-maṣābīḥ (4/1527–1528).
Majmūʿ al-fatāwā (10/661).
Menționat de Shaykh al-Islām în Majmūʿ al-fatāwā (8/193) și Al-Iqtiḍāʾ (2/229), și de Ibn al-Qayyim în Madārij as-sālikīn (3/103) și Al-Fawāʾid, p. 97.
Relatat de imamul Aḥmad în Az-Zuhd, nr. 1344.
Relatat de Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său, nr. 2722.
Relatat de at-Tirmidhī în Al-Jāmiʿ, nr. 3522; al-Albānī i-a autentificat lanțul de transmitere în As-Silsilah aṣ-ṣaḥīḥah, nr. 2091.
Relatat de Ibn Abī Ḥātim în Tafsīr-ul său (8/2553).
Relatat de al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său, nr. 4104, și de Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său, nr. 1803.
Relatat de imamul Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său, nr. 868, de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi; și de Abū Dāwūd în As-Sunan, nr. 1097, at-Tirmidhī în Al-Jāmiʿ, nr. 1105, și an-Nasāʾī în As-Sunan al-kubrā, nr. 3277, toți de la ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el.