Text integral · Pasaje · 24
Principiul întâi — Tawḥīd-ul este temelia curățirii sufletelor
Tawḥīd-ul este scopul pentru care Allah, Cel Măreț și Preaînalt, ne-a creat și ne-a adus la existență. Slăvitul a spus:
وَمَا خَلَقْتُ ٱلْجِنَّ وَٱلْإِنسَ إِلَّا لِيَعْبُدُونِ
„Nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât ca să Mă adore.”
[Adh-Dhāriyāt, 51:56]
El este și centrul chemării profeților și trimișilor. Preaînaltul a spus:
وَلَقَدْ بَعَثْنَا فِى كُلِّ أُمَّةٍ رَّسُولًا أَنِ ٱعْبُدُوا۟ ٱللَّهَ وَٱجْتَنِبُوا۟ ٱلطَّـٰغُوتَ
„Am trimis în fiecare comunitate un trimis: «Adorați-L pe Allah și feriți-vă de ṭāghūt!»”
[An-Naḥl, 16:36 — fragment]
Tawḥīd-ul este primul lucru pe care omul trebuie să-l împlinească pentru a intra în religia Islamului. Tot el este primul lucru pe care cel care cheamă la Allah, Cel Măreț și Preaînalt, trebuie să îl predea oamenilor, după cum Profetul ﷺ i-a spus lui Muʿādh ibn Jabal, Allah să fie mulțumit de el, atunci când l-a trimis în Yemen:
إنَّكَ تَقدَمُ على قومٍ مِن أهلِ الكتابِ، فليَكُن أوَّلَ ما تَدعوهم إليه أن يُوحِّدوا اللهَ تعالى
„Vei merge la oameni dintre oamenii Cărții. Primul lucru la care îi chemi să fie ca ei să mărturisească unicitatea lui Allah Preaînaltul.”3
Allah, Cel Măreț și Preaînalt, i-a amenințat pe cei care nu își curăță sufletele prin tawḥīd și credință cu o pedeapsă aspră în Ziua Învierii. Cel Măreț și Preaînalt a spus:
وَوَيْلٌ لِّلْمُشْرِكِينَ ٱلَّذِينَ لَا يُؤْتُونَ ٱلزَّكَوٰةَ وَهُم بِٱلْـَٔاخِرَةِ هُمْ كَـٰفِرُونَ
„Vai politeiștilor, care nu dau zakāh și care nu cred în Viața de Apoi!”
[Fuṣṣilat, 41:6–7 — fragment din 6 și versetul 7]
Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, a spus în tâlcuirea versetului de mai sus:
هي التوحيدُ والإيمانُ الذي به يزكو القلبُ؛ فإنه يتضمنُ نفيَ إلهيَّةِ ما سوى الحقِّ مِن القلبِ، وإثباتَ إلهيَّةِ الحقِّ في القلبِ، وهو حقيقةُ لا إله إلا الله، وهذا أصلُ ما تزكو به القلوبُ
„Este vorba despre tawḥīd și credință, prin care inima se curățește. Acestea presupun să înlături din inimă adorarea a orice altceva în afară de Cel Adevărat și să statornicești în inimă adorarea Celui Adevărat. Aceasta este realitatea mărturisirii «Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah» și aceasta este temelia curățirii inimilor.”4
Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus:
قال أكثرُ المفسرين مِن السَّلف ومِن بعدهم: هي التوحيد؛ شهادة أن لا إله إلا الله، والإيمان الذي به يزكو القلب... وهو أصلُ كلِّ زكاةٍ ونماءٍ...
„Cei mai mulți tâlcuitori dintre înaintași și dintre cei de după ei au spus: este tawḥīd-ul, mărturisirea că «Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah» și credința prin care inima se curățește... Aceasta este temelia oricărei curățiri și creșteri...”5
După cum tawḥīd-ul este temelia prin care sufletele se curăță și se purifică, asocierea cu Allah, *shirk*, este lucrul care le murdărește și le nimicește cel mai mult. Mai mult, ea anulează toate faptele. Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a spus:
وَلَقَدْ أُوحِىَ إِلَيْكَ وَإِلَى ٱلَّذِينَ مِن قَبْلِكَ لَئِنْ أَشْرَكْتَ لَيَحْبَطَنَّ عَمَلُكَ وَلَتَكُونَنَّ مِنَ ٱلْخَـٰسِرِينَ
„Ți s-a revelat ție și celor de dinaintea ta: «Dacă vei face asociați, fapta ta va fi zădărnicită și vei fi dintre cei pierduți.»”
[Az-Zumar, 39:65]
Acesta este păcatul pe care Allah, Cel Măreț și Preaînalt, nu îl iartă niciodată celui care moare stăruind în el. Preaînaltul a spus:
إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَغْفِرُ أَن يُشْرَكَ بِهِۦ وَيَغْفِرُ مَا دُونَ ذَٰلِكَ لِمَن يَشَآءُ
„Allah nu iartă să I se facă asociați, dar iartă ceea ce este mai prejos de aceasta cui voiește.”
[An-Nisāʾ, 4:48 — fragment]
Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a interzis Paradisul oricui Îi asociază pe altcineva. Preaînaltul a spus:
إِنَّهُۥ مَن يُشْرِكْ بِٱللَّهِ فَقَدْ حَرَّمَ ٱللَّهُ عَلَيْهِ ٱلْجَنَّةَ وَمَأْوَىٰهُ ٱلنَّارُ ۖ وَمَا لِلظَّـٰلِمِينَ مِنْ أَنصَارٍ
„Celui care Îi face asociați lui Allah, Allah i-a interzis Paradisul, iar sălașul său este Focul. Cei nedrepți nu vor avea ajutoare.”
[Al-Māʾidah, 5:72 — fragment]
Dacă robul împlinește tawḥīd-ul așa cum se cuvine, dobândește curățirea deplină și are parte de călăuzire și siguranță deplină în această lume și în Viața de Apoi. Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a spus:
ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَلَمْ يَلْبِسُوٓا۟ إِيمَـٰنَهُم بِظُلْمٍ أُو۟لَـٰٓئِكَ لَهُمُ ٱلْأَمْنُ وَهُم مُّهْتَدُونَ
„Cei care cred și nu își amestecă credința cu nedreptate, aceia au siguranță și aceia sunt călăuziți.”
[Al-Anʿām, 6:82]
Ori de câte ori robul Îi dăruiește numai lui Allah supunerea și iubirea sa, faptele sale devin sincere și drepte, iar sufletul său se curățește și se înnobilează. Ori de câte ori aduce în ele ceva din impuritățile asocierii, sufletul său este pătruns de murdărie și întinare pe măsura acestora.
Sufletul nu se curățește decât prin împlinirea tawḥīd-ului, prin îndreptarea adorării numai către Allah, Cel Măreț și Preaînalt, și prin sinceritatea faptelor pentru El, după cum a spus Allah, Cel Măreț și Preaînalt:
أَلَا لِلَّهِ ٱلدِّينُ ٱلْخَالِصُ
„Numai lui Allah I se cuvine religia curată.”
[Az-Zumar, 39:3 — fragment]
Sufletul nu se curățește decât prin eliberarea sa de toate felurile de asociere și de tot ceea ce contrazice tawḥīd-ul sau îl slăbește.
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său, nr. 7372, și de Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său, nr. 19.
Majmūʿ al-fatāwā (10/97).
Ighāthat al-lahfān (1/79).