Text integral · Pasaje · 17
Principiul al cincilea — Curățirea înseamnă înlăturarea răului și împodobirea cu bine
Adevărata curățire începe cu eliberarea sufletului: purificarea lui de vicii, neascultare și păcate. Apoi urmează împodobirea lui prin împlinirea actelor de ascultare și de apropiere de Allah, după cum a spus Cel Măreț și Preaînalt:
خُذْ مِنْ أَمْوَٰلِهِمْ صَدَقَةً تُطَهِّرُهُمْ وَتُزَكِّيهِم بِهَا وَصَلِّ عَلَيْهِمْ
„Ia din averile lor o milostenie prin care să-i curățești și să-i înalți și roagă-te pentru ei.”
[At-Tawbah, 9:103 — fragment]
Cuvintele Preaînaltului
تُطَهِّرُهُمْ
„să-i curățești”
arată treapta eliberării de faptele rele, prin curățirea lor de păcate. Cuvintele Preaînaltului
وَتُزَكِّيهِم
„să-i înalți”
arată treapta împodobirii cu virtuți și fapte bune. Pomenirea purificării înaintea creșterii sufletești ține de punerea eliberării de rău înaintea împodobirii cu bine.
Cel care dorește să-și curățească sufletul trebuie mai întâi să renunțe la păcate și nelegiuiri, care strică inima și o lipsesc de lumina călăuzirii și a credinței. Profetul ﷺ a spus:
إنَّ العبدَ إذا أخطأَ خطيئةً نُكِتَتْ في قلبِه نكتةٌ سوداءُ، فإذا هو نَزَعَ واستغفرَ وتابَ صُقِلَ قلبُه، وإن عادَ زيدَ فيها حتى تعلوَ قلبَه، وهو الرَّانُ الذي ذكرَ اللهُ:
„Când robul săvârșește un păcat, pe inima lui se întipărește un punct negru. Dacă renunță, cere iertare și se căiește, inima îi este lustruită. Dacă revine, pata sporește până îi acoperă inima. Aceasta este acoperirea pomenită de Allah:
كَلَّا ۖ بَلْ ۜ رَانَ عَلَىٰ قُلُوبِهِم مَّا كَانُوا۟ يَكْسِبُونَ
«Nicidecum! Ci ceea ce făceau le-a acoperit inimile.»
[Al-Muṭaffifīn, 83:14]”25
Apoi trebuie să se lupte cu sine pentru a spori în fapte bune, prin care sufletul său se curățește, după cum a spus Cel Măreț și Preaînalt:
وَٱلَّذِينَ جَـٰهَدُوا۟ فِينَا لَنَهْدِيَنَّهُمْ سُبُلَنَا ۚ وَإِنَّ ٱللَّهَ لَمَعَ ٱلْمُحْسِنِينَ
„Pe cei care se străduiesc pentru Noi îi vom călăuzi pe căile Noastre. Allah este, cu adevărat, alături de cei care fac bine.”
[Al-ʿAnkabūt, 29:69]
Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, a spus:
فالتزكيةُ وإن كان أصلُها النَّماءَ والبركةَ وزيادةَ الخيرِ، فإنَّما تَحصُلُ بإزالةِ الشَّرِّ؛ فلهذا صارَ التَّزكِّي يجمعُ هذا وهذا
„Deși sensul de temelie al curățirii este creșterea, binecuvântarea și sporirea binelui, ea nu se împlinește decât prin înlăturarea răului. De aceea, curățirea le cuprinde pe amândouă.”26
Shaykh as-Saʿdī, Allah să aibă milă de el, a spus despre cuvintele lui Allah Preaînaltul
بَلِ ٱللَّهُ يُزَكِّى مَن يَشَآءُ
„Dimpotrivă, Allah îl curățește pe cine voiește”
[An-Nisāʾ, 4:49 — fragment]:
أي: بالإيمان والعمل الصالح؛ بالتَّخلِّي عن الأخلاق الرَّذيلة، والتَّحلِّي بالصِّفات الجميلة
„Adică prin credință și fapta bună: prin eliberarea de însușirile rele și împodobirea cu trăsături frumoase.”27
Notele originale
Relatat de at-Tirmidhī în Al-Jāmiʿ, nr. 3334; al-Albānī l-a socotit ḥasan în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ, nr. 1670.
Majmūʿ al-fatāwā (10/97).
Taysīr al-Karīm ar-Raḥmān, p. 182.