Zece mijloace de protecție împotriva vrăjitoriei și a deochiului

**Al patrulea mijloc. Încrederea în Allah** înseamnă încredințarea inimii și sprijinirea ei pe Allah, împreună cu folosirea mijloacelor legiuite în Cartea lui Allah și în Sunna Profetului Său, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui.

Încrederea în Allah se numără printre cele mai puternice mijloace prin care robul respinge vătămarea, nedreptatea și agresiunea făpturilor pe care nu le poate îndura. Dacă robul se încrede în Allah așa cum se cuvine, El îi va fi de ajuns. Cel Preaînalt spune:

„Oare Allah nu-i este de ajuns robului Său?”

Dacă Allah îi este de ajuns, cum ar putea dușmanul să-l vatăme? Prin aceasta se înțelege că încrederea robului în Allah este un mijloc măreț pentru paza, întărirea, apărarea și ocrotirea sa de orice rău care l-ar necăji:

„Iar celui care se încrede în Allah, El îi este de ajuns.”

Un exemplu al ocrotirii pe care Allah o dă robilor ce se încred în El și al felului în care îi apără este ceea ce Allah a arătat în povestea Trimisului Său Mūsā, pacea fie asupra lui. El a ieșit cu poporul său din Egipt, fugind de Faraon, dușmanul lui Allah, pentru a-și salva religia, viețile și onoarea. Faraon a pornit după ei cu oștile sale pentru a-i nimici, luând cu sine o putere și un echipament militar cărora Mūsā și poporul său nu le puteau face față.

Când Mūsā și poporul său au ajuns la mare, drumul li s-a închis. În spatele lor se afla marea oștire a lui Faraon, gata să-i nimicească. Poporul lui Mūsā s-a plâns de starea sa, spunând:

„Vom fi, negreșit, ajunși!”

În acea stare, era ca și cum și-ar fi văzut pieirea și ar fi fost siguri de moartea lor. Mūsā, pacea fie asupra lui, a rostit însă cuvintele celui care se încrede în Allah și este sigur de El:

„Nicidecum! Domnul meu este cu mine și mă va călăuzi!”

Atunci a venit semnul măreț: Allah i-a revelat să lovească marea cu toiagul, iar marea s-a despărțit. Allah le-a făcut un drum uscat prin mare, în timp ce apa s-a ridicat ca niște munți înalți în dreapta și în stânga drumului. Apoi Allah le-a poruncit să nu se teamă că Faraon îi va ajunge și să nu le fie frică de înec. Au urmat acel drum, iar Faraon și oștile lui i-au urmat și au intrat în urma lor. Când poporul lui Mūsā ieșise în întregime și poporul lui Faraon intrase în întregime, Allah a poruncit mării să se închidă peste ei. Apele i-au acoperit și s-au înecat, fără ca vreunul dintre ei să scape. Fiii lui Israel își priveau dușmanul, iar Allah le-a bucurat ochii cu pieirea lui.

Pe cel pe care Allah îl păzește și îl ocrotește nu-l va ajunge răul. Chiar dacă toți cei de pe pământ s-ar aduna împotriva lui, nu ar putea să-l vatăme cu nimic. În hadithul lui Ibn ʿAbbās se află cuvintele pe care Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, i le-a spus: „Să știi că, dacă întreaga comunitate s-ar aduna ca să-ți aducă un folos, nu ți-ar aduce niciun folos în afară de ceea ce Allah a scris deja pentru tine. Iar dacă s-ar aduna ca să-ți facă vreun rău, nu ți-ar face niciun rău în afară de ceea ce Allah a scris deja împotriva ta. Condeiele au fost ridicate, iar filele s-au uscat.”⁹