Zece mijloace de izbăvire

Ruga este cheia oricărui bine în această lume și în Viața de Apoi. Dacă robul știe că nu există izbăvire nici în această lume, nici în Viața de Apoi decât pentru acela pe care Allah îl izbăvește, el trebuie să o ceară de la El. Izbăvirea se află numai în Mâna lui Allah, așadar cere-I lui Allah să te izbăvească! Allah Preaînaltul a spus:

„Iar când robii Mei te întreabă despre Mine, Eu sunt aproape. Răspund rugii celui care se roagă atunci când Mă cheamă. Așadar, să-Mi răspundă și ei și să creadă în Mine, pentru ca ei să fie bine călăuziți.”

Și Allah Preaînaltul a spus:

„Domnul vostru a spus: «Chemați-Mă și vă voi răspunde!»”

Cel care dorește izbăvirea să se roage mult lui Allah, cerându-I orice bine. Să-I ceară statornicie, ferire de abatere, îndreptare și celelalte bunuri ale acestei lumi și ale Vieții de Apoi.

Cea mai măreață rugă, fără îndoială, este ruga din Deschizătoarea Cărții:

„Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă!”

Până la sfârșitul surei. Dacă Allah îl călăuzește pe rob pe calea Sa, cu siguranță el se va izbăvi în această lume și în Viața de Apoi. Datorită însemnătății acestei rugi pentru rob și a marii sale nevoi de ea, Allah i-a impus să o rostească de șaptesprezece ori într-o zi și o noapte, potrivit numărului unităților rugăciunilor obligatorii. Când citește sura al-Fātiḥah, musulmanul trebuie, așadar, să fie conștient de această măreață rugă și de nevoia sa neîntreruptă de ea. Căci dobândirea călăuzirii aduce binele, izbăvirea și marea reușită în amândouă viețile.

Ruga, căutarea adăpostului la Allah și stăruința în a-I cere sunt dintre cele mai mari mijloace ale izbăvirii în această lume și în Viața de Apoi. De aceea, profeții, pacea fie asupra lor, Îi cereau lui Allah să-i izbăvească, iar El le răspundea și îi salva din încercările care se abătuseră asupra lor. Printre acestea se află ruga profetului Nūḥ, pacea fie asupra lui:

„El a spus: «Doamne, poporul meu m-a socotit mincinos. Așadar, hotărăște Tu între mine și ei și izbăvește-mă pe mine și pe credincioșii care sunt împreună cu mine!»”

Allah Preaînaltul a spus:

„L-am izbăvit pe el și pe cei care erau împreună cu el în corabia încărcată.”

Și ruga profetului Lūṭ, pacea fie asupra lui:

„Doamne, izbăvește-mă pe mine și pe familia mea de ceea ce făptuiesc ei!”

Allah Preaînaltul a spus:

„L-am izbăvit pe el și pe familia sa, pe toți.”

Și ruga profetului Yūnus, pacea fie asupra lui:

„El a strigat din întunecimi: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Tine! Slavă Ție! Eu am fost dintre cei nedrepți.»”

Allah Preaînaltul a spus:

„I-am răspuns și l-am izbăvit de mâhnire. Astfel îi izbăvim Noi pe credincioși.”

Allah Preaînaltul a spus despre Mūsā și Hārūn, pacea fie asupra lor:

„I-am copleșit cu daruri pe Mūsā și Hārūn și i-am izbăvit pe ei și pe poporul lor de marea strâmtorare.”

Cel care meditează la Coranul cel Nobil găsește în el multe asemenea rugi ale profeților, pacea fie asupra lor: cum Îi cereau Domnului lor și se aruncau smeriți înaintea Lui în toate împrejurările lor. Allah le-a răspuns rugii și le-a împlinit cererea. Așa procedează toți cei care Îi cer Domnului lumilor izbăvirea și I se roagă. El nu îl dezamăgește pe robul care Îl cheamă și nu îl respinge pe cel care Îi cere, punându-și nădejdea în El. Așadar, cine dorește izbăvirea în această lume și în Viața de Apoi să se roage.

În fiecare noapte, robul trebuie să-și amintească faptul că izbăvirea sa se află în Mâna lui Allah și că nu există izbăvire decât pentru acela pe care Allah îl izbăvește. Să alerge deci către Domnul său, cu nădejde, smerenie și dorință, cerându-I să-l așeze în rândul celor izbăviți și biruitori.

Al-Barāʾ ibn ʿĀzib, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Profetul ﷺ a spus:

„Când mergi la culcare, fă abluțiunea așa cum o faci pentru rugăciune, apoi întinde-te pe partea dreaptă și spune: «O, Allah, Ți-am supus fața mea, Ți-am încredințat treburile mele și mi-am sprijinit spatele pe ocrotirea Ta, cu dorință și teamă față de Tine. Nu există adăpost și nici izbăvire de Tine decât la Tine. O, Allah, cred în Cartea Ta pe care ai coborât-o și în Profetul Tău pe care l-ai trimis.» Dacă mori în acea noapte, vei fi în starea firească a credinței. Fă ca acestea să fie ultimele cuvinte pe care le rostești!”³²

Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus:

„El este Cel care izbăvește de Sine prin Sine și Cel la care se caută adăpost de Sine prin Sine. Tot astfel, fuga este fuga robului de la El către El. Toate acestea împlinesc monoteismul și credința în destin: nu există alt Domn în afară de El și nici alt Creator în afară de El. Făptura nu stăpânește, nici pentru sine, nici pentru altcineva, vreun rău sau folos, moartea, viața sau învierea. Toată puterea de a hotărî Îi aparține lui Allah; nimeni în afară de El nu stăpânește nimic din ea.”³³