Text integral · Pasaje · 15
Stăruința în căință și în cererea de iertare
Textele Cărții și ale Sunnei se susțin unele pe altele în arătarea meritelor căinței și ale cererii de iertare și a faptului că acestea sunt un însemnat mijloc de izbăvire în Ziua Învierii. De aceea, nobilul companion ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el, spunea: „Mă mir de cel care piere, deși are izbăvirea cu el!” A fost întrebat: „Ce este aceasta?” El a răspuns: „Cererea de iertare.”34
Când ʿUqbah ibn ʿĀmir, Allah să fie mulțumit de el, l-a întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ despre izbăvire, el ﷺ a spus:
امْلِكْ عَلَيْكَ لِسَانَكَ، وَلْيَسَعْكَ بَيْتُكَ، وَابْكِ عَلَى خَطِيئَتِكَ
„Stăpânește-ți limba, să-ți fie casa îndeajuns și plângi pentru păcatul tău!”35
Cuvintele sale ﷺ: „Și plângi pentru păcatul tău” îndrumă către căință și cererea de iertare. Prin „păcatul tău” sunt avute în vedere toate greșelile și păcatele pe care le săvârșește omul, deoarece un substantiv la singular, atunci când este legat de un posesor, are aici un înțeles general. Aceasta arată că, atunci când cere iertare și se căiește, robul trebuie să-și aducă aminte de mulțimea păcatelor și a greșelilor sale, fie ascunse, fie făcute pe față, fie vechi, fie recente, și să-I ceară lui Allah iertare și să se căiască pentru toate, ca să dobândească izbăvirea și marea izbândă.
De aceea, printre rugile Profetului ﷺ în prosternare se afla:
اللَّهُمَّ اغْفِرْ لِي ذَنْبِي كُلَّهُ، دِقَّهُ وَجِلَّهُ، وَأَوَّلَهُ وَآخِرَهُ، وَعَلَانِيَتَهُ وَسِرَّهُ
„O, Allah, iartă-mi toate păcatele: pe cele mici și pe cele mari, pe cele dintâi și pe cele din urmă, pe cele făcute pe față și pe cele ascunse!”36
Dacă robul se întoarce către Domnul său cu o căință sinceră, părăsind toate păcatele, regretând săvârșirea lor și hotărând să nu mai revină la ele, și Îi cere adesea iertare lui Allah, atunci Allah îl va izbăvi în această lume și în Viața de Apoi. După cum spune El, Preaînaltul:
وَمَا كَانَ ٱللَّهُ لِيُعَذِّبَهُمْ وَأَنتَ فِيهِمْ ۚ وَمَا كَانَ ٱللَّهُ مُعَذِّبَهُمْ وَهُمْ يَسْتَغْفِرُونَ
„Allah nu avea să-i pedepsească atât timp cât tu te aflai printre ei și Allah nu avea să-i pedepsească atât timp cât ei cereau iertare.”
Coran, Al-Anfāl, 8:33
Astfel, căința lor și cererea lor de iertare au fost un mijloc de izbăvire și de îndepărtare a pedepsei de la ei.
Profetul ﷺ a spus:
طُوبَى لِمَنْ وَجَدَ فِي صَحِيفَتِهِ اسْتِغْفَارًا كَثِيرًا
„Ferice de cel care va găsi în cartea faptelor sale multă cerere de iertare!”37
De aceea, Profetul ﷺ se căia și cerea iertare adesea, ziua și noaptea. Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:
وَاللَّهِ إِنِّي لَأَسْتَغْفِرُ اللَّهَ وَأَتُوبُ إِلَيْهِ فِي الْيَوْمِ أَكْثَرَ مِنْ سَبْعِينَ مَرَّةً
«Pe Allah, eu Îi cer iertare lui Allah și mă căiesc înaintea Lui de mai mult de șaptezeci de ori pe zi.»”38
Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus: „Îl număram pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând de o sută de ori într-o singură adunare:
رَبِّ اغْفِرْ لِي، وَتُبْ عَلَيَّ، إِنَّكَ أَنْتَ التَّوَّابُ الرَّحِيمُ
«Doamne, iartă-mă și primește-mi căința! Tu ești Cel care primește căința, Cel Îndurător.»”39
Notele originale
Relatat de al-Dīnawarī în al-Mujālasah wa-Jawāhir al-ʿIlm (4/49).
Relatat de al-Tirmidhī în al-Jāmiʿ (2406). Al-Albānī l-a declarat autentic în al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah (890).
Relatat de Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său (483).
Relatat de Ibn Mājah în Sunan (3818). Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ (3930).
Relatat de al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său (6307).
Relatat de Abū Dāwūd în Sunan (1516), a cărui formulare este reprodusă aici, și de al-Tirmidhī în al-Jāmiʿ (3434). Al-Albānī l-a declarat autentic în al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah (556).