Zece mijloace de izbăvire

Printre mijloacele de izbăvire se numără amintirea acelei zile mărețe în care făpturile vor sta înaintea Domnului lumilor pentru socoteală și răsplată, iar nimeni nu va putea aduce altcuiva izbăvire, folos sau vătămare.

„Și de unde să știi tu ce este Ziua Judecății? Și încă o dată: de unde să știi tu ce este Ziua Judecății? Este ziua în care niciun suflet nu va putea face nimic pentru alt suflet, iar porunca în ziua aceea va fi a lui Allah.”

Când credinciosul își amintește acea zi, grozăviile și încercările ei grele, aceasta îi trezește teama și îl îndeamnă să se pregătească pentru Viața de Apoi și să urmeze mijloacele care îi aduc izbăvirea și izbânda.

De aceea, Allah a arătat că cei izbăviți în Viața de Apoi vor spune că amintirea socotelii și a răsplății, pe când se aflau în această lume, a fost un mijloc al izbânzii și al izbăvirii lor. El, Preaînaltul, spune:

„Cât despre cel căruia i se va da cartea în mâna dreaptă, el va spune: «Luați și citiți cartea mea! Eu am fost încredințat că voi întâlni socoteala mea.»”

Preaînaltul mai spune:

„Și se vor întoarce unii către alții, întrebându-se. Vor spune: «Mai înainte, în mijlocul familiilor noastre, eram cuprinși de teamă. Allah ne-a dăruit însă harul Său și ne-a ferit de pedeapsa vântului arzător. Noi Îl chemam mai înainte. El este Cel Binefăcător, Cel Îndurător.»”

Cine știe că va sta înaintea lui Allah și că Allah îl va întreba despre faptele sale trebuie să se pregătească pentru acea zi, să pregătească un răspuns la întrebare și să se străduiască să dea răspunsul corect.

Ibrāhīm ibn Bashshār, Allah să aibă milă de el, a spus: „L-am auzit pe Ibrāhīm ibn Adham, Allah să aibă milă de el, spunând: «Amintește-ți așa cum se cuvine de ceea ce te așteaptă și gândește-te la partea din viața ta care a trecut: te poți bizui pe ea și poți nădăjdui, datorită ei, să fii izbăvit de pedeapsa Domnului tău?! Dacă vei face astfel, îți vei ocupa inima cu grija pentru calea izbăvirii și te vei îndepărta de calea celor care se distrează, se cred în siguranță și sunt liniștiți, lăsându-și sufletele să urmeze propriile pofte, care i-au adus pe calea pieirii lor. Fără îndoială, vor afla, vor fi cuprinși de mâhnire și vor regreta:

„Și vor ști cei care au nedreptățit către ce întoarcere se vor întoarce.”»”⁴⁵

Muʿallā ibn Ziyād a relatat: „Al-Mughīrah ibn Mukhādish l-a întrebat pe al-Ḥasan al-Baṣrī: «O, Abū Saʿīd, cum să procedăm cu statul în preajma unor oameni de aici care ne vorbesc până când inimile noastre sunt gata să-și ia zborul?»

El a răspuns: «O, șeicule! Pe Allah, pentru tine este mai bine să stai în preajma unor oameni care îți trezesc teama până când ajungi la siguranță decât să stai în preajma unor oameni care te fac să te crezi în siguranță până când te ajung temerile.»”⁴⁶