Text integral · Pasaje · 45
Monoteismul și adorarea exclusivă a lui Allah
Cea mai mare cauză a izbăvirii în Ziua Învierii — și nu există izbăvire fără ea — este monoteismul, adică adorarea lui Allah singur și închinarea sinceră numai Lui. În întâmplarea măreață de mai înainte au fost amintite cuvintele Profetului ﷺ:
مَنْ قَبِلَ مِنِّي الْكَلِمَةَ الَّتِي عَرَضْتُ عَلَى عَمِّي، فَرَدَّهَا عَلَيَّ، فَهِيَ لَهُ نَجَاةٌ
„Cel care primește de la mine cuvântul pe care i l-am înfățișat unchiului meu, iar el mi l-a respins, va avea în el izbăvire.”7
Prin „cuvânt” se înțelege mărturisirea monoteismului: „Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah.”
Nu se are în vedere doar rostirea ei cu limba, ci împlinirea a ceea ce arată: închinarea sinceră numai lui Allah și adorarea Lui singur.
Monoteismul este scopul pentru care Allah a creat făpturile și le-a adus la existență, ca să îl împlinească. El a spus:
وَمَا خَلَقْتُ ٱلْجِنَّ وَٱلْإِنسَ إِلَّا لِيَعْبُدُونِ
„Nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât ca să Mă adore.”
Coran, al-Dhāriyāt 51:56
Și a spus:
وَقَضَىٰ رَبُّكَ أَلَّا تَعْبُدُوٓا۟ إِلَّآ إِيَّاهُ
„Domnul tău a hotărât să nu Îl adorați decât pe El.”
Coran, al-Isrāʾ 17:23 (fragment)
Și a spus:
وَمَآ أُمِرُوٓا۟ إِلَّا لِيَعْبُدُوا۟ ٱللَّهَ مُخْلِصِينَ لَهُ ٱلدِّينَ حُنَفَآءَ
„Nu li s-a poruncit decât să Îl adore pe Allah, făcându-I închinarea numai Lui, îndreptați către adevăr.”
Coran, al-Bayyinah 98:5 (fragment)
Temelia izbăvirii și a reușitei în Ziua Învierii este, așadar, monoteismul. Izbăvirea dobândită prin el este de două feluri.
Primul: izbăvirea de intrarea în Foc
Dacă omul împlinește monoteismul în chip desăvârșit, nu va intra în Foc. Dimpotrivă, va intra în Paradis de la început, fără socoteală și fără pedeapsă.
Al doilea: izbăvirea de rămânerea veșnică în Foc
Aceasta îl privește pe cel care nu și-a desăvârșit monoteismul și nu l-a împlinit pe deplin, ci a săvârșit neascultări și păcate mari care i-au slăbit credința și monoteismul și pentru care a meritat să intre în Foc. Monoteismul îl va izbăvi de rămânerea veșnică în Foc, iar în cele din urmă va ajunge în Paradis.
Cât despre cel care vine în Ziua Învierii fără monoteism, acesta nu are nicio nădejde de izbăvire și nicio cale de a dobândi milă și iertare.
Allah a spus, prin cuvintele Trimisului Său ʿĪsā, pacea fie asupra lui:
إِنَّهُۥ مَن يُشْرِكْ بِٱللَّهِ فَقَدْ حَرَّمَ ٱللَّهُ عَلَيْهِ ٱلْجَنَّةَ وَمَأْوَىٰهُ ٱلنَّارُ ۖ وَمَا لِلظَّـٰلِمِينَ مِنْ أَنصَارٍ
„Celui care Îi asociază ceva lui Allah, Allah i-a oprit Paradisul, iar sălașul său este Focul. Cei nedrepți nu au ajutoare.”
Coran, al-Māʾidah 5:72 (fragment)
Allah a mai spus:
وَٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ لَهُمْ نَارُ جَهَنَّمَ لَا يُقْضَىٰ عَلَيْهِمْ فَيَمُوتُوا۟ وَلَا يُخَفَّفُ عَنْهُم مِّنْ عَذَابِهَا ۚ كَذَٰلِكَ نَجْزِى كُلَّ كَفُورٍ وَهُمْ يَصْطَرِخُونَ فِيهَا رَبَّنَآ أَخْرِجْنَا نَعْمَلْ صَـٰلِحًا غَيْرَ ٱلَّذِى كُنَّا نَعْمَلُ ۚ أَوَلَمْ نُعَمِّرْكُم مَّا يَتَذَكَّرُ فِيهِ مَن تَذَكَّرَ وَجَآءَكُمُ ٱلنَّذِيرُ ۖ فَذُوقُوا۟ فَمَا لِلظَّـٰلِمِينَ مِن نَّصِيرٍ
„Cei care nu au crezut vor avea Focul Gheenei. Nu se va hotărî asupra lor moartea, ca să moară, și nici nu li se va ușura din chinul ei. Astfel îl răsplătim pe orice nerecunoscător. Ei vor striga acolo: «Domnul nostru, scoate-ne! Vom săvârși fapte bune, altele decât cele pe care le făceam!» «Oare nu v-am dat o viață destul de lungă pentru ca acela care voia să ia aminte să o poată face? Și a venit la voi avertizorul. Gustați, așadar! Cei nedrepți nu au ajutor.»”
Coran, Fāṭir 35:36–37
Allah a pomenit pe rând aceste trei categorii — cei izbăviți de intrarea în Foc, cei izbăviți de rămânerea veșnică în el și cei care nu sunt izbăviți deloc — în cuvintele Sale:
ثُمَّ أَوْرَثْنَا ٱلْكِتَـٰبَ ٱلَّذِينَ ٱصْطَفَيْنَا مِنْ عِبَادِنَا ۖ فَمِنْهُمْ ظَالِمٌ لِّنَفْسِهِۦ وَمِنْهُم مُّقْتَصِدٌ وَمِنْهُمْ سَابِقٌۢ بِٱلْخَيْرَٰتِ بِإِذْنِ ٱللَّهِ ۚ ذَٰلِكَ هُوَ ٱلْفَضْلُ ٱلْكَبِيرُ
„Apoi am dat Cartea ca moștenire celor pe care i-am ales dintre robii Noștri. Unii dintre ei sunt nedrepți cu sine, alții urmează calea de mijloc, iar alții sunt înainte-mergători în fapte bune, cu îngăduința lui Allah. Acesta este marele har.”
Coran, Fāṭir 35:32
Până la cuvintele Sale:
وَٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ لَهُمْ نَارُ جَهَنَّمَ لَا يُقْضَىٰ عَلَيْهِمْ فَيَمُوتُوا۟ وَلَا يُخَفَّفُ عَنْهُم مِّنْ عَذَابِهَا ۚ كَذَٰلِكَ نَجْزِى كُلَّ كَفُورٍ
„Cei care nu au crezut vor avea Focul Gheenei. Nu se va hotărî asupra lor moartea, ca să moară, și nici nu li se va ușura din chinul ei. Astfel îl răsplătim pe orice nerecunoscător.”
Coran, Fāṭir 35:36
Prima categorie este cuprinsă în cuvintele Sale:
وَمِنْهُم مُّقْتَصِدٌ وَمِنْهُمْ سَابِقٌۢ بِٱلْخَيْرَٰتِ
„Alții urmează calea de mijloc, iar alții sunt înainte-mergători în fapte bune.”
Coran, Fāṭir 35:32 (fragment)
Aceștia sunt cei izbăviți de intrarea în Foc, care intră în Paradis de la început, fără socoteală și fără pedeapsă. Deosebirea dintre cel care urmează calea de mijloc și cel înainte-mergător în fapte bune este că primul împlinește ceea ce este obligatoriu și părăsește ceea ce este interzis, pe când al doilea adaugă la aceasta faptele dorite și recomandate.
A doua categorie este cuprinsă în cuvintele Sale:
فَمِنْهُمْ ظَالِمٌ لِّنَفْسِهِۦ
„Unii dintre ei sunt nedrepți cu sine.”
Coran, Fāṭir 35:32 (fragment)
Aceștia sunt cei izbăviți de rămânerea veșnică în Foc, dacă intră în el din pricina păcatelor lor. Cel nedrept cu sine este acela care își nedreptățește sufletul prin neascultări și păcate care nu ajung la necredință. El este expus pedepsei și intrării în Foc. Însă, dacă intră, nu va rămâne în el veșnic, ci va fi izbăvit prin darul monoteismului și al închinării sincere numai lui Allah.
A treia categorie este cuprinsă în cuvintele Sale:
وَٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ لَهُمْ نَارُ جَهَنَّمَ لَا يُقْضَىٰ عَلَيْهِمْ فَيَمُوتُوا۟ وَلَا يُخَفَّفُ عَنْهُم مِّنْ عَذَابِهَا ۚ كَذَٰلِكَ نَجْزِى كُلَّ كَفُورٍ
„Cei care nu au crezut vor avea Focul Gheenei. Nu se va hotărî asupra lor moartea, ca să moară, și nici nu li se va ușura din chinul ei. Astfel îl răsplătim pe orice nerecunoscător.”
Coran, Fāṭir 35:36
Aceștia nu au nicio nădejde de izbăvire în Ziua Învierii, fiindcă nu L-au adorat pe Allah singur, ci au venit cu asocierea și necredința care anulează monoteismul.
ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, a relatat: „Când au fost pogorâte cuvintele:
ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَلَمْ يَلْبِسُوٓا۟ إِيمَـٰنَهُم بِظُلْمٍ
«Cei care au crezut și nu și-au amestecat credința cu nedreptate»
Coran, al-Anʿām 6:82 (fragment)
aceasta le-a fost greu companionilor Trimisului lui Allah ﷺ și au spus: «Care dintre noi nu se nedreptățește pe sine?» Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: «Nu este cum credeți voi. Este așa cum i-a spus Luqmān fiului său:
يَـٰبُنَىَّ لَا تُشْرِكْ بِٱللَّهِ ۖ إِنَّ ٱلشِّرْكَ لَظُلْمٌ عَظِيمٌ
‹Fiul meu, nu Îi asocia nimic lui Allah! Asocierea este, cu adevărat, o nedreptate mare.›»”8
Coran, Luqmān 31:13 (fragment)
Așadar, a explicat nedreptatea prin asociere, iar siguranța înseamnă ferirea de pedeapsa veșnică.
De la ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, s-a relatat că a explicat-o prin păcat; în acest caz, siguranța înseamnă ferirea de orice pedeapsă.
Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, a spus: „Cei cărora aceasta le-a fost greu au crezut că nedreptatea de care versetul cere să te ferești este nedreptatea robului față de sine și că numai cel care nu s-a nedreptățit pe sine are parte de siguranță și călăuzire. Profetul ﷺ le-a lămurit că asocierea este o nedreptate în Cartea lui Allah. Astfel, siguranța și călăuzirea nu se dobândesc decât de cel care nu își amestecă credința cu această nedreptate. Cel care nu și-a amestecat credința cu ea face parte dintre cei care au siguranță și călăuzire, după cum face parte dintre cei aleși în cuvintele Sale:
ثُمَّ أَوْرَثْنَا ٱلْكِتَـٰبَ ٱلَّذِينَ ٱصْطَفَيْنَا مِنْ عِبَادِنَا ۖ فَمِنْهُمْ ظَالِمٌ لِّنَفْسِهِۦ
«Apoi am dat Cartea ca moștenire celor pe care i-am ales dintre robii Noștri. Unii dintre ei sunt nedrepți cu sine.»
Coran, Fāṭir 35:32 (fragment)
Aceasta nu exclude ca vreunul dintre ei să fie tras la răspundere pentru nedreptatea față de sine, dacă nu se căiește. Allah a spus:
فَمَن يَعْمَلْ مِثْقَالَ ذَرَّةٍ خَيْرًا يَرَهُۥ وَمَن يَعْمَلْ مِثْقَالَ ذَرَّةٍ شَرًّا يَرَهُۥ
«Cel care face un bine cât greutatea unei fărâme îl va vedea. Iar cel care face un rău cât greutatea unei fărâme îl va vedea.»
Coran, al-Zalzalah 99:7–8
Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de el, l-a întrebat pe Profet ﷺ despre aceasta: «O, Trimis al lui Allah, care dintre noi nu a făcut rău?» El a răspuns: «O, Abū Bakr! Oare nu obosești? Oare nu te întristezi? Oare nu te lovesc necazurile? Acestea sunt plata pe care o primiți pentru ceea ce ați făcut.»9
El a arătat că un credincios care, dacă se căiește, intră în Paradis, poate fi răsplătit pentru faptele sale rele în această lume prin nenorocirile care îl lovesc… Cel ferit de cele trei feluri de nedreptate are siguranța deplină și călăuzirea deplină. Cel care nu a fost ferit de nedreptatea față de sine are parte de siguranță și călăuzire în sensul general: adică va intra negreșit în Paradis, după cum i s-a făgăduit în celălalt verset. Allah l-a călăuzit pe calea cea dreaptă, al cărei sfârșit este Paradisul. Siguranța și călăuzirea lui vor fi împuținate pe măsura împuținării credinței sale prin nedreptatea față de sine.”10
Notele originale
Relatat de imamul Aḥmad în Musnad (20), cu un lanț de transmitere bun.
Relatat de Muslim în Ṣaḥīḥ (124).
Relatat de imamul Aḥmad în Musnad (71); relatarea de bază se află în Jāmiʿ al-Tirmidhī (3039). Al-Albānī l-a declarat autentic în ediția sa verificată a cărții Al-Īmān de Ibn Taymiyyah, p. 67.
Ibn Taymiyyah, Al-Īmān, pp. 66–67.