Text integral · Pasaje · 14
Păzirea limbii
Printre mijloacele izbăvirii și ale ocrotirii se află păzirea limbii și ferirea ei de tot răul. În hadithul lui ʿUqbah ibn ʿĀmir, Allah să fie mulțumit de el, acesta a spus:
قلت: يا رسول الله ما النجاة؟ قال: املك عليك لسانك، وليسعك بيتك، وابك على خطيئتك
„Am întrebat: «O, Trimis al lui Allah! În ce stă izbăvirea?» El ﷺ a răspuns: «Stăpânește-ți limba, să-ți fie casa îndeajuns și plângi pentru păcatul tău!»”23
Cuvintele sale ﷺ: „Stăpânește-ți limba” atrag atenția asupra însemnătății păzirii limbii. Robul trebuie să cerceteze ceea ce urmează să spună: dacă este un bine, să-l rostească; dacă este altfel, să se abțină. După cum a spus el ﷺ:
من كان يؤمن بالله واليوم الآخر فليقل خيرا أو ليصمت
„Cel care crede în Allah și în Ziua de Apoi să spună un bine sau să tacă!”24
Limba este foarte primejdioasă, iar răul pe care îl poate aduce omului, religiei sale, comunității sale și celor din jur este mare. De aceea, avertismentul privitor la ea este aspru. Profetul ﷺ a spus:
إن العبد ليتكلم بالكلمة ما يتبين فيها يزل بها في النار أبعد مما بين المشرق والمغرب
„Robul poate rosti un cuvânt fără să se gândească la urmările lui și, din pricina lui, să alunece în Foc mai departe decât depărtarea dintre răsărit și apus.”25
Fiindcă izbăvirea este atât de strâns legată de limbă, toate mădularele trupului depind de ea în urcarea și în coborârea lor. El ﷺ a spus:
إذا أصبح ابن آدم فإن الأعضاء كلها تكفر اللسان فتقول: اتق الله فينا فإنما نحن بك؛ فإن استقمت استقمنا وإن اعوججت اعوججنا
„Când fiul lui Ādam se trezește dimineața, toate mădularele se pleacă în fața limbii și spun: «Teme-te de Allah în privința noastră, căci noi depindem de tine! Dacă ești dreaptă, și noi suntem drepte; iar dacă te strâmbi, și noi ne strâmbăm.»”26
Așadar, păzirea și ocrotirea limbii sunt temelia întregului bine în această lume și în Viața de Apoi. Neglijarea ei, lăsarea ei liberă și lipsa de grijă față de ea sunt pricini de pieire și pierdere.
De aceea, când Profetul ﷺ i-a amintit lui Muʿādh ibn Jabal, Allah să fie mulțumit de el, temeliile religiei și porțile binelui, într-un hadith lung, l-a încheiat astfel:
ألا أخبرك بملاك ذلك كله؟ قلت: بلى يا نبي الله، فأخذ بلسانه، قال: كف عليك هذا. فقلت: يا نبي الله وإنا لمؤاخذون بما نتكلم به؟ فقال: ثكلتك أمك يا معاذ، وهل يكب الناس في النار على وجوههم أو على مناخرهم إلا حصائد ألسنتهم
„«Să-ți spun ce ține toate acestea în frâu?» Am răspuns: «Da, o, Profet al lui Allah!» El și-a prins limba și a spus: «Ține-o pe aceasta în frâu!» Am întrebat: «O, Profet al lui Allah! Oare vom fi trași la răspundere pentru ceea ce rostim?» El a răspuns: «Vai ție, Muʿādh! Oare ce îi aruncă pe oameni în Foc, pe fețele lor — sau pe nasurile lor —, dacă nu roadele limbilor lor?»”27
Credinciosul trebuie, prin urmare, să aibă grijă să nu-și lase limba liberă în ceea ce nu îi folosește.
Într-o asemenea împrejurare, tăcerea înseamnă ocrotire și izbăvire, după cum este stabilit autentic că Profetul ﷺ a spus:
من صمت نجا
„Cel care tace se izbăvește.”28
Notele originale
Relatat de al-Tirmidhī în al-Jāmiʿ (2406). Al-Albānī l-a declarat autentic în al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah (890).
Relatat de al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său (6018) și de Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său (47).
Relatat de al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său (6477) și de Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său (2988).
Relatat de al-Tirmidhī în al-Jāmiʿ (2407). Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ (344).
Relatat de al-Tirmidhī în al-Jāmiʿ (2616). Al-Albānī l-a declarat autentic în al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah (1122).
Relatat de al-Tirmidhī în al-Jāmiʿ (2501). Al-Albānī l-a declarat autentic în al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah (536).