Text integral · Pasaje · 74
Felurile în care tinerii amăgiți de takfīr și atentate încalcă islamul
وجوه مخالفة الشباب المفتونين بالتكفير والتفجير للإسلام
Încălcările islamului săvârșite de tinerii amăgiți de takfīr și atentate sunt multe și felurite. Chiar și una singură, luată separat, ar fi de ajuns drept nenorocire pentru cel care o săvârșește. Cum sunt atunci toate laolaltă, atât de felurite?! Urmează câteva dintre aceste încălcări, împreună cu dovezile care arată cât de grave și de primejdioase sunt:
Prima: declararea musulmanilor drept necredincioși
Profetul ﷺ a spus:
أيُّما امرئ قال لأخيه: يا كافر! فقد باء بها أحدهما، إن كان كما قال، وإلاَّ رجعت عليه
Orice om care îi spune fratelui său: „Necredinciosule!” face ca aceasta să se întoarcă asupra unuia dintre ei. Dacă el este așa cum a spus, [acuzația este adevărată]; altfel, se întoarce asupra celui care a rostit-o.
Al-Bukhārī (6104); Muslim (216), a cărui formulare este redată aici.
În hadithul lui Abū Ḏarr, Allah să fie mulțumit de el, el ﷺ a spus:
ومَن دعا رجلاً بالكفر، أو قال: عدوَّ الله! وليس كذلك، إلَّا حار عليه
Cel care îl numește pe un om necredincios sau spune: „Dușman al lui Allah!”, fără ca el să fie astfel, va vedea [acuzația] întorcându-se asupra sa.
Muslim (217).
Dacă această amenințare privește declararea unui singur om drept necredincios, ce se poate spune despre declararea unei întregi comunități drept necredincioasă?!
A doua: uciderea musulmanilor fără drept
Allah, Atotputernicul și Preamăritul, a spus:
وَمَا كَانَ لِمُؤْمِنٍ أَن يَقْتُلَ مُؤْمِنًا إِلَّا خَطَـًٔا
Unui credincios nu-i este îngăduit să ucidă un alt credincios decât din greșeală.
Coran 4:92 (fragment)
Și a spus:
وَمَن يَقْتُلْ مُؤْمِنًا مُّتَعَمِّدًا فَجَزَآؤُهُۥ جَهَنَّمُ خَـٰلِدًا فِيهَا وَغَضِبَ ٱللَّهُ عَلَيْهِ وَلَعَنَهُۥ وَأَعَدَّ لَهُۥ عَذَابًا عَظِيمًا
Cel care ucide cu intenție un credincios va avea drept răsplată Gheena, în care va rămâne veșnic. Allah Se va mânia pe el, îl va blestema și îi va pregăti un chin cumplit.
Coran 4:93
Și a spus:
مِنْ أَجْلِ ذَٰلِكَ كَتَبْنَا عَلَىٰ بَنِىٓ إِسْرَٰٓءِيلَ أَنَّهُۥ مَن قَتَلَ نَفْسًۢا بِغَيْرِ نَفْسٍ أَوْ فَسَادٍ فِى ٱلْأَرْضِ فَكَأَنَّمَا قَتَلَ ٱلنَّاسَ جَمِيعًا وَمَنْ أَحْيَاهَا فَكَأَنَّمَآ أَحْيَا ٱلنَّاسَ جَمِيعًا
Din această pricină le-am prescris fiilor lui Israel că acela care ucide un suflet, fără ca acesta să fi ucis un alt suflet sau să fi făcut stricăciune pe pământ, este ca și cum i-ar fi ucis pe toți oamenii, iar acela care salvează o viață este ca și cum i-ar fi salvat pe toți oamenii.
Coran 5:32 (fragment)
Profetul ﷺ a spus:
أوّل ما يُقضى بين الناس يوم القيامة في الدماء
Prima pricină în care se va judeca între oameni în Ziua Învierii privește vărsarea de sânge.
Al-Bukhārī (6864); Muslim (1678).
El ﷺ a spus:
لن يزال المؤمن في فُسحة من دينه ما لم يُصب دماً حراماً
Credinciosul va rămâne într-un larg răgaz în privința religiei sale, câtă vreme nu varsă sânge oprit.
Al-Bukhārī (6862).
Jundub ibn ʿAbd Allāh, Allah să fie mulțumit de el, a spus:
إنَّ أول ما ينتن من الإنسان بطنه، فمَن استطاع أن لا يأكل إلَّا طيِّباً فليفعل، ومَن استطاع أن لا يُحال بينه وبين الجنة بملء كف من دم هراقه فليفعل
Prima parte a omului care ajunge să putrezească este pântecele său. Cel care poate să nu mănânce decât ceea ce este bun și îngăduit să facă aceasta! Iar cel care poate să nu fie despărțit de Paradis din pricina unui căuș de sânge pe care l-a vărsat să facă aceasta!
Al-Bukhārī (7152).
În al-Fatḥ (13/130), după ce a pomenit o cale de transmitere a lui la al-Ṭabarānī cu atribuire Profetului, al-Ḥāfiẓ a spus:
وهذا لو لَم يرد مصرَّحاً برفعه لكان في حكم المرفوع؛ لأنَّه لا يُقال بالرأي، هو وعيد شديد لقتل المسلم بغير حقٍّ
Chiar dacă nu s-ar fi transmis cu atribuirea explicită Profetului, ar avea statutul unei asemenea relatări, căci aceasta nu se poate spune prin simpla părere. Este o amenințare aspră pentru uciderea unui musulman fără drept.
Al-Fatḥ (13/130).
A treia: sinuciderea
Allah Preaînaltul a spus:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ لَا تَأْكُلُوٓا۟ أَمْوَٰلَكُم بَيْنَكُم بِٱلْبَـٰطِلِ إِلَّآ أَن تَكُونَ تِجَـٰرَةً عَن تَرَاضٍ مِّنكُمْ ۚ وَلَا تَقْتُلُوٓا۟ أَنفُسَكُمْ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ بِكُمْ رَحِيمًا وَمَن يَفْعَلْ ذَٰلِكَ عُدْوَٰنًا وَظُلْمًا فَسَوْفَ نُصْلِيهِ نَارًا ۚ وَكَانَ ذَٰلِكَ عَلَى ٱللَّهِ يَسِيرًا
O, voi care credeți! Nu vă însușiți averile unii altora pe nedrept, ci numai prin negoț făcut cu învoirea voastră. Și nu vă ucideți pe voi înșivă! Allah este Îndurător cu voi. Pe cel care face aceasta din dușmănie și nedreptate îl vom face să ardă în Foc. Acest lucru este ușor pentru Allah.
Coran 4:29–30
Profetul ﷺ a spus:
من قتل نفسَه بشيء في الدنيا عُذِّب به يوم القيامة
Cel care se ucide cu un lucru în această lume va fi chinuit cu el în Ziua Învierii.
Al-Bukhārī (6047); Muslim (176).
A patra: uciderea celor aflați sub legământ
Profetul ﷺ a spus:
مَن قتل نفساً معاهداً لَم يرح رائحة الجنة، وإنَّ ريحها توجد من مسيرة أربعين عاماً
Cel care ucide un om aflat sub legământ nu va simți mireasma Paradisului, deși mireasma lui se simte de la o depărtare de patruzeci de ani de mers.
Al-Bukhārī (3166).
Despre uciderea lor din greșeală, Allah, Atotputernicul și Preamăritul, a spus:
وَإِن كَانَ مِن قَوْمٍۭ بَيْنَكُمْ وَبَيْنَهُم مِّيثَـٰقٌ فَدِيَةٌ مُّسَلَّمَةٌ إِلَىٰٓ أَهْلِهِۦ وَتَحْرِيرُ رَقَبَةٍ مُّؤْمِنَةٍ ۖ فَمَن لَّمْ يَجِدْ فَصِيَامُ شَهْرَيْنِ مُتَتَابِعَيْنِ
Dacă [cel ucis] este dintr-un neam cu care aveți un legământ, trebuie plătită familiei sale despăgubirea și eliberat un rob credincios. Cel care nu găsește [un rob de eliberat] să postească două luni la rând.
Coran 4:92 (fragment)
A cincea: înspăimântarea celor aflați în siguranță
Profetul ﷺ a spus:
مَن حمل علينا السِّلاحَ فليس منَّا
Cel care ridică armele împotriva noastră nu este dintre noi.
Al-Bukhārī (6874); Muslim (161).
Imamul Aḥmad (5/362) și Abū Dāwūd (5004) au relatat cu un lanț autentic de la ʿAbd al-Raḥmān ibn Abī Laylā:
حدَّثنا أصحاب محمد ﷺ أنَّهم كانوا يسيرون مع النَّبِيِّ ﷺ، فنام رجل منهم، فانطلق بعضُهم إلى حبل معه فأخذه، ففزع، فقال رسول الله ﷺ: لا يحلُّ لمسلم أن يروِّع مسلماً
Companionii lui Muḥammad ﷺ ne-au relatat că mergeau împreună cu Profetul ﷺ. Un om dintre ei a adormit. Unii s-au dus la o frânghie pe care o avea și au luat-o, iar el s-a speriat. Atunci Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Unui musulman nu-i este îngăduit să înspăimânte un alt musulman.”
Aḥmad (5/362); Abū Dāwūd (5004), cu lanț autentic.
A șasea: distrugerea bunurilor altora
Allah, Atotputernicul și Preamăritul, a spus:
إِذَا تَوَلَّىٰ سَعَىٰ فِى ٱلْأَرْضِ لِيُفْسِدَ فِيهَا وَيُهْلِكَ ٱلْحَرْثَ وَٱلنَّسْلَ ۗ وَٱللَّهُ لَا يُحِبُّ ٱلْفَسَادَ
Când pleacă, se străduiește pe pământ să facă stricăciune și să nimicească ogorul și urmașii. Allah nu iubește stricăciunea.
Coran 2:205 (fragment)
Profetul ﷺ a spus:
مَن أخذ أموال الناس يريد أداءها أدَّى الله عنه، ومَن أخذ يريد إتلافها أتلفه الله
Celui care ia bunurile oamenilor cu gândul de a le restitui Allah îi va înlesni restituirea. Iar pe cel care le ia cu gândul de a le pierde Allah îl va duce la pierzare.
Al-Bukhārī (2387).
Dacă aceasta îl privește pe cel care împrumută bunurile oamenilor fără să intenționeze să le restituie, ce se poate spune despre cel care le nimicește prin atentate și distrugeri?!
A șaptea: luarea vehiculelor altora sub amenințarea armelor, pentru a fugi când sunt descoperiți
Profetul ﷺ a spus:
لا يحلُّ لامرئ أن يأخذ مال أخيه بغير حقِّه
Nimănui nu-i este îngăduit să ia bunul fratelui său fără drept.
Aḥmad (23605), cu lanț bun.
În predica din ziua jertfei, la Minā, în timpul Pelerinajului de adio, el ﷺ a spus, potrivit hadithului lui Abū Bakra, Allah să fie mulțumit de el:
إنَّ دماءكم وأموالكم وأعراضكم عليكم حرام كحرمة يومكم هذا في شهركم هذا في بلدكم هذا إلى يوم تلقون ربَّكم
Sângele, averile și onoarea voastră vă sunt inviolabile, așa cum este inviolabilă această zi a voastră, în această lună a voastră, în acest ținut al vostru, până în ziua în care Îl veți întâlni pe Domnul vostru.
Al-Bukhārī (67, 1741); Muslim (1679).
A opta: ascunderea unora dintre ei prin îmbrăcarea hainelor femeiești
Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, a spus:
لعن رسول الله ﷺ المتشبِّهين من الرِّجال بالنساء، والمتشبِّهات من النساء بالرِّجال
Trimisul lui Allah ﷺ i-a blestemat pe bărbații care le imită pe femei și pe femeile care îi imită pe bărbați.
Al-Bukhārī (5885).
Faptul că acești tineri au căzut în aceste încălcări și în altele este urmarea înțelegerii lor greșite a textelor și a neîntoarcerii la oamenii învățați. Profetul ﷺ a spus:
مَن يُرد الله به خيراً يفقهه في الدِّين
Celui căruia Allah îi voiește binele îi dă înțelegere în religie.
Prin ceea ce implică, hadithul arată că celui căruia Allah nu-i voiește binele nu-i dă înțelegere în religie.
Acești tineri trebuie să se teamă de Allah în privința islamului lor, a lor înșiși, a familiilor și a comunității lor. Trebuie să dobândească înțelegere în religie și să se întoarcă la oamenii învățați, ca să fie feriți de rătăcirea fără îndrumare care i-a făcut să cadă în atâtea încălcări ale islamului. Să înceteze să se nedreptățească pe ei și pe alții. Profetul ﷺ a spus:
اتَّقوا الظلم؛ فإنَّ الظلم ظلمات يوم القيامة
Feriți-vă de nedreptate! Nedreptatea va fi întunecimi în Ziua Învierii.
Muslim (2578), din hadithul lui Jābir, Allah să fie mulțumit de el.
Să se ferească să fie dintre cei falimentari în Viața de Apoi, despre care Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
إنَّ المفلسَ من أمَّتي يأتي يوم القيامة بصلاة وصيام وزكاة، ويأتي قد شتم هذا، وقذف هذا، وأكل مال هذا، وسفك دم هذا، وضرب هذا، فيُعطى هذا من حسناته، وهذا من حسناته، فإن فنيت حسناته قبل أن يُقضى ما عليه أُخذ من خطاياهم فطُرحت عليه، ثم طُرح في النار
Cel falimentar din comunitatea mea va veni în Ziua Învierii cu rugăciune, post și zakāt, dar va veni și după ce l-a insultat pe unul, l-a acuzat de desfrâu pe altul, a mâncat averea altuia, a vărsat sângele altuia și l-a lovit pe altul. Acestuia i se va da din faptele sale bune și celuilalt din faptele sale bune. Dacă faptele sale bune se termină înainte de a se achita ceea ce datorează, se vor lua din păcatele lor și vor fi aruncate asupra sa, apoi va fi aruncat în Foc.
Muslim (2581), din hadithul lui Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el.
Acești tineri trebuie să fie cu adevărat credincioși, musulmani, luptători și emigranți. În Musnad al imamului Aḥmad (23958), cu un lanț autentic, Fuḍāla ibn ʿUbayd a spus că Trimisul lui Allah ﷺ a zis în timpul Pelerinajului de adio:
ألا أخبرُكم بالمؤمن؟ مَن أمِنَه الناس على أموالهم وأنفسهم، والمسلم مَن سلم الناس من لسانه ويده، والمجاهد مَن جاهد نفسه في طاعة الله، والمهاجر مَن هجر الخطايا والذنوب
Să vă spun cine este credinciosul? Acela în fața căruia oamenii se simt în siguranță în privința bunurilor și vieților lor. Musulmanul este cel de a cărui limbă și mână oamenii sunt feriți. Luptătorul este cel care se luptă cu sine însuși în ascultarea de Allah, iar emigrantul este cel care părăsește greșelile și păcatele.
Aḥmad, al-Musnad (23958), cu lanț autentic.
Dacă acești tineri s-ar fi luptat cu ei înșiși în ascultarea de Allah, ar fi părăsit greșelile și păcatele, musulmanii ar fi fost feriți de limbile și mâinile lor, iar oamenii s-ar fi simțit în siguranță în fața lor în privința bunurilor și vieților lor. Ei însă s-au încăpățânat și s-au îndepărtat de oamenii învățați, căzând în uciderea nevinovaților, distrugerea clădirilor și a altor lucruri, lăsarea femeilor văduve și a copiilor orfani. Feriți-vă de Focul al cărui combustibil sunt oamenii și pietrele! O singură cufundare în Foc face să fie uitată orice desfătare din această lume. În Ṣaḥīḥ Muslim (2807), Anas, Allah să fie mulțumit de el, a spus că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:
يُؤتى بأنعَم أهل الدنيا من أهل النار يوم القيامة، فيُصبَغ في النار صبغة، ثم يُقال: يا ابن آدم! هل رأيتَ خيراً قط؟ هل مرَّ بك نعيم قط؟ فيقول: لا والله يا رب! ويُؤتى بأشدِّ الناس بؤساً في الدنيا من أهل الجنة، فيُصبَغ صبغة في الجنة، فيُقال له: يا ابن آدم! هل رأيت بُؤساً قط؟ هل مرَّ بك شدَّة قط؟ فيقول: لا والله يا ربِّ! ما مرَّ بي بؤسٌ قط، ولا رأيتُ شدَّة قط
În Ziua Învierii va fi adus cel care a avut cea mai îmbelșugată viață lumească dintre locuitorii Focului și va fi cufundat o dată în Foc. Apoi i se va spune: „O, fiu al lui Adam! Ai văzut vreodată vreun bine? Ai avut vreodată parte de desfătare?” El va răspunde: „Nu, pe Allah, Doamne!” Va fi adus și cel mai năpăstuit om din această lume dintre locuitorii Paradisului și va fi cufundat o dată în Paradis. I se va spune: „O, fiu al lui Adam! Ai văzut vreodată vreo nenorocire? Ai trecut vreodată prin greutăți?” El va răspunde: „Nu, pe Allah, Doamne! N-am trecut niciodată prin vreo nenorocire și n-am văzut niciodată vreo greutate!”
Muslim (2807).
Căldura Focului din Viața de Apoi o întrece de șaptezeci de ori pe cea a focului din această lume. În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (3265) și Ṣaḥīḥ Muslim (2843), Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
نارُكم جزء من سبعين جزءاً من نار جهنَّم، قيل: يا رسول الله! إن كانت لكافية، قال: فُضِّلت عليهنَّ بتسعة وستين جزءاً، كلُّهنَّ مثل حرِّها
Focul vostru este o parte din șaptezeci de părți ale focului Gheenei. S-a spus: „O, Trimis al lui Allah! Acesta ar fi fost de ajuns!” El a răspuns: „Îl întrece cu șaizeci și nouă de părți, fiecare având o căldură asemenea lui.”
Al-Bukhārī (3265); Muslim (2843).
Îi cer lui Allah, Atotputernicul și Preamăritul, să-i țină statornici în călăuzire pe tinerii musulmani călăuziți și să le sporească îndrumarea. Să le dăruiască îndrumare celor care au căzut în pierzanie, să-i ocrotească de răul propriilor suflete și să le pregătească o cale dreaptă în treburile lor. O, Allah, dăruiește-le îndreptare, fă-i dintre cei care îndreaptă și ocrotește-i de diavolii dintre djinni și oameni, de stricăciune și de răspândirea ei! Tu ai putere asupra tuturor lucrurilor.
Dorind ca acești tineri să tragă folos din sfatul meu, le spun despre mine: Allah m-a făcut îndestulat prin harul Său. Nici măcar o palmă de pământ nu a intrat în stăpânirea mea decât prin cumpărare de la cel care o deținea în mod legitim. Nu am primit nimic din fondurile statului — deși aceasta îi este îngăduită potrivit Legii celui care primește fără să râvnească la ele. Gradul pentru care primeam salariu când m-am pensionat, în anul 1413 H., îl dobândisem în vremea regelui Fayṣal, în anul 1393 H. Prin ceea ce am spus nu urmăresc și nu doresc niciun folos material sau de alt fel.
Așa cum le-am dat sfat sincer acestor tineri în această scriere și în cea dinaintea ei, l-am dat și conducătorilor, prin numeroase scrisori particulare. Prima a fost adresată regelui Fayṣal, Allah să aibă milă de el, în anul 1383 H. Am făcut aceasta pentru a împlini cuvintele Profetului ﷺ:
الدين النصيحة، قالوا: لمن يا رسول الله؟ قال: لله ولكتابه ولرسوله ولأئمَّة المسلمين وعامَّتهم
Religia este sfatul sincer. Au întrebat: „Față de cine, o, Trimis al lui Allah?” A răspuns: „Față de Allah, de Cartea Sa, de Trimisul Său, de conducătorii musulmanilor și de toți musulmanii.”
Muslim (196).
Și cuvintele sale ﷺ:
إنَّ الله يرضى لكم ثلاثاً، ويَسخط لكم ثلاثاً؛ يرضى لكم أن تعبدوه ولا تشركوا به شيئاً، وأن تعتصموا بحبل الله جميعاً ولا تفرَّقوا، وأن تناصحوا من ولاَّه اللهُ أمرَكم، ويَسخط لكم قيل وقال وإضاعة المال، وكثرة السؤال
Allah este mulțumit pentru voi de trei lucruri și urăște pentru voi trei lucruri. Este mulțumit să-L adorați și să nu-I asociați nimic, să vă țineți cu toții de funia lui Allah și să nu vă dezbinați și să-i sfătuiți sincer pe cei cărora Allah le-a încredințat cârmuirea voastră. Urăște pentru voi vorbele deșarte, risipirea averii și întrebările multe.
Mālik, al-Muwaṭṭaʾ (2/990); Aḥmad, al-Musnad (8799), a cărui formulare este redată. Hadith autentic.
Am făcut-o și pentru a conlucra cu ei la păstrarea corăbiei întregi și la împiedicarea celor care vor să o găurească, astfel încât să se dobândească salvarea și ocrotirea de pieire, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ:
مثل القائم على حدود الله والواقع فيها كمثل قوم استهموا على سفينة، فأصاب بعضُهم أعلاها وبعضُهم أسفلها، فكان الذين في أسفلها إذا استقوا من الماء مرُّوا على مَن فوقهم، فقالوا: لو أنَّا خرقنا في نصيبنا خرْقاً ولم نؤذ مَن فوقنا، فإن يتركوهم وما أرادوا هلكوا جميعاً، وإن أخذوا على أيديهم نجوا ونجوا جميعاً
Pilda celui care păzește limitele lui Allah și a celui care le încalcă este asemenea unor oameni care au tras la sorți locurile într-o corabie. Unii au primit partea de sus, iar alții partea de jos. Cei de jos treceau pe la cei de sus când aveau nevoie să ia apă. Au spus: „Dacă am face o gaură în partea noastră, nu i-am mai deranja pe cei de sus.” Dacă ceilalți îi lasă să facă ceea ce vor, vor pieri cu toții; iar dacă îi opresc, vor scăpa ei și vor scăpa cu toții.
Al-Bukhārī (2493).
Locuitorii acestei țări, conducători și conduși, au datoria să păstreze moștenirea celor doi imami de seamă, Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb și Muḥammad ibn Saʿūd, Allah să aibă milă de ei: statul care a fost întemeiat și a dăinuit prin aplicarea Cărții și a Sunnei și a căii înaintașilor comunității. Conducătorii trebuie să păstreze ceea ce a stat la temelia statului, iar supușii să conlucreze cu el în tot ceea ce aduce bine islamului și musulmanilor, rugându-se pentru el, dându-i sfat sincer și ascultând și supunându-se în ceea ce este bun.
Îi cer lui Allah, Atotputernicul și Preamăritul, să păstreze pentru această țară siguranța și credința, să respingă pe oricine îi voiește răul, să întărească prin conducătorii ei islamul și musulmanii și să o păzească, pe ea și pe toate țările musulmanilor, de răul celor răi și de uneltirile nelegiuiților și ale necredincioșilor. El este Auzitor și răspunde rugilor.