Sfaturi și îndemnuri pentru cei încă amăgiți de takfīr și atentate

În lumea de astăzi s-a statornicit ca orice om care nu este locuitor al unei țări să intre în ea cu permisiunea statului respectiv. Această permisiune este numită „viză de intrare”. Cel care intră în orice țară cu această permisiune are siguranță pentru viața și bunurile sale; încălcarea ei nu se poate face decât printr-o agresiune nedreaptă. Intrarea nemusulmanilor în Peninsula Arabică nu este îngăduită decât pentru o durată temporară. Această intrare ar trebui să răspundă unei nevoi. În privința lucrurilor pentru care nu există o asemenea nevoie, precum personalul casnic și șoferii, ar trebui să se recurgă numai la musulmani.

Răspunderea scoaterii nemusulmanilor din Peninsula Arabică, după intrarea lor, le aparține conducătorilor ei. Cel care a acordat permisiunea de intrare se ocupă și de ieșire. Nimănui altcuiva nu-i este îngăduit să facă ceva în această privință.

Agresiunile unor tineri asupra unor oameni cărora li s-a acordat siguranță, prin ucidere sau prin vătămări mai mici decât aceasta, contrazic îndrumarea islamului. Ele sunt crime și stricăciune pe pământ și vatămă reputația islamului și a musulmanilor. O arată faptul că, în vremea lui Abū Bakr și ʿUmar, Allah să fie mulțumit de ei, niciun companion nu a agresat vreun necredincios, prin ucidere sau altfel, sub pretextul scoaterii lui din Peninsula Arabică. Ei știau că această răspundere le aparține conducătorilor.