Ghid pentru ʿumrah și hajj

Când omul dorește să intre în iḥrām pentru ʿumrah, îi este prescris să își scoată veșmintele obișnuite, să facă o baie precum baia pentru impuritatea rituală majoră și să aplice pe cap și pe barbă cel mai bun parfum pe care îl găsește, din ulei de lemn de agar sau alt parfum. Nu îl vătăma faptul că parfumul rămâne după intrarea în iḥrām, potrivit relatării din cele două Ṣaḥīḥ de la ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea —, care a spus:

„Când dorea să intre în iḥrām, Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, se parfuma cu cel mai bun parfum pe care îl găsea. După aceea vedeam strălucirea moscului pe capul și pe barba lui.”¹⁷

Baia la intrarea în iḥrām este Sunna atât pentru bărbați, cât și pentru femei, inclusiv pentru cea aflată la menstruație ori în lăuzie. Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, i-a poruncit lui Asmāʾ bint ʿUmays, când a născut, să facă baie la intrarea în iḥrām, să își lege un material și să intre în iḥrām.¹⁸

După baie și parfumare, îmbracă veșmintele de iḥrām. Apoi, în afară de femeia aflată la menstruație ori în lăuzie, îndeplinește rugăciunea obligatorie dacă este timpul ei; altfel, îndeplinește două unități cu intenția rugăciunii de după abluțiune. După rugăciune intră în iḥrām și spune:

„Răspund chemării Tale pentru ʿumrah! Răspund chemării Tale, o, Allah, răspund chemării Tale! Răspund chemării Tale, Tu nu ai asociat, răspund chemării Tale! Cu adevărat, lauda, binefacerea și stăpânirea Îți aparțin. Tu nu ai asociat!”

Bărbatul ridică glasul rostind acestea, iar femeia le spune atât cât să o audă cea de lângă ea. Dacă persoana care intenționează intrarea în iḥrām se teme de o piedică în îndeplinirea ritualului,

se cuvine să pună o condiție când intră în iḥrām, spunând:

„Dacă o piedică mă oprește, locul ieșirii mele din iḥrām va fi acolo unde m-ai oprit.”

Adică: dacă o boală, o întârziere ori altă piedică mă împiedică să îmi îndeplinesc ritualul, ies din iḥrām. Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, i-a poruncit lui Ḍubāʿah bint al-Zubayr — Allah să fie mulțumit de ea — să pună o condiție când a dorit să intre în iḥrām fiind bolnavă. I-a spus:

„Vei avea de la Domnul tău ceea ce ai pus drept condiție.”¹⁹

Dacă omul a pus condiția și apoi apare ceea ce îl împiedică să își îndeplinească ritualul, iese din iḥrām și nu îi revine nimic în plus.

Cel care nu se teme de o piedică nu se cuvine să pună o condiție. Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, nu a pus o condiție și nu le-a poruncit tuturor să o facă; i-a poruncit aceasta numai lui Ḍubāʿah bint al-Zubayr — Allah să fie mulțumit de ea — deoarece ea era bolnavă.

Se cuvine ca cel aflat în iḥrām să rostească mult talbiyah, mai ales la schimbarea locului ori a timpului: când urcă pe o înălțime, coboară într-un loc jos, vine noaptea ori ziua. După ea să Îi ceară lui Allah mulțumirea Sa și Paradisul și să caute, prin mila Lui, adăpost de Foc.

Talbiyah este prescrisă pentru ʿumrah din momentul intrării în iḥrām până la începerea ṭawāf-ului, iar pentru ḥajj din momentul intrării în iḥrām până la începerea aruncării pietricelelor la Jamrat al-ʿAqabah în ziua sărbătorii.

Când ajunge aproape de Makkah, se cuvine să facă baie înainte de intrarea în ea, deoarece Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, a făcut baie înainte de a intra. Când intră în Moscheea Sacră, pășește întâi cu piciorul drept și spune:

„În numele lui Allah! Binecuvântările și pacea să fie asupra Trimisului lui Allah! O, Allah, iartă-mi păcatele și deschide-mi porțile milei Tale! Caut adăpost la Allah Cel Măreț, prin Fața Sa cea Nobilă și prin stăpânirea Sa cea fără început, de Satana cel alungat.”

Apoi se îndreaptă spre Piatra Neagră pentru a începe ṭawāf-ul. O atinge cu mâna dreaptă și o sărută. Dacă nu o poate săruta, își sărută mâna după ce a atins-o. Dacă nu o poate atinge cu mâna, se îndreaptă cu fața spre Piatră și arată spre ea cu mâna, fără să își sărute mâna. Este mai bine să nu se înghesuie, vătămându-i pe oameni și fiind vătămat de ei. Se relatează că Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, i-a spus lui ʿUmar:

„O, ʿUmar, tu ești un bărbat puternic. Nu te înghesui la Piatră, ca să nu îl vatămi pe cel slab. Dacă găsești loc liber, atinge-o; altfel, rostește tahlīl și takbīr.”²⁰

Când atinge Piatra, spune:

„În numele lui Allah! Allah este Cel mai Mare! O, Allah, având credință în Tine, recunoscând adevărul Cărții Tale, împlinind legământul cu Tine și urmând Sunna Profetului Tău Muḥammad, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui.”²¹

Apoi merge spre dreapta, ținând Casa în stânga sa. Când ajunge la Colțul Yemenit, îl atinge fără să îl sărute. Dacă nu îi este ușor să îl atingă, nu se înghesuie. Între el și Piatra Neagră spune:

„Doamne al nostru, dă-ne bine în lumea aceasta și bine în Viața de Apoi și ferește-ne de pedeapsa Focului!”

„O, Allah, Îți cer iertare și ocrotire în lumea aceasta și în Viața de Apoi!”

De fiecare dată când trece pe lângă Piatra Neagră rostește takbīr. În restul ṭawāf-ului rostește după dorință pomeniri, invocări și recită din Coran, căci:

„Ṭawāf-ul în jurul Casei, mersul între al-Ṣafā și al-Marwah și aruncarea pietricelelor au fost rânduite pentru pomenirea lui Allah.”²²

În acest ṭawāf — adică ṭawāf-ul îndeplinit la prima sosire — se cuvine ca bărbatul să facă două lucruri:

Primul: iḍṭibāʿ, de la începutul ṭawāf-ului până la sfârșitul lui. Acesta înseamnă să așeze mijlocul mantiei sub subsuoara dreaptă și cele două capete peste umărul stâng. După terminarea ṭawāf-ului își așază mantia la fel ca înainte, fiindcă iḍṭibāʿ se face numai în timpul ṭawāf-ului.

Al doilea: ramal, numai în primele trei înconjurări. Ramal înseamnă grăbirea mersului cu pași scurți. În celelalte patru înconjurări nu face ramal, ci merge în ritmul obișnuit.

După ce termină cele șapte înconjurări, înaintează spre Maqām Ibrāhīm și recită:

„Luați locul lui Ibrāhīm ca loc de rugăciune.”

Apoi se roagă două unități în spatele lui. În prima recită, după al-Fātiḥah, sura care începe cu:

„Spune: O, voi, necredincioșilor!”

Iar în a doua, după al-Fātiḥah, sura care începe cu:

„Spune: El este Allah, Unul!”

După cele două unități se întoarce la Piatra Neagră și o atinge dacă îi este ușor. Apoi iese spre locul de saʿy. Când ajunge aproape de al-Ṣafā, recită:

„Al-Ṣafā și al-Marwah sunt dintre semnele rânduite de Allah.”

Apoi urcă pe al-Ṣafā până când vede Kaʿbah, se îndreaptă cu fața spre ea, ridică mâinile, Îl laudă pe Allah și Îi cere ceea ce dorește. Printre invocările Profetului, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, în acest loc se află:

„Nu există altă divinitate vrednică de adorare în afară de Allah, Unicul, Care nu are asociat. Lui Îi aparțin stăpânirea și lauda și El are putere asupra tuturor lucrurilor. Nu există altă divinitate vrednică de adorare în afară de Allah, Unicul. El Și-a împlinit făgăduința, Și-a sprijinit robul și a înfrânt singur coalițiile.”²³

Repetă aceasta de trei ori și face invocări între repetări. Apoi coboară de la al-Ṣafā spre al-Marwah, mergând. Când ajunge la primul semn verde, aleargă cât poate de repede, fără să îi vatăme pe alții. Se relatează despre Profet, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, că alerga atât de puternic, încât i se vedeau genunchii în timp ce veșmântul său se rotea în jurul lui. Într-o altă formulare, veșmântul său de jos se rotea din pricina puterii alergării. («أنه كان يسعى حتى ترى ركبتاه من شدة السعي يدور به إزاره، وفي لفظ: وإن مئزره ليدور من شدة السعي»)²⁴

Când ajunge la al doilea semn verde, revine la mersul obișnuit până la al-Marwah. Urcă pe ea, se îndreaptă spre qiblah, ridică mâinile și spune ceea ce a spus pe al-Ṣafā. Apoi coboară de la al-Marwah spre al-Ṣafā, mergând în locul pentru mers și alergând în locul pentru alergare. Când ajunge la al-Ṣafā, face ceea ce a făcut prima dată. Tot astfel la al-Marwah, până când termină șapte parcursuri: deplasarea de la al-Ṣafā la al-Marwah este un parcurs, iar întoarcerea de la al-Marwah la al-Ṣafā este alt parcurs. În saʿy rostește după dorință pomeniri, invocări și recită din Coran.

După ce termină cele șapte parcursuri, dacă este bărbat, își rade capul. Dacă este femeie, își scurtează din fiecare șuviță lungimea unui vârf de deget.

Raderea trebuie să cuprindă întregul cap, iar scurtarea trebuie să cuprindă, de asemenea, toate părțile capului. Raderea este mai bună decât scurtarea, deoarece Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, a făcut de trei ori invocări pentru cei care se rad și o singură dată pentru cei care își scurtează părul.²⁵ Excepție face apropierea timpului ḥajj-ului, când nu ar mai fi timp ca părul să crească: atunci este mai bine să îl scurteze, ca să rămână păr pentru raderea de la ḥajj. Dovada este că, în pelerinajul de adio, Profetul le-a poruncit Companionilor să își scurteze părul la ʿumrah, deoarece sosirea lor a fost în dimineața celei de-a patra zile din Dhū al-Ḥijjah.

Prin acestea se încheie ʿumrah: intrarea în iḥrām, ṭawāf, saʿy și raderea ori scurtarea părului. Apoi omul iese complet din iḥrām și poate face ceea ce fac cei care nu sunt în iḥrām: să poarte veșmintele obișnuite, să se parfumeze, să aibă relații cu soția și celelalte.