Text integral · Pasaje · 16
Rugăciunea călătorului
Islamul este religia ușurinței și a înlesnirii, fără constrângere și greutate. Oriunde apare dificultatea, Allah deschide căi spre ușurință. Allah Preaînaltul a spus:
وَمَا جَعَلَ عَلَيْكُمْ فِى ٱلدِّينِ مِنْ حَرَجٍ
„El nu v-a pus nicio greutate în religie.”
Coran · al-Ḥajj 22:78
Iar Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, a spus:
الدِّينُ يُسْرٌ
„Religia este ușurință.”6
Învățații — Allah să aibă milă de ei — au spus: dificultatea atrage înlesnirea. Întrucât călătoria poate prilejui dificultăți, unele dintre judecățile ei au fost ușurate. Printre acestea sunt:
1. Călătorului îi este permis tayammum dacă nu găsește apă sau dacă apa pe care o are îi este necesară pentru hrană și băutură. Dar dacă socotește mai probabil că va ajunge la apă înainte de sfârșitul timpului ales al rugăciunii, este mai bine să amâne rugăciunea până ajunge la apă, ca să se purifice cu ea.
2. Călătorului îi este prescris să scurteze rugăciunea de patru unități la două, din momentul în care pleacă din localitatea sa până când se întoarce, chiar dacă perioada este lungă. În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī este relatat de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de ei — că Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, a stat la Makkah, în anul cuceririi, nouăsprezece zile, rugându-se câte două unități. («أن النبي ﷺ أقام بمكة عام الفتح تسعة عشر يوما يصلي ركعتين»)7 Profetul a stat și la Tabūk douăzeci de zile, scurtând rugăciunea. («وأقام النبي ﷺ بتبوك عشرين يوما يقصر الصلاة»)8
Dar dacă un călător se roagă în spatele unui imam care îndeplinește patru unități, el îndeplinește tot patru, urmându-și imamul, fie că a prins rugăciunea de la început, fie că s-a alăturat pe parcursul ei. Dacă imamul rostește salutul final, călătorul completează cele patru unități, potrivit cuvintelor Profetului, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui:
إِنَّمَا جُعِلَ الْإِمَامُ لِيُؤْتَمَّ بِهِ، فَلَا تَخْتَلِفُوا عَلَيْهِ
„Imamul a fost rânduit pentru a fi urmat; nu vă deosebiți de el.”9
Și potrivit sensului general al cuvintelor sale:
فَمَا أَدْرَكْتُمْ فَصَلُّوا، وَمَا فَاتَكُمْ فَأَتِمُّوا
„Rugați-vă partea pe care o prindeți și completați ceea ce ați pierdut.”10
Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de ei — a fost întrebat de ce călătorul îndeplinește două unități când se roagă singur, dar patru când urmează un imam localnic. El a răspuns:
تِلْكَ السُّنَّةُ
„Aceasta este Sunna.”
Ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de ei — se ruga patru unități când era cu imamul, iar când se ruga singur îndeplinea două unități în călătorie. («وكان ابن عمر رضي الله عنهما إذا صلى مع الإمام صلى أربعا، وإذا صلى وحده صلى ركعتين، يعني في السفر»)
3. Călătorului îi este permis să reunească Ẓuhr cu ʿAṣr și Maghrib cu ʿIshāʾ, atunci când are nevoie, de exemplu când se află neîntrerupt pe drum. Este mai bine să aleagă ceea ce îi este mai ușor: reunirea la timpul primei rugăciuni ori la timpul celei de-a doua.
Dacă nu are nevoie de reunire, este mai bine să nu le reunească, dar reunirea este îngăduită. De exemplu, dacă este oprit într-un loc și nu intenționează să plece de acolo decât după intrarea timpului celei de-a doua rugăciuni, îndeplinește fiecare rugăciune la timpul ei, deoarece nu are nevoie de reunire.
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī, Cartea credinței, capitolul «Religia este ușurință», nr. 39, cu formularea: «Cu adevărat, religia este ușurință» («إن الدين يسر»).
Relatat de al-Bukhārī, Cartea rugăciunii de vineri, capitolul despre cele relatate privind scurtarea rugăciunii și despre durata șederii în care ea se scurtează, nr. 1080.
Relatat de Aḥmad, nr. 13726; și de Abū Dāwūd, Cartea rugăciunii, capitolul despre cel care șade într-un ținut și scurtează rugăciunea, nr. 1235.
Relatat de al-Bukhārī, Cartea chemării la rugăciune, capitolul despre îndreptarea rândului ca parte a împlinirii rugăciunii, nr. 722; și de Muslim, Cartea rugăciunii, capitolul despre urmarea imamului de către cel care se roagă în spatele său, nr. 414.
Relatat de al-Bukhārī, Cartea chemării la rugăciune, capitolul despre cuvintele omului «Am pierdut rugăciunea», nr. 635; și de Muslim, Cartea moscheilor și a locurilor de rugăciune, capitolul despre recomandarea de a veni la rugăciune cu calm și demnitate și interzicerea venirii în grabă, nr. 602.