Ghid pentru ʿumrah și hajj

Islamul este religia ușurinței și a înlesnirii, fără constrângere și greutate. Oriunde apare dificultatea, Allah deschide căi spre ușurință. Allah Preaînaltul a spus:

„El nu v-a pus nicio greutate în religie.”

Iar Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, a spus:

„Religia este ușurință.”⁶

Învățații — Allah să aibă milă de ei — au spus: dificultatea atrage înlesnirea. Întrucât călătoria poate prilejui dificultăți, unele dintre judecățile ei au fost ușurate. Printre acestea sunt:

1. Călătorului îi este permis tayammum dacă nu găsește apă sau dacă apa pe care o are îi este necesară pentru hrană și băutură. Dar dacă socotește mai probabil că va ajunge la apă înainte de sfârșitul timpului ales al rugăciunii, este mai bine să amâne rugăciunea până ajunge la apă, ca să se purifice cu ea.

2. Călătorului îi este prescris să scurteze rugăciunea de patru unități la două, din momentul în care pleacă din localitatea sa până când se întoarce, chiar dacă perioada este lungă. În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī este relatat de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de ei — că Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, a stat la Makkah, în anul cuceririi, nouăsprezece zile, rugându-se câte două unități. («أن النبي ﷺ أقام بمكة عام الفتح تسعة عشر يوما يصلي ركعتين»)⁷ Profetul a stat și la Tabūk douăzeci de zile, scurtând rugăciunea. («وأقام النبي ﷺ بتبوك عشرين يوما يقصر الصلاة»)⁸

Dar dacă un călător se roagă în spatele unui imam care îndeplinește patru unități, el îndeplinește tot patru, urmându-și imamul, fie că a prins rugăciunea de la început, fie că s-a alăturat pe parcursul ei. Dacă imamul rostește salutul final, călătorul completează cele patru unități, potrivit cuvintelor Profetului, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui:

„Imamul a fost rânduit pentru a fi urmat; nu vă deosebiți de el.”⁹

Și potrivit sensului general al cuvintelor sale:

„Rugați-vă partea pe care o prindeți și completați ceea ce ați pierdut.”¹⁰

Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de ei — a fost întrebat de ce călătorul îndeplinește două unități când se roagă singur, dar patru când urmează un imam localnic. El a răspuns:

„Aceasta este Sunna.”

Ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de ei — se ruga patru unități când era cu imamul, iar când se ruga singur îndeplinea două unități în călătorie. («وكان ابن عمر رضي الله عنهما إذا صلى مع الإمام صلى أربعا، وإذا صلى وحده صلى ركعتين، يعني في السفر»)

3. Călătorului îi este permis să reunească Ẓuhr cu ʿAṣr și Maghrib cu ʿIshāʾ, atunci când are nevoie, de exemplu când se află neîntrerupt pe drum. Este mai bine să aleagă ceea ce îi este mai ușor: reunirea la timpul primei rugăciuni ori la timpul celei de-a doua.

Dacă nu are nevoie de reunire, este mai bine să nu le reunească, dar reunirea este îngăduită. De exemplu, dacă este oprit într-un loc și nu intenționează să plece de acolo decât după intrarea timpului celei de-a doua rugăciuni, îndeplinește fiecare rugăciune la timpul ei, deoarece nu are nevoie de reunire.