Urmările tulburărilor și dezbinării

Lauda Îi aparține lui Allah. Îl lăudăm, Îi cerem ajutorul și iertarea și ne întoarcem la El cu căință. Căutăm ocrotire la Allah de răul sufletelor noastre și de faptele noastre rele. Pe cel pe care Allah îl călăuzește nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cel pe care El îl lasă să rătăcească nimeni nu-l poate călăuzi. Mărturisesc că nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah, Unicul, care nu are asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa, asupra familiei sale și asupra tuturor companionilor săi.

Acestea fiind spuse:

Acesta este un subiect pe care avem nevoie să-l cercetăm împreună și asupra câtorva dintre laturile căruia trebuie să ne oprim, din prudență. Cunoașterea urmărilor unui lucru, a consecințelor și a vătămărilor lui îi dă robului o anumită apărare față de el și îl ajută să se ferească de căderea în el. S-a spus din vechime:

Cel care nu cunoaște tulburările și nu le cunoaște efectele, urmările și consecințele poate intra în vreuna dintre ele, se poate murdări prin ea și își poate vedea viața vătămată. Apoi îl ajunge părerea de rău care îl ajunge.

Cunoașterea urmărilor tulburărilor îi este robului de mare folos și îi aduce un câștig însemnat, fiindcă ține de cercetarea consecințelor și a sfârșitului lucrurilor. Aceasta face parte din chibzuința robului: înainte de a se avânta într-un lucru, să privească la urmările și efectele lui.

De aceea se relatează în biografia imamului Aḥmad — Allah să aibă milă de el — că un grup de învățați din Bagdad au venit la el acasă și au spus: „Abū ʿAbd Allāh, această chestiune s-a agravat și s-a răspândit.” Se refereau la proclamarea părerii potrivit căreia Coranul este creat și la altele. Abū ʿAbd Allāh i-a întrebat: „Ce vreți?” Ei au spus: „Să ne sfătuim cu tine, fiindcă noi nu suntem mulțumiți de conducerea și de stăpânirea lui.” Abū ʿAbd Allāh a discutat o vreme cu ei și le-a spus:

Aceasta este o chemare din partea sa — Allah să aibă milă de el — la cercetarea efectelor și a urmărilor tulburărilor și a ceea ce se va întoarce din ele asupra celor care intră în ele.

A continuat să le vorbească despre aceasta. Apoi au plecat de la el fără să-i primească vorbele, stăruind mai departe în părerea lor. L-au chemat și pe nepotul imamului Aḥmad, fiul fratelui său — Allah să aibă milă de el —, să urmeze aceeași cale. Tatăl său l-a oprit și i-a spus: „Ferește-te să-i însoțești! Imamul Aḥmad nu i-a oprit decât de la un rău.” El s-a retras, cerându-și scuze. Sfârșitul întâmplării lor a fost că s-au ridicat împotriva conducătorului. Urmarea a fost tocmai aceea de care îi avertizase imamul Aḥmad — Allah să aibă milă de el: unii au fost uciși, alții au fost întemnițați, fără să fi adus vreo îndreptare.

Ceea ce trebuie reținut este că cercetarea urmărilor faptelor și a sfârșitului lucrurilor, fără grabă și pripă, se numără printre cele mai folositoare lucruri pentru rob.

De aceea, de la nobilul companion ʿAbd Allāh ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — se transmite că a spus:

A îndemnat, așadar, la chibzuință, adică la răbdare și la lipsa grabei.

Imamul al-Bukhārī — Allah să aibă milă de el — relatează în cartea sa al-Adab al-Mufrad că ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să fie mulțumit de el — a spus:

Adică grele și aspre.

A îndemnat la trei lucruri, spunând:

A oprit graba, adică pripeala. Omul trebuie să aibă răbdare, să chibzuiască și să privească la urmări și la efecte, iar apoi să înainteze cu judecată și cumpătare.

Al doilea lucru privește faptul de a fi:

Acesta este un lucru împotriva căruia se avertizează cu cea mai mare tărie. Când tulburările se încing și se agravează, omul nu trebuie să lucreze prin vorbele și afirmațiile sale la întețirea și aprinderea lor, devenind un răspânditor al tulburării, un răspânditor al răului și un ațâțător al focului său.

A amintit și al treilea lucru, spunând:

Adică dintre cei care seamănă tulburările și lucrează la răspândirea lor. Profetul ﷺ a avertizat comunitatea, a vestit că tulburările există și vor veni și i-a avertizat pe oameni să nu se avânte în ele. Astfel, în hadithul lui Abū Hurayra — Allah să fie mulțumit de el —, el, binecuvântarea și pacea fie asupra sa, a spus:

Cu cât omul este mai departe de stârnirea, aprinderea, întețirea și ațâțarea tulburării, cu atât este mai bine și mai potrivit pentru el. Să se țină departe de ea și să-I ceară lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, să-l ocrotească pe el și pe musulmani de răul ei, în loc să fie un instrument al aprinderii și răspândirii ei.

În Ṣaḥīḥ Muslim⁵, din relatarea lui Zayd ibn Thābit, Profetul nostru — binecuvântarea și pacea fie asupra sa — a spus:

Companionii — Allah să fie mulțumit de ei — au spus:

De tulburări se caută, așadar, ocrotire. I se cere lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, să-i ocrotească pe musulmani de ele și să-i păzească de nenorocirile, efectele, primejdiile și vătămările lor.

În invocările transmise se întâlnesc des cererea ocrotirii lui Allah de răul tulburărilor și cererea ocrotirii Sale de tulburările care duc la rătăcire.

Musulmanul trebuie să acorde atenție acestui lucru și să-l păstreze, fiindcă Cel care păzește este Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, iar Cel care ocrotește este Allah. Robul să caute refugiu la Allah cu sinceritate și să-I ceară Domnului său, Cel Măreț și Preaînalt, să-l ocrotească, să-l păzească și să-l apere pe el și pe musulmani de tulburări. Aceasta este datoria fiecărui musulman.

Înțelegerea urmărilor tulburărilor îi este omului de folos. Cercetarea consecințelor lor și cunoașterea sfârșitului lor înainte de a se arunca și a intra în ele îi dau omului o apărare față de ele și îl îndeamnă să se ferească de căderea în ele. După cum s-a spus:

Să privească, să cugete, să chibzuiască, să înțeleagă urmările și să-i întrebe pe oamenii cunoașterii și pe cei care cunosc revelația înainte de a se arunca într-o tulburare. Poate că va ajunge o căpetenie în ea și poate că va deschide o poartă a răului asupra sa și asupra altora.

În hadithul din Sunan Ibn Mājah și al-Sunna, de Ibn Abī ʿĀṣim, din relatarea lui Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el —, Profetul ﷺ a spus:

Musulmanul trebuie să se ferească să ajungă o cheie a răului, o căpetenie în el și unul dintre cei care cheamă la el, punându-se pe sine și pe alții în primejdie și aruncându-i în încurcături ale căror urmări nu le vor socoti bune nici el, nici ei, nici în această lume, nici în Viața de Apoi.

Ceea ce trebuie reținut este că înțelegerea consecințelor tulburărilor, a efectelor lor și a vătămărilor și primejdiilor care decurg din ele îi aduce musulmanului un mare folos.

Urmările tulburărilor sunt multe și felurite, iar înșiruirea și discutarea lor ar dura mult.

În această lucrare voi arăta însă o serie de efecte și câteva dintre urmări, nădăjduind de la Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, să fie în aceasta un bine și un folos pentru noi toți.