Text integral · Pasaje · 20
Al șaptelea efect: ademenirea celor tineri
الأثر السابع: التغرير بالناشئة والشباب
O altă urmare a tulburărilor este că ele devin o pricină și un mijloc de a-i atrage treptat pe cei tineri și neînaintați în vârstă, amăgindu-i prin felurite linii, canale și trasee, până când ajung la urmări cumplite și sfârșituri dureroase.
Tânărul trebuie să nu se lase înșelat de propaganda răspândită, de sloganurile lansate, de expresiile împodobite și de cele asemenea. Dimpotrivă, când este chemat la ceva, să se întoarcă la marii oameni ai cunoașterii. El — binecuvântarea și pacea fie asupra sa — a spus:
البَرَكَةُ مَعَ أَكَابِرِكُمْ
„Binecuvântarea este alături de cei mari dintre voi.”31
Dacă este chemat la o cale, un traseu sau un fel de a proceda, să se întoarcă la cei mari: marii oameni ai cunoașterii, bine întemeiați în ea și cunoscuți pentru cercetarea ei temeinică. Ei au dobândit statornicie în cunoaștere, în studierea și cercetarea ei și în răspunsurile religioase, lămurire, îndrumare, sfat și instruirea altora. La ei să se întoarcă și să întrebe. În vremea tulburărilor, unii tineri pot fi atrași treptat, pas cu pas, până când intră în chestiuni grave și încurcături mari din care poate nu mai găsesc ieșire. Începuturile alături de cei neînsemnați dintre stârnitorii tulburărilor sunt lucruri obișnuite și cunoscute. De pildă, un grup se adună și își ia angajamente pentru lucruri cunoscute și statornicite. Spun, de exemplu: „Ne adunăm în credința în Allah și în îngerii Săi, pentru împlinirea rugăciunii și darea daniei și ne luăm acest angajament.” Adaugă însă lucruri prin care tânărul va constata mai târziu că este legat de un angajament. Poate ajunge într-un partid, urmează o organizație, intră într-un jurământ de supunere sau în ceva asemănător și se găsește pe un drum care îl nedumerește. Întoarcerea îi poate deveni grea după ce a parcurs o parte din el și s-a încurcat în acea cale și în acel traseu. Dacă însă tânărul primește izbândă și Allah îl binecuvântează cu îndrumare, el scapă de aceasta. Asemenea lucruri existau și în vechime.
Din vremea urmașilor companionilor, Muṭarrif ibn ʿAbd Allāh ibn al-Shikhkhīr ne relatează o întâmplare din tinerețea sa. El spune:
كنا نأتي زيد بن صوحان، فكان يقول: يا عباد الله! أكرموا وأجملوا فإنما وسيلة العباد إلى الله بخصلتين الخوف والطمع
„Obișnuiam să venim la Zayd ibn Ṣūḥān. El spunea: «Robi ai lui Allah! Purtați-vă cu noblețe și faceți bine! Robii se apropie de Allah prin două însușiri: teama și nădejdea.»”
Era un predicator care îi îndemna, le amintea, îi făcea să se teamă de Allah și îi încuraja către adorare și ascultare.
El spune:
فأتيته ذات يوم وقد كتبوا كتابا فنسقوا كلاما من هذا النحو: إن الله ربنا، ومحمد نبينا ﷺ، والقرآن إمامنا، ومن كان معنا كنا وكنا، ومن خالفنا كانت يدنا عليه وكنا وكنا
„Am venit la el într-o zi, iar ei scriseseră un înscris în care așezaseră cuvinte de felul acesta: «Allah este Domnul nostru, Muḥammad ﷺ este Profetul nostru, Coranul este călăuza noastră. Cu cel care este alături de noi vom face cutare și cutare; împotriva celui care ni se opune va fi mâna noastră și vom face cutare și cutare.»”
Scriseseră un înscris cu aceste înțelesuri și conținuturi care, la prima vedere, multor oameni li se par lipsite de orice problemă.
فجعل يعرض الكتاب عليهم رجلا رجلا، كلما عرضوا على رجل يقولون له: أقررت يا فلان؟! يقول: نعم أقررت
„A început să le înfățișeze înscrisul, om cu om. De fiecare dată când i-l arătau unuia, îi spuneau: «Ai încuviințat, cutare?» El răspundea: «Da, am încuviințat.»”
حتى انتهوا إلي؛ فقالوا: أقررت يا غلام؟! ـ يعني: بهذه الأمور ـ قال: قلت: لا، ما أقررت
„Până când au ajuns la mine și au spus: «Ai încuviințat, tinere?» — adică aceste lucruri. Eu am spus: «Nu, nu am încuviințat.»”
Zayd — adică Ibn Ṣūḥān — a spus:
لا تعجلوا على الغلام، قال: ما تقول يا غلام؟
„Nu vă grăbiți împotriva tânărului! Ce spui, tinere?”
El spune: „Am spus:
إن الله قد أخذ علي عهدا في كتابه فلن أحدث عهدا سوى العهد الذي أخذه الله علي في كتابه
«Allah a luat deja de la mine un legământ în Cartea Sa. Nu voi introduce alt legământ în afara celui pe care Allah l-a luat de la mine în Cartea Sa.»”
El spune:
فرجع القوم عن آخرهم، ما أقر منهم أحد، وكانوا زهاء ثلاثين نفسا
„Oamenii s-au retras până la ultimul. Niciunul dintre ei nu a mai încuviințat. Erau în jur de treizeci de persoane.”32
„În jur de” înseamnă aproape treizeci de persoane.
Ceea ce trebuie reținut este că prin tulburări mulți tineri și oameni neînaintați în vârstă pot fi atrași treptat în organizații, în grupări de partid, în jurăminte de supunere sau în alte lucruri asemenea, ale căror urmări nu le vor socoti bune.
Notele originale
Relatat de Ibn Ḥibbān, nr. 559; de al-Ṭabarānī în al-Awsaṭ, nr. 8991; și de al-Ḥākim, 1/131, care l-a declarat autentic. Al-Dhahabī a fost de acord cu el, iar al-Albānī le-a confirmat aprecierea în al-Ṣaḥīḥa, nr. 1778.
Ḥilyat al-Awliyāʾ, 2/204; Tārīkh Dimashq, 58/313.