Text integral · Pasaje · 12
Al doilea efect: îndepărtarea oamenilor de cunoaștere și de învățați
الأثر الثاني: صرف الناس عن العلم والعلماء
Printre efectele și urmările tulburărilor se află faptul că ele îi îndepărtează pe oameni de adunările de cunoaștere, de șederea alături de învățați, de învățarea rânduielilor și de cunoașterea religiei. Inimile sunt preocupate și în ele arde focul tulburării. Omul nu mai află liniște pentru a căuta cunoaștere și nu se mai îndreaptă către șederea alături de învățați, ci se îndepărtează de toate acestea.
Mai mult și mai grav decât atât, tulburarea îi duce pe mulți oameni la înjosirea și disprețuirea învățaților, la nerecunoașterea rangului lor, la ponegrirea lor, la atingerea cinstei lor și la defăimarea lor.
În hadith, Profetul nostru — binecuvântarea și pacea fie asupra sa — a spus:
لَيْسَ مِنْ أُمَّتِي مَنْ لَمْ يَرْحَمْ صَغِيرَنَا، وَيُوَقِّرْ كَبِيرَنَا، وَيَعْرِفْ لِعَالِمِنَا حَقَّهُ
„Nu face parte din comunitatea mea cel care nu are milă de cei mici dintre noi, nu îi respectă pe cei mari dintre noi și nu îi recunoaște învățatului nostru dreptul său.”13
În vremea tulburării, mulți oameni ajung să-i înjosească și să-i disprețuiască pe învățați, să-i vorbească de rău, să-i batjocorească, să-i atace, să le micșoreze însemnătatea și să le atribuie însușiri grave. Ei se încumetă în chip fățiș și rău să atace poziția învățaților. Toate acestea sunt dintre urmările tulburărilor. Căutăm ocrotire la Allah!
Printre întâmplările istorice transmise în acest sens se află aceea că, în timpul tulburării lui ʿAbd al-Raḥmān ibn al-Ashʿath, în care intraseră mai mulți recitatori ai Coranului și mulți alți oameni, un grup a venit la al-Ḥasan al-Baṣrī, un imam dintre marii oameni ai cunoașterii și unul dintre marii cunoscători ai dreptului islamic. Au intrat la el și au spus: „Ce spui despre acest tiran — adică al-Ḥajjāj —, care a vărsat sânge oprit, a luat avere oprită, a părăsit rugăciunea și a făcut cutare și cutare?!” I-au pomenit faptele lui al-Ḥajjāj, iar al-Ḥasan al-Baṣrī — Allah să aibă milă de el — a spus:
أرى ألاَّ تُقاتلوه؛ فإنَّها إن تَكُنْ عقوبةً من الله ـ أي تسليط الحجَّاج ـ؛ فما أنتم برادِّي عقوبة الله بأسيافكم، وإن يكن بلاء؛ فاصبروا حتى يحكم الله، وهو خير الحاكمين
„Socotesc că nu trebuie să luptați împotriva lui. Dacă este o pedeapsă de la Allah — adică punerea lui al-Ḥajjāj să stăpânească —, voi nu veți înlătura pedeapsa lui Allah cu săbiile voastre. Iar dacă este o încercare, răbdați până când Allah va judeca, fiindcă El este Cel mai bun dintre judecători.”
Au plecat de la el spunând: „Să-l ascultăm pe barbarul acesta?!”14
Când tulburarea le arde în suflete, dacă învățatul spune ceva care nu se potrivește patimilor lor și nu merge întru totul cu înclinațiile și orientările lor, îl atacă.
Atacurile celor pătrunși de tulburare împotriva oamenilor cunoașterii nu au limită, nici în trecut, nici astăzi. Îl pot acuza de lingușire, îl pot acuza că slujește pe alții ori îi pot atribui însușiri și etichete fără număr.
Tulburările îi fac pe oameni să se încumete împotriva poziției învățaților, să-i înjosească, să-i disprețuiască și să-i ponegrească pe oamenii cunoașterii. Aceasta este una dintre cele mai mari primejdii pentru om. Allah să ne păzească pe toți de ea!
Cei care i-au adresat lui al-Ḥasan acele cuvinte și nu i-au primit sfatul au ieșit apoi alături de Ibn al-Ashʿath și au fost uciși cu toții. Nu au dobândit niciun bine și nici nu au tras folos din sfaturile oamenilor cunoașterii, fiindcă aceștia nu mai aveau nicio poziție în ochii lor, iar vorbele lor nu mai aveau nicio greutate sau însemnătate.
Notele originale
Relatat de Aḥmad, nr. 22755, și de al-Ḥākim, 1/211, din relatarea lui ʿUbāda ibn al-Ṣāmit — Allah să fie mulțumit de el. Al-Albānī a spus în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ, 1/211: ḥasan.
Al-Ṭabaqāt al-Kubrā, de Ibn Saʿd, 7/163–164; al-Kunā wa-l-Asmāʾ, de al-Dūlābī, 3/1035; Tārīkh Dimashq, 12/178.