Text integral · Pasaje · 26
Primul efect: îndepărtarea oamenilor de adorare
الأثر الأول: انصراف الناس عن العبادة
Printre efectele tulburărilor se află faptul că ele îl îndepărtează pe rob de adorarea pentru care a fost creat și de ascultarea pentru a cărei împlinire a fost adus la existență. El se îndepărtează de pomenirea lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, iar viața, zilele și timpul său ajung ocupate cu vorbe, cu lucrurile stârnite și cu tulburările care se întețesc. Inima sa este tulburată, neliniștită și preocupată; nu se liniștește, nu află pace și nu Îl pomenește pe Allah cu seninătate. Ajunge cu inima frământată, cu mintea tulbure și cu gândul ocupat. De aceea, în hadithul autentic, Profetul nostru — binecuvântarea și pacea fie asupra sa — a spus:
عِبَادَةٌ فِي الهَرْجِ كَهِجْرَةٍ إِلَيَّ
„Adorarea în vremea învălmășelii este asemenea emigrării către mine.”7
Al-harj este tulburarea dintre oameni, când lucrurile se agită și se răstoarnă, iar între oameni izbucnesc tulburări, omoruri și cele asemenea. Cel care într-o asemenea vreme este ocupat cu adorarea lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, este asemenea celui care emigrează către Profet — binecuvântarea și pacea fie asupra sa.
Aceasta arată că cel care, în mijlocul învălmășelii, este ocupat cu adorarea primește izbândă și este ferit de murdăria tulburării.
Totodată arată că în vremea tulburărilor omul trebuie să se îndrepte către adorare și să se ferească de tulburări, pentru a dobândi fericirea, odihna și liniștea. De aceea, în hadithul autentic, Profetul nostru — binecuvântarea și pacea fie asupra sa — a spus:
إِنَّ السَّعِيدَ لَمَنْ جُنِّبَ الفِتَنَ
„Fericit este cel care a fost ferit de tulburări.”8
A repetat aceste cuvinte de trei ori — binecuvântarea și pacea fie asupra sa.
Fericirea se află, așadar, în ferirea de tulburări și în preocuparea pentru adorare, pomenire, ascultarea de Allah Preaslăvitul și Preaînaltul și apropierea de El, Cel Măreț și Preaînalt, prin ceea ce a legiferat: feluritele acte de adorare, pomeniri și fapte prin care se caută apropierea de El.
În al-Ṣaḥīḥ, Umm Salama — Allah să fie mulțumit de ea —, soția Profetului ﷺ, relatează: „Trimisul lui Allah ﷺ s-a trezit într-o noapte înspăimântat, spunând:
سُبْحَانَ اللهِ! مَاذَا أَنْزَلَ اللهُ مِنَ الخَزَائِنِ؟! مَاذَا أَنْزَلَ اللهُ مِنَ الفِتَنِ؟! مَنْ يُوقِظُ صَوَاحِبَ الحُجُرَاتِ ـ يعني: أزواجه ـ يُصَلِّينَ
«Slavă lui Allah! Ce comori a coborât Allah! Ce tulburări a coborât Allah! Cine le trezește pe locuitoarele odăilor — adică pe soțiile sale — ca să se roage?»”9
La coborârea tulburărilor, el — binecuvântarea și pacea fie asupra sa — a îndrumat către rugăciune, către adorarea lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, și către apropierea de El. A spus:
مَنْ يُوقِظُ صَوَاحِبَ الحُجُرَاتِ يُصَلِّينَ، رُبَّ كَاسِيَةٍ فِي الدُّنْيَا عَارِيَةٍ فِي الآخِرَةِ
„Cine le trezește pe locuitoarele odăilor ca să se roage? Câte femei îmbrăcate în această lume vor fi dezgolite în Viața de Apoi!”
Acest înțeles este arătat și de cuvintele sale — binecuvântarea și pacea fie asupra sa:
بَادِرُوا بِالأَعْمَالِ فِتَنًا كَقِطَعِ اللَّيْلِ المُظْلِمِ
„Grăbiți-vă să faceți fapte bune înaintea unor tulburări asemenea unor bucăți din noaptea întunecată!”10
A îndrumat către faptele bune: omul să se îndrepte către ascultarea de Allah, către rugăciune, pomenire, invocare și recitarea Coranului.
Când tulburările se învolburează, oamenii sunt îndepărtați de fapte și de actele de adorare, în afara puținilor cărora El, Binecuvântatul și Preaînaltul, le scrie izbândă, îndreptare și sprijin.
Când s-a produs tulburarea din vremea urmașilor companionilor, al-Ḥasan al-Baṣrī — Allah să aibă milă de el —, care se ținuse departe de tulburări, a spus:
يا أيُّها النَّاس! إنَّه ـ والله! ـ ما سلَّط الله الحجَّاج عليكم إلاَّ عقوبة؛ فلا تُعارضوا عقوبة الله بالسَّيف، ولكن عليكم بالسَّكينة والتَّضرُّع
„Oameni! Pe Allah, Allah nu l-a pus pe al-Ḥajjāj să stăpânească asupra voastră decât ca pedeapsă. Nu vă împotriviți pedepsei lui Allah cu sabia, ci țineți-vă de liniște și de rugămintea smerită!”11
Căci Allah spune:
وَلَقَدْ أَخَذْنَـٰهُم بِٱلْعَذَابِ فَمَا ٱسْتَكَانُوا۟ لِرَبِّهِمْ وَمَا يَتَضَرَّعُونَ
„Noi i-am cuprins cu pedeapsa, dar ei nu s-au smerit înaintea Domnului lor și nici nu se roagă stăruitor.”
Coran 23:76
Datoria omului este să se smerească înaintea lui Allah, să-L roage stăruitor, să stăruie în pomenirea Lui, să-și îndrepte starea, propria persoană și casa și să rămână drept în ascultarea de Domnul său, în felul care Îl mulțumește pe Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul.
În acest înțeles, de la Abū Hurayra — Allah să fie mulțumit de el — se transmite că a spus:
تكون فتنة لا يُنجي منها إلاَّ دعاءٌ كدعاء الغريق
„Va veni o tulburare din care nu izbăvește decât o rugă asemenea rugii celui care se îneacă.”12
Fiecare dintre noi știe cum este ruga celui care se îneacă. Cum se roagă cel pe care l-a ajuns înecul? El spune:
تكون فتنة لا يُنجي منها إلاَّ دعاء الغريق
„Va veni o tulburare din care nu izbăvește decât ruga celui care se îneacă.”
Te îndrepți către Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, cu sinceritate, cerând să te izbăvească, să-ți dea ocrotire, să te ferească și să te păzească.
Notele originale
Relatat de al-Ṭabarānī în al-Kabīr, 20/213, din relatarea lui Maʿqil ibn Yasār — Allah să fie mulțumit de el. Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ, nr. 3974.
Relatat de Abū Dāwūd, nr. 4263, din relatarea lui al-Miqdād ibn al-Aswad — Allah să fie mulțumit de el. Al-Albānī l-a declarat autentic în al-Ṣaḥīḥa, nr. 975.
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, nr. 115, 1126, 3599, 5844, 6218 și 7069.
Relatat de Muslim, nr. 118, din relatarea lui Abū Hurayra — Allah să fie mulțumit de el.
Relatat de Ibn Saʿd în al-Ṭabaqāt al-Kubrā, 7/164, și de Ibn ʿAsākir în Tārīkh Dimashq, 12/178.
Relatat de Ibn Abī Shayba, 7/531. Ceva asemănător se transmite și de la Ḥudhayfa — Allah să fie mulțumit de el —, relatat de Ibn Abī Shayba, 6/22, și de al-Ḥākim, 1/687, care l-a declarat autentic.