Siguranța țării: însemnătatea ei și căile de dobândire și păstrare

Siguranța nu există decât împreună cu un stat, iar statul nu dăinuie decât prin ascultare și supunere. Dacă emirul nu este ascultat, dacă nu i se dă ascultare și nu sunt împlinite poruncile lui Allah și ale Trimisului Său ﷺ în privința lui, între oameni se răspândesc stricăciunea, neliniștile, tulburările, înfruntările și relele. De aceea, numeroase texte din Carte și Sunna subliniază ascultarea de conducători, sfatul sincer față de ei, ascultarea și supunerea, precum și răbdarea omului chiar dacă ei își însușesc unele lucruri numai pentru sine. Omul rabdă, Îl roagă pe Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, să îndrepte starea și se roagă pentru ei să fie călăuziți, ajutați și îndreptați, după cum este calea Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿah: păstrarea unității musulmanilor, ascultarea și supunerea față de conducătorii lor și dăruirea sfatului sincer.

Tamīm al-Dārī, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Profetul ﷺ a spus: „Religia este sinceritate și sfat sincer.” Am întrebat: „Față de cine?” El a răspuns: „Față de Allah, de Cartea Sa, de Trimisul Său, de conducătorii musulmanilor și de oamenii de rând dintre ei.”¹²

Din sfatul sincer față de conducători face parte să te rogi pentru îndreptarea, nevătămarea, buna lor îndrumare, judecata lor bună și pentru ceea ce le aduce robilor folos; să fie o îndurare pentru supușii lor musulmani, iar Allah să-i îndrepte și să îndrepte prin ei.

Cu aceasta a venit Sunna și aceasta era calea înaintașilor comunității. Este dintre lucrurile care răspândesc binele. Unul dintre înaintași a spus chiar: „Dacă aș avea o rugă ce mi-ar fi primită, aș îndrepta-o către imam”, fiindcă îndreptarea imamului îi aduce bine atât lui, cât și supușilor săi. Unii oameni, însă, se împotrivesc acestor reguli și îi întărâtă pe ceilalți împotriva conducătorului lor. Se poate chiar să-și retragă ascultarea, să-i îndemne pe oameni să nu mai asculte și să nu se mai supună și să se roage împotriva conducătorului, contrar celor arătate de texte și căii înaintașilor drepți, Allah să aibă milă de ei.

De aceea, printre mijloacele dobândirii și păstrării siguranței se află împlinirea Sunnei în purtarea față de conducători și cârmuitori. Robul face aceasta ca îndatorire religioasă și pentru a se apropia de Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah a spus niște cuvinte cu următorul înțeles: trebuie să privești raportarea la conducere ca pe o îndatorire religioasă prin care te apropii de Allah și să asculți de Allah, împlinind ceea ce îți revine față de conducători în lumina celor venite în Carte și Sunna, nu după ceea ce îți poftește sufletul. De aceea, Profetul, pacea și binecuvântările fie asupra lui, a spus:

„Trei însușiri față de care inima unui musulman nu va nutri vreodată ranchiună sunt: închinarea sinceră a faptelor lui Allah, sfatul sincer față de conducători și ținerea de comunitate, fiindcă chemarea lor îi cuprinde pe cei din urma lor.”¹³

Adică în inima musulmanului nu există nimic împotriva acestor trei însușiri. Dimpotrivă, ea este liniștită și împăcată cu ele, le împlinește ca ascultare de Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, pentru a se apropia de El și pentru a dobândi mulțumirea Sa, Preaslăvitul și Preaînaltul.