Siguranța țării: însemnătatea ei și căile de dobândire și păstrare

Aceasta înseamnă ca oamenii, în vreme de încercări, nenorociri și împrejurări noi care ating interesele comunității — siguranța sau teama ei —, să se întoarcă la învățații care cercetează temeinic și la imamii bine întemeiați în știință, oamenii înțelegerii, ai deducerii și ai discernământului în religia lui Allah, și să nu apeleze la oricine. De aceea, Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, a spus:

Când le ajunge o veste privitoare la siguranță sau la teamă, ei o răspândesc. Dacă ar fi încredințat-o Trimisului și celor cu autoritate dintre ei, ar fi aflat-o cei dintre aceștia care pot să-i deslușească înțelesul.

Ia aminte la acest verset! În el se află o îndreptare și o educare a oamenilor: atunci când apar lucruri care ating siguranța comunității sau teama ei, să nu vorbească oricine, să nu emită oricine o hotărâre și să nu fie întrebat oricine. Trebuie să se apeleze la învățații temeinici, cei care pot deduce înțelesurile.

Când oamenii se întorc spre alții decât învățații temeinici, apar tulburări, dezbinări, rele și pierzanie. Oamenii ajung la ruină, fiindcă aceia le dau hotărâri fără știință și se grăbesc să răspundă întrebărilor lor fără discernământ, fără deducere temeinică și fără cugetare la Cuvântul lui Allah și la cuvintele Trimisului Său, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui.

Comunitatea a trecut prin multe încercări, iar printre cauzele lor s-a aflat faptul că unii oameni lipsiți de cunoaștere și de temeinicie în știința și înțelegerea religiei lui Allah au ieșit în frunte. Astfel și-au făcut rău lor înșiși și le-au făcut rău celor dintre oamenii de rând care i-au urmat.

Unul dintre mijloacele păstrării siguranței este, așadar, întoarcerea la învățați. Însă privește ce se întâmplă în adunările oamenilor atunci când apar împrejurări noi! Despre ce vorbesc? Toți emit hotărâri, toți își spun părerea, toți propun și fiecare își înfățișează opinia. Uneori, chiar neștiutorii, începătorii dintre studenți sau cei care știu numai pe jumătate se ridică și țin predici sau îndemnuri în care hotărăsc ce trebuie făcut și cum trebuie să se poarte oamenii, grăbindu-se în ceea ce spun. În schimb, când asemenea chestiuni le sunt înfățișate învățaților temeinici, aceștia își iau răgaz, le cercetează împreună și caută să le înțeleagă, apoi arată ceea ce li s-a lămurit din Cuvântul lui Allah și din Sunna Trimisului Său ﷺ, fără grabă și fără pripă.

În al-Adab al-mufrad este transmis, printr-un lanț de transmitere statornicit, de la ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el, că a spus: „Nu fiți pripiți, răspânditori de zvonuri și semănători [ai discordiei], căci vă așteaptă o încercare cruntă și stăruitoare și împrejurări grele și îndelungate.”¹¹

Adică vor exista încercări grele, situații îndelungate și tulburări care îi vor cuprinde pe oameni. Feriți-vă, așadar, de aceste trei lucruri:

**Primul lucru: graba.** „Nu fiți pripiți”, adică feriți-vă de grabă și păstrați cumpănirea. După cum a spus Ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el: „Vor apărea lucruri îndoielnice. Păstrați-vă cumpănirea, fiindcă este mai bine să fii un următor în bine decât un conducător în rău.” Dacă nu te grăbești și ești un următor în bine, aceasta este mai sigur pentru tine și îți eliberează mai bine conștiința de răspundere. Dar dacă te grăbești, iei o hotărâre și o înfățișezi oamenilor, se poate să devii un conducător în tulburare și rău. De ce, așadar, graba?!

**Al doilea lucru: răspândirea.** Adică să fii dintre cei care răspândesc tulburarea. Ia aminte la acest înțeles în versetul pomenit mai înainte:

Când le ajunge o veste privitoare la siguranță sau la teamă, ei o răspândesc.

În adunările lor se aud adesea: „Ai auzit cutare lucru? Ai luat aminte la cutare? Ai aflat cutare? S-a spus cutare; am auzit cutare.” Omul transmite mai departe fără să cugete dacă ceea ce le spune oamenilor le face rău sau le aduce folos. Nu se îngrijește de aceasta, ci doar răspândește vorba și o scoate din gură, folositoare sau dăunătoare, fără să-i pese, fie că s-a încredințat de adevărul ei, fie că nu.

**Al treilea lucru: „Nu fiți semănători.”** Adică dintre cei care seamănă tulburarea între oameni, le doresc răul, caută să-l răspândească între ei și îi așază semințele printre oameni. Apoi se răspândesc între ei încercările, zvonurile, neliniștile, tulburările și vorbele din auzite: lucruri care nu le aduc oamenilor folos, ci le fac rău lor înșiși și religiei lor.