Rodul cunoașterii este fapta

Acest adevăr se vede și din starea minunată a înaintașilor — Allah să aibă milă de ei: se grăbeau să facă faptele bune, să stăruie în ele și să le împlinească de îndată ce le auzeau de la Trimisul lui Allah ﷺ. Imediat ce auzeau hadithul său, se grăbeau în chip uimitor să împlinească ceea ce le poruncea și stăruiau în aceasta. Numeroase relatări despre ei arată cât de mult țineau la acest lucru și câtă grijă îi purtau.

În cele două Ṣaḥīḥ-uri și în alte lucrări se relatează, din hadithul lui ʿAlī — Allah să fie mulțumit de el — că Fāṭimah, fiica Profetului ﷺ, a venit la el cerând un slujitor. El i-a spus: „Să nu-ți arăt ceva mai bun decât un slujitor? Când te așezi în pat, slăvește-L pe Allah de treizeci și trei de ori, laudă-L de treizeci și trei de ori și preamărește-L de treizeci și patru de ori.”¹⁵

ʿAlī a spus: „Nu am părăsit aceasta de când am auzit-o de la Trimisul lui Allah ﷺ.” Unul dintre cei prezenți a ales o noapte grea, în care omul ar putea uita: „Nici în noaptea de la Ṣiffīn?” — noaptea în care a avut loc războiul cunoscut și bătălia vestită. El a răspuns: „Nici în noaptea de la Ṣiffīn.”

Dāwūd ibn Abī Hind a relatat de la al-Nuʿmān ibn Sālim, de la ʿAmr ibn Aws, care a spus: „ʿAnbasah ibn Abī Sufyān mi-a povestit, în boala de care a murit, un hadith de care se bucura. El a spus: «Am auzit-o pe Umm Ḥabībah spunând: L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Celui care împlinește douăsprezece rakʿah într-o zi și o noapte i se va clădi prin ele o casă în Paradis.»”

Umm Ḥabībah a spus: „Nu le-am părăsit de când le-am auzit de la Trimisul lui Allah ﷺ.” ʿAnbasah a spus: „Nu le-am părăsit de când le-am auzit de la Umm Ḥabībah.” ʿAmr ibn Aws a spus: „Nu le-am părăsit de când le-am auzit de la ʿAnbasah.” Iar al-Nuʿmān ibn Sālim a spus: „Nu le-am părăsit de când le-am auzit de la ʿAmr ibn Aws.” Relatat de Muslim.¹⁶

Acestea sunt aspirații foarte înalte: graba de a pune în practică, de a începe împlinirea și, în același timp, stăruința în ea.

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — a spus: „Prietenul meu apropiat mi-a dat trei îndemnuri pe care nu le voi părăsi până la moarte: să postesc trei zile în fiecare lună, să împlinesc rugăciunea ḍuḥā și să mă culc după ce am împlinit witr.”¹⁷

Același lucru se găsește în Ṣaḥīḥ Muslim, în hadithul lui Abū al-Dardāʾ — Allah să fie mulțumit de el: „Iubitul meu ﷺ mi-a dat trei îndemnuri pe care nu le voi părăsi cât voi trăi.” Apoi a amintit aceste trei lucruri.¹⁸

Un alt exemplu este cel al unuia dintre companionii tineri, ʿUmar ibn Abī Salamah — Allah să fie mulțumit de el. El a spus: „Eram un băiat aflat în grija Trimisului lui Allah ﷺ, iar mâna mea umbla prin vas. El mi-a spus: «Băiete, pomenește numele lui Allah, mănâncă folosind dreapta și mănâncă din ceea ce se află înaintea ta.»” Hadith convenit ca autentic. Al-Bukhārī adaugă cuvintele sale: „De atunci, așa am mâncat mereu.”¹⁹

Era încă un băiat în grija Trimisului lui Allah ﷺ când a auzit aceste cuvinte, iar el spune: „De atunci, așa am mâncat mereu.” Vedem adesea că cei mici sunt mustrați, opriți și atenționați o dată, de două și de trei ori, fără să se grăbească să asculte. Acest tânăr companion a auzit îndemnul o singură dată și a spus: „De atunci, așa am mâncat mereu.” Acest lucru arată, pe de o parte, graba de a împlini și, pe de altă parte, stăruința până la moarte.

Dacă privim viețile înaintașilor evlavioși de după companioni, găsim relatări deosebite în acest sens. Sufyān al-Thawrī — Allah să aibă milă de el — a spus: „Nu mi-a ajuns vreun hadith de la Trimisul lui Allah ﷺ fără să-l pun în practică.”

ʿAmr ibn Qays al-Mulāʾī — Allah să aibă milă de el — a spus: „Când îți ajunge un hadith de la Trimisul lui Allah ﷺ, pune-l în practică măcar o dată, ca să fii dintre cei care îl împlinesc.” Cuvintele „măcar o dată” privesc faptele Sunnei și cele recomandate; în cazul obligațiilor nu este suficient să le împlinească o singură dată pentru a fi socotit dintre cei care le împlinesc.

Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — a transmis de la profesorul său, Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah, că, amintind hadithul lui Abū Umāmah în care Profetul ﷺ a spus: „Pe cel care citește Āyat al-Kursī după fiecare rugăciune nu-l mai desparte de Paradis decât moartea”, a adăugat: „Mi-a ajuns de la Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah că a spus: «Nu am părăsit citirea ei după fiecare rugăciune.»”²⁰

De la imamul Aḥmad — Allah să aibă milă de el — s-a relatat: „Nu am scris vreun hadith fără să-l pun în practică.” El a alcătuit Musnad-ul, a cărui întindere și mulțime de hadithuri sunt cunoscute. El a spus: „Nu am scris vreun hadith fără să-l pun în practică; până și când am auzit că Profetul ﷺ a făcut ḥijāmah și i-a dat celui care i-a făcut-o un dinar, am făcut și eu ḥijāmah și i-am dat un dinar.”

Aceasta era calea înaintașilor: grija, stăruința, perseverența și marea atenție față de cunoaștere, grăbindu-se să o împlinească și rămânând statornici în ea.