Text integral · Pasaje · 12
Avertisment pentru cel care nu împlinește ceea ce știe
Coranul și Sunna cuprind amenințări și avertismente pentru cel care nu pune în practică ceea ce a învățat: el învață, dobândește înțelegere și poate chiar îi cheamă pe alții la această cunoaștere, însă el însuși nu o împlinește! Allah — slăvit și preamărit fie El — spune:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ لِمَ تَقُولُونَ مَا لَا تَفْعَلُونَ كَبُرَ مَقْتًا عِندَ ٱللَّهِ أَن تَقُولُوا۟ مَا لَا تَفْعَلُونَ
„O, voi cei care credeți! De ce spuneți ceea ce nu faceți? Este foarte urât înaintea lui Allah să spuneți ceea ce nu faceți.”
Coran, 61:2–3
أَتَأْمُرُونَ ٱلنَّاسَ بِٱلْبِرِّ وَتَنسَوْنَ أَنفُسَكُمْ وَأَنتُمْ تَتْلُونَ ٱلْكِتَـٰبَ ۚ أَفَلَا تَعْقِلُونَ
„Le porunciți oamenilor binele și vă uitați pe voi înșivă, în vreme ce citiți Cartea? Oare nu pricepeți?”
Coran, 2:44
Iar despre profetul Său Shuʿayb, Allah spune:
وَمَآ أُرِيدُ أَنْ أُخَالِفَكُمْ إِلَىٰ مَآ أَنْهَىٰكُمْ عَنْهُ
„Eu nu vreau să fac tocmai ceea ce vă opresc vouă.”
Fragment coranic — Coran, 11:88
Acestea sunt trei versete din Coranul măreț privitoare la acest subiect.
În cele două Ṣaḥīḥ-uri și în alte lucrări, în hadithul lui Usāmah, Profetul ﷺ a spus: „În Ziua Învierii va fi adus un om și va fi aruncat în Foc. Măruntaiele îi vor ieși afară, iar el se va învârti cu ele așa cum se învârte măgarul în jurul morii. Locuitorii Focului vor veni la el și îi vor spune: «Cutare, ce ai pățit? Oare nu ne porunceai binele și nu ne opreai de la rău?» El va spune: «Ba da! Vă porunceam binele, dar nu-l făceam, și vă opream de la rău, dar îl făceam.»”10
În Musnad-ul imamului Aḥmad, din hadithul lui Anas — Allah să fie mulțumit de el — se relatează că Profetul ﷺ, în noaptea în care a fost dus în călătoria nocturnă, a văzut oameni ale căror buze erau tăiate cu foarfece de foc. El a întrebat: „Cine sunt aceștia?” I s-a răspuns: „Aceștia sunt predicatori din comunitatea ta, care le poruncesc oamenilor binele și se uită pe ei înșiși, deși citesc Cartea. Oare nu pricep?”11
Cartea și Sunna cuprind, așadar, avertismente pentru cel care nu pune în practică ceea ce știe, pentru cel care îi cheamă pe alții, dar el însuși nu împlinește. Partea oamenilor din cunoașterea sa ajunge mai mare decât propria sa parte; el seamănă cu fitilul din lampă, care le luminează oamenilor drumul, dar se arde pe sine.
De aceea, Muṭarrif ibn ʿAbd Allāh ibn al-Shikhkhīr, unul dintre marii tābiʿūn, demn de încredere și stăruitor în adorare, cerea adăpost la Allah de acest lucru, spunând:
اللَّهُمَّ إِنِّي أَعُوذُ بِكَ أَنْ يَكُونَ أَحَدٌ أَسْعَدَ بِمَا عَلَّمْتَنِي مِنِّي، وَأَعُوذُ بِكَ أَنْ أَكُونَ عِبْرَةً لِغَيْرِي
„O, Allah, caut adăpost la Tine ca altcineva să aibă mai mult folos decât mine din ceea ce m-ai învățat. Și caut adăpost la Tine să ajung o pildă de avertizare pentru alții!”12
Este o rugă măreață. Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah — Allah să aibă milă de el — a spus: „Este dintre cele mai frumoase rugi.”13
Notele originale
Al-Bukhārī (3267) și Muslim (2989), de la Usāmah ibn Zayd.
Aḥmad (3/120). Shaykh al-Albānī l-a autentificat în al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah (291).
Relatat de imamul Aḥmad în al-Zuhd, nr. 1358.
Majmūʿ al-Fatāwā (14/307).