Text integral · Pasaje · 30
Podoaba credinței
زينة الإيمان
Podoaba credinței este acea mare înfrumusețare și acea podoabă luminoasă și frumoasă pe care, dacă omul primește ajutorul s-o poarte și să se împodobească prin ea, a primit ajutor spre cel mai mare bine și fericire în această lume și în cea de apoi. Ea este adevărata podoabă, fără seamăn și fără egal. Cel lipsit de ea este lipsit de frumusețe, chiar dacă poartă veșmintele cele mai strălucitoare și hainele cele mai frumoase.
Când Allah, Binecuvântatul, a pomenit în sura al-Aʿrāf binefacerea veșmintelor și faptul că le-a dăruit oamenilor pentru podoabă, acoperire și frumusețe, a spus în acel context nobil:
وَلِبَاسُ ٱلتَّقْوَىٰ ذَٰلِكَ خَيْرٌ
Veșmântul evlaviei este mai bun.
Coran, 7:26
Veșmântul evlaviei și podoaba credinței reprezintă adevărata înfrumusețare și podoaba deplină și desăvârșită. Cel care le pierde a pierdut binele, virtutea, farmecul și frumusețea. Ce frumusețe poate fi închipuită fără credință?! Ce farmec și ce bine pot fi închipuite fără teama de Cel Milostiv?! Da, pot exista aparențe înșelătoare și lucruri prin care oamenii sunt ispitiți și cred că poartă cea mai deplină podoabă și cea mai frumoasă înfrumusețare; însă, lipsindu-le podoaba și dulceața credinței, le lipsesc adevărata podoabă și adevărata frumusețe.
Allah le-a dăruit credincioșilor această podoabă și i-a împodobit cu ea. Credința le-a pătruns în inimi, iar ei i-au gustat savoarea și dulceața și i-au cunoscut valoarea și rangul. Simt locul acestei podoabe și o găsesc în inimile lor. Allah Preaînaltul spune în sura al-Ḥujurāt:
وَلَـٰكِنَّ ٱللَّهَ حَبَّبَ إِلَيْكُمُ ٱلْإِيمَـٰنَ وَزَيَّنَهُۥ فِى قُلُوبِكُمْ وَكَرَّهَ إِلَيْكُمُ ٱلْكُفْرَ وَٱلْفُسُوقَ وَٱلْعِصْيَانَ ۚ أُو۟لَـٰٓئِكَ هُمُ ٱلرَّٰشِدُونَ فَضْلًا مِّنَ ٱللَّهِ وَنِعْمَةً ۚ وَٱللَّهُ عَلِيمٌ حَكِيمٌ
Dar Allah v-a făcut iubită credința și a împodobit-o în inimile voastre și v-a făcut urâte necredința, păcatul și nesupunerea. Aceștia sunt cei bine călăuziți, ca favoare și binefacere de la Allah. Allah este Atoateștiutor, Înțelept.
Coran, 49:7-8
Dovada de aici este în cuvintele „a împodobit-o în inimile voastre”: este vorba de credință. Inima credinciosului căruia Allah i-a dăruit să guste această dulceață, să-i cunoască savoarea și să se bucure de această desfătare găsește în ea podoaba și simte că podoaba pe care Allah i-a dăruit-o, făcându-l dintre adepții ei, este adevărata podoabă și adevărata frumusețe. Nu se lasă amăgit de aparențele înșelătoare care îi împiedică pe oameni și îi abat de la împlinirea și desăvârșirea credinței.
Unii oameni au ajuns însă ca, în căutarea unei podoabe închipuite, să nesocotească Legea lui Allah, să nu-L asculte pe Trimisul Său ﷺ și să se împotrivească firii sănătoase cu care Allah i-a creat. În închipuirea lor greșită, cred că dobândesc astfel podoabă și înfrumusețare și că își sporesc farmecul și frumusețea. Nicidecum, nicidecum! Frumusețea nu se dobândește prin nesupunere față de Cel Milostiv, iar podoaba nu se obține prin nesocotirea nobilului Trimis ﷺ. Realitatea lor este că trăiesc cu iluzii mincinoase, cu păreri stricate și cu schimbări ale firii drepte și ale minții sănătoase.
Omul înțelept își întemeiază podoaba și înfrumusețarea pe cele rânduite pentru el în Legea curată a lui Allah și în Sunna nobilului Său Profet ﷺ. În ruga transmisă de la Profetul nostru ﷺ — aflată în as-Sunan al-kubrā a lui an-Nasāʾī și în alte culegeri, cu un lanț autentic de la ʿAmmār ibn Yāsir, printre rugile din timpul rugăciunii —, el spune:
اللهم زينا بزينة الإيمان واجعلنا هداة مهتدين
O, Allah, împodobește-ne cu podoaba credinței și fă-ne călăuzitori bine călăuziți!
Profetul ﷺ Îi cere Domnului său acest lucru măreț, această cerere frumoasă și acest țel nobil: înfrumusețarea prin podoaba credinței și prin frumusețea evlaviei. „Veșmântul evlaviei este mai bun.”
Această împodobire și înfrumusețare prin credință îi cer robului ajutat de Allah să lupte cu propriul suflet și să ceară ajutorul lui Allah, după cum a spus Profetul ﷺ: „Stăruie în ceea ce îți este de folos și cere ajutorul lui Allah!”44 El se străduiește să dobândească realitățile credinței și rânduielile Islamului, căutând să-și desăvârșească astfel sufletul și să-și împlinească frumusețea văzută și lăuntrică. În toate acestea cere sprijinul și ajutorul lui Allah.
Podoaba credinței cuprinde ceea ce este văzut și ceea ce este ascuns în rob. Ea împodobește inima prin realitățile credinței și prin temeliile religiei. Cele mai mărețe temelii ale credinței, pe care se sprijină religia lui Allah și această podoabă, sunt: „Să crezi în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi, în Ziua de Apoi și să crezi în hotărârea divină, în binele și răul ei.”45 Acestea sunt principiile și temeliile pe care se înalță această mare frumusețe și această mare podoabă: podoaba credinței. Allah Preaînaltul spune:
لَّيْسَ ٱلْبِرَّ أَن تُوَلُّوا۟ وُجُوهَكُمْ قِبَلَ ٱلْمَشْرِقِ وَٱلْمَغْرِبِ وَلَـٰكِنَّ ٱلْبِرَّ مَنْ ءَامَنَ بِٱللَّهِ وَٱلْيَوْمِ ٱلْـَٔاخِرِ وَٱلْمَلَـٰٓئِكَةِ وَٱلْكِتَـٰبِ وَٱلنَّبِيِّـۧنَ
Dreptatea nu stă în a vă întoarce fețele spre răsărit sau spre apus, ci drept este cel care crede în Allah, în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte și în profeți.
Coran, 2:177
Și Allah Preaînaltul spune:
ءَامَنَ ٱلرَّسُولُ بِمَآ أُنزِلَ إِلَيْهِ مِن رَّبِّهِۦ وَٱلْمُؤْمِنُونَ ۚ كُلٌّ ءَامَنَ بِٱللَّهِ وَمَلَـٰٓئِكَتِهِۦ وَكُتُبِهِۦ وَرُسُلِهِۦ لَا نُفَرِّقُ بَيْنَ أَحَدٍ مِّن رُّسُلِهِۦ ۚ وَقَالُوا۟ سَمِعْنَا وَأَطَعْنَا ۖ غُفْرَانَكَ رَبَّنَا وَإِلَيْكَ ٱلْمَصِيرُ
Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul său, iar credincioșii de asemenea. Fiecare a crezut în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale și în trimișii Săi: „Nu facem deosebire între niciunul dintre trimișii Săi.” Și au spus: „Am auzit și ne-am supus. Iertarea Ta o cerem, Domnul nostru, și la Tine este întoarcerea.”
Coran, 2:285
Și Allah Preaînaltul spune:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ ءَامِنُوا۟ بِٱللَّهِ وَرَسُولِهِۦ وَٱلْكِتَـٰبِ ٱلَّذِى نَزَّلَ عَلَىٰ رَسُولِهِۦ وَٱلْكِتَـٰبِ ٱلَّذِىٓ أَنزَلَ مِن قَبْلُ ۚ وَمَن يَكْفُرْ بِٱللَّهِ وَمَلَـٰٓئِكَتِهِۦ وَكُتُبِهِۦ وَرُسُلِهِۦ وَٱلْيَوْمِ ٱلْـَٔاخِرِ فَقَدْ ضَلَّ ضَلَـٰلًۢا بَعِيدًا
Voi, cei care credeți, credeți în Allah, în Trimisul Său, în Cartea pe care a pogorât-o Trimisului Său și în Cartea pe care a pogorât-o mai înainte! Cine nu crede în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi și în Ziua de Apoi a căzut într-o rătăcire îndepărtată.
Coran, 4:136
Acestea sunt temeliile pe care se clădește această mare frumusețe și pe care se înalță arborele credinței, cel mai împodobit și mai frumos dintre arbori. El se înalță pe o rădăcină statornică, iar din el se răsfiră ramurile frumoase, luminoase și bune — ramurile credinței —, adică feluritele ascultări și apropieri prin care musulmanul se apropie de Domnul său, Preaslăvitul. Apoi vin roadele frumoase, bune și luminoase pe care le culege credinciosul:
تُؤْتِىٓ أُكُلَهَا كُلَّ حِينٍۭ بِإِذْنِ رَبِّهَا
Își dă roadele în orice vreme, cu îngăduința Domnului ei.
Coran, 14:25
Credinciosul culege neîncetat roadele acestui arbore frumos și luminos, în orice vreme, în această lume și în cea de apoi: fericire, tihna inimii, bucuria ochilor, liniștea sufletului, belșugul mijloacelor de trai, îndepărtarea grijii și risipirea întristării, precum și alte roade în această viață. Iar răsplata Vieții de Apoi este mai bună și mai dăinuitoare.
Împodobirea celor văzute și înfrumusețarea lor prin credință se împlinesc prin păstrarea obligațiilor religiei și a rânduielilor Islamului pe care robul a fost însărcinat să le urmeze. În fruntea lor se află cele cinci temelii ale Islamului, despre care Profetul ﷺ a spus în hadithul lui Ibn ʿUmar: „Islamul a fost clădit pe cinci: mărturisirea că nu există divinitate vrednică de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este robul și Trimisul Său, împlinirea rugăciunii, darea zakāt-ului, pelerinajul la Casă și postul din Ramaḍān.”46
Aceste fapte binecuvântate și aceste mari ascultări sunt, cu adevărat, o podoabă și o frumusețe pentru musulman, pe lângă faptul că sunt pricina izbânzii și fericirii lui în această lume și în cea de apoi. Rugăciunea este lumină, strălucire și frumusețe pentru cel care o împlinește. Tot astfel, prin toate faptele de ascultare, robul sporește în frumusețe și strălucire. Dimpotrivă, abaterea de la religia lui Allah, greșeala, nesupunerea și îndepărtarea de ascultarea Lui aduc întunecime pe chip și singurătate în piept.
Tot astfel, întoarcerea de la Legea lui Allah prin practicarea inovațiilor nou introduse aduce această întunecime. ʿAbd Allāh ibn al-Mubārak, Allah să aibă milă de el, a spus: „Adeptul inovației are întunecime pe față, chiar dacă s-ar unge cu ulei de treizeci de ori pe zi.”47 Cu alte cuvinte, ungerea trupului pentru înfrumusețare nu îndepărtează de pe chip întunecimea inovației și a nesupunerii față de Allah.
Dintre marile frumuseți face parte și grija musulmanului pentru normele Legii și pentru caracterul islamic. Dacă Allah îl cinstește cu însușiri alese, cu un caracter desăvârșit și cu o purtare nobilă față de ceilalți, fiecare om care intră în legătură cu el simte acea frumusețe și observă acea bunătate care îl învăluie pe cel împodobit cu nobilele însușiri ale Islamului. Profetul nostru ﷺ a adus norme desăvârșite și însușiri înalte și virtuoase, care îl ridică pe cel ce le are la trepte înalte și ranguri însemnate, pe lângă răsplata pe care Allah a pregătit-o celor cu un caracter nobil.
Profetul ﷺ a fost întrebat despre cele care îi duc cel mai mult pe oameni în Paradis și a spus: „Teama de Allah și buna purtare.”48 El a spus ﷺ: „Am fost trimis numai ca să desăvârșesc nobilele însușiri ale caracterului.”49 Și a spus: „Cei mai apropiați de mine ca loc în Ziua Învierii vor fi cei dintre voi cu caracterul cel mai bun.”50 Hadithurile în această privință sunt numeroase.
Dintre lucrurile care intră în această podoabă — podoaba credinței și frumusețea acestei religii — face parte și îndepărtarea de faptele reprobabile și de cele interzise. Allah nu le-a interzis robilor Săi vreun lucru decât pentru vătămarea pe care le-o aduce, mai devreme sau mai târziu. Chiar dacă sufletul înclină uneori spre păcat și dorește să-l săvârșească, el este, în realitate, pieire pentru om în această lume și în cea de apoi și o pierdere a strălucirii și frumuseții sale. Dacă face pași în păcat, prin fiecare pas pierde o parte din podoaba și frumusețea credinței, potrivit cu ceea ce a făcut.
Închei aceste sfaturi și îndrumări cu cele de la care am pornit: chemarea oamenilor Paradisului. Allah Preaînaltul spune:
إِنَّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ يَهْدِيهِمْ رَبُّهُم بِإِيمَـٰنِهِمْ ۖ تَجْرِى مِن تَحْتِهِمُ ٱلْأَنْهَـٰرُ فِى جَنَّـٰتِ ٱلنَّعِيمِ دَعْوَىٰهُمْ فِيهَا سُبْحَـٰنَكَ ٱللَّهُمَّ وَتَحِيَّتُهُمْ فِيهَا سَلَـٰمٌ ۚ وَءَاخِرُ دَعْوَىٰهُمْ أَنِ ٱلْحَمْدُ لِلَّهِ رَبِّ ٱلْعَـٰلَمِينَ
Pe cei care cred și fac fapte drepte, Domnul lor îi va călăuzi prin credința lor. Pe sub ei vor curge râuri în grădinile desfătării. Chemarea lor acolo va fi: „Slavă Ție, Allah!”, iar salutul lor acolo va fi: „Pace!” Și sfârșitul chemării lor va fi: „Laudă lui Allah, Domnul lumilor!”
Coran, 10:9-10
Numai de la Allah, Singurul, fără asociat, vine ajutorul de a face binele. Îi cer, Preaslăvitul, să le dea surorilor mele musulmane ajutorul de a folosi bine aceste sfaturi și să ne călăuzească pe toți pe calea Sa dreaptă: calea celor pe care Allah i-a copleșit cu binefaceri, dintre profeți, cei cu totul sinceri, martiri și drepți. Ce buni însoțitori sunt aceștia! Allah ne este de ajuns și El este cel mai bun Ocrotitor. Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Binecuvântările, pacea și binele deplin ale lui Allah fie asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei și companionilor săi!
Notele originale
Sursele relatării au fost indicate anterior.
Sursele relatării au fost indicate anterior.
Relatat de Muslim (8), din hadithul lui ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el.
Relatat de al-Bukhārī (8), a cărui formulare este citată, și de Muslim (16).
Relatat de al-Lālakāʾī în Iʿtiqād ahl as-Sunna, 1/159.
Relatat de at-Tirmidhī în al-Jāmiʿ (2004) și de Ibn Mājah în Sunan-ul său (4246), din hadithul lui Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el.
Relatat de Aḥmad în al-Musnad (8952), din hadithul lui Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el.
Relatat de at-Tirmidhī în al-Jāmiʿ (2018), din hadithul lui Jābir, Allah să fie mulțumit de el; temeiul lui se află în cele două Ṣaḥīḥ-uri.