Din caracterul nobil al Profetului ﷺ

Din înțelepciunea și harul lui Allah este că, înainte de a-l trimite pe Profetul Său ﷺ, i-a pregătit toate mijloacele cinstei, înălțării și rangului ales și l-a înzestrat cu toate însușirile care îl pregăteau să poarte marea misiune pentru care îl alesese. Mai jos voi aminti câteva exemple ale acestor mijloace și însușiri și voi arăta cum au fost o pregătire și o introducere pentru trimiterea sa ﷺ.

**În primul rând:** Allah, Preaslăvitul, l-a făcut de descendență aleasă și cu obârșie nobilă, alegându-l din cel mai nobil trib arab, Quraysh, căruia celelalte triburi îi recunoșteau întâietatea și conducerea.

Aceasta este rânduiala lui Allah cu trimișii Săi, după cum se află în întrebarea pusă de Heraclius, împăratul romanilor, lui Abū Sufyān despre Trimisul lui Allah ﷺ: «Cum este descendența lui între voi?» Abū Sufyān a spus: «Este de neam ales între noi.» Atunci Heraclius a spus: «Tot astfel, trimișii sunt trimiși din familiile alese ale neamurilor lor.»

Aceasta este rânduiala lui Allah cu trimișii Săi pentru a închide vrăjmașilor lor poarta defăimării și a micșorării lor, astfel încât aceștia să nu găsească o cale de a le atribui cusururi.

**În al doilea rând:** El ﷺ a crescut sărac și orfan, în grija bunicului său ʿAbd al-Muṭṭalib, apoi a unchiului său Abū Ṭālib.

Aceasta este dintre mijloacele smereniei, ale însușirii trăsăturilor lăudabile și ale depărtării de însușiri rele precum trufia, nedreptatea și altele.

Allah a amintit aceasta arătând binefacerea de a-i fi dăruit Profetului Său ﷺ adăpost, îndestulare și călăuzire:

Nu te-a găsit orfan și ți-a dat adăpost? Te-a găsit fără călăuzire și te-a călăuzit. Te-a găsit lipsit și te-a îndestulat.

Apoi l-a îndrumat să mulțumească pentru această binefacere, purtându-se cu blândețe față de orfani și săraci și vorbind despre binefacerea lui Allah asupra sa:

Pe orfan să nu-l asuprești, pe cel care cere să nu-l alungi, iar despre binefacerea Domnului tău să vorbești.

Aceasta este o educație dumnezeiască pentru Profetul îndurării ﷺ, pe care Allah a amintit-o în Cartea Sa cea Puternică pentru a le atrage atenția robilor Săi credincioși să se deprindă cu aceste însușiri lăudabile și cu altele, ca recunoștință față de Allah, Preaslăvitul, pentru că le-a dăruit călăuzire după rătăcire, îndestulare după sărăcie și alte binefaceri.

Sensul este: Nu-l asupri pe orfan, fiindcă ai fost orfan și nu-ți plăcea să fii asuprit; nu-l alunga pe sărac, fiindcă ai fost sărac și nu-ți plăcea să fii alungat.

Fără îndoială, amintirea binefacerii lui Allah asupra omului este unul dintre cele mai puternice mijloace de a-l îndemna spre bine și de a-l opri de la rău, dacă Allah îl ajută.

**În al treilea rând:** Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, l-a crescut într-un chip bun și l-a făcut să se dezvolte frumos, împodobit cu orice însușire nobilă și ferit de orice însușire rea. Prietenii și vrăjmașii săi au mărturisit aceasta. Însă cei pe care Allah nu a voit să-i călăuzească s-au prefăcut că nu văd toate acestea și au arătat altceva decât ascundeau, din trufie și invidie.

Ajutorul lui Allah pentru Profetul Său ﷺ de a se împodobi cu însușiri alese și de a fi ferit de caracterul josnic le-a tăiat vrăjmașilor săi cuvântul, reducându-i la tăcere, fără a-l putea ocărî pentru cel mai mic cusur ori a-i atribui vreo lipsă.

De aceea, când Heraclius, împăratul romanilor, l-a întrebat pe Abū Sufyān despre Trimisul lui Allah ﷺ: «Trădează el?», a răspuns: «Nu.» Deși atunci îi era un vrăjmaș înverșunat, după ce i-a negat trădarea nu a putut spune mai mult decât: «Suntem cu el într-un răstimp de armistițiu și nu știm ce va face în el.»

A spus: «Nu am putut strecura ceva decât prin această vorbă.»

S-a ferit de minciună de teama împăratului romanilor. Vrăjmașii săi ﷺ nu îl puteau descrie cu adevărat prin vreo însușire rușinoasă. Cât despre minciunile și născocirile împotriva sa ﷺ, au spus că este vrăjitor, poet, ghicitor și altele.

Allah, Preaslăvitul, l-a ferit de ceea ce i-au atribuit și de orice cusur, le-a respins asociatorilor născocirile și minciunile despre el și a vestit că el este nevinovat de acestea:

Jur pe ceea ce vedeți și pe ceea ce nu vedeți: acesta este cuvântul unui trimis nobil și nu cuvântul unui poet — puțin credeți! — și nici cuvântul unui ghicitor — puțin vă aduceți aminte! Este o pogorâre de la Domnul lumilor.

Și a spus:

Nu l-am învățat poezia și nici nu i se cuvine. Nu este decât Pomenire și un Coran limpede, pentru a-l avertiza pe cel viu și pentru ca sentința să se adeverească împotriva necredincioșilor.

Cel Preaînalt a mai spus:

Cei care au tăgăduit au spus: Nu este decât o minciună pe care a născocit-o și la care l-au ajutat alți oameni. Au venit cu nedreptate și minciună.

**În al patrulea rând:** El ﷺ a crescut neștiutor de carte între oameni neștiutori de carte, fără să citească și fără să scrie. Apoi a adus de la Allah acest Coran despre care Allah a spus:

Spune: Dacă oamenii și djinnii s-ar aduna să aducă ceva asemenea acestui Coran, nu ar putea aduce ceva asemenea lui, chiar dacă s-ar ajuta unii pe alții.

Creșterea lui ﷺ în această stare a închis calea pe care necredincioșii ar fi putut s-o folosească pentru a-l învinui de minciună în ceea ce aducea de la Allah, spunând că ar fi povești ale celor din vechime pe care le-ar fi citit sau scris, dacă ar fi fost astfel. Allah a lămurit aceasta spunând:

Tu nu citeai înaintea lui vreo carte și nici nu o scriai cu mâna ta dreaptă.

Apoi a arătat îndoiala pe care vrăjmașii săi ar fi avut-o dacă ar fi știut să citească și să scrie:

Atunci s-ar fi îndoit cei care urmează falsitatea.

Această cale, care le-a fost închisă prin faptul că el ﷺ nu știa să citească sau să scrie, ei au urmat-o totuși prin minciună și născocire împotriva Trimisului lui Allah ﷺ, deși știau pe deplin cât de departe era de aceasta. Allah a vestit despre ei că spuneau:

Nu-l învață decât un om.

Însă Allah voiește să-Și desăvârșească lumina și să facă religia Sa să biruiască. Le răspunde că limba celui către care fac aluzie este străină, pe când ceea ce le-a adus este în limbă arabă limpede. De aceea, când Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, respinge împotrivirea și dușmănia neamului său față de el ﷺ, le îndreaptă privirea către trecutul său luminos și limpede și le amintește cât de bine îi cunosc orice mișcare, oprire, intrare și ieșire:

Oare nu l-au cunoscut pe Trimisul lor, de aceea îl tăgăduiesc?

Și spune:

Când li se recită versetele Noastre limpezi, cei care nu nădăjduiesc întâlnirea cu Noi spun: Adu alt Coran decât acesta sau schimbă-l! Spune: Nu mi se cuvine să-l schimb de la mine însumi. Nu urmez decât ceea ce mi se revelează. Mă tem, dacă aș fi neascultător față de Domnul meu, de pedeapsa unei Zile mărețe.

Apoi i-a poruncit Profetului Său ﷺ să-i înștiințeze că lui nu-i revine decât transmiterea de la Allah și că, dacă Allah ar fi voit, el ﷺ nu li l-ar fi recitat și ei nu l-ar fi cunoscut:

Spune: Dacă Allah ar fi voit, nu vi l-aș fi recitat și nici nu vi l-ar fi făcut cunoscut.

Le-a amintit apoi trecutul său dinaintea pogorârii Coranului și însușirile sale frumoase: a rămas între ei patruzeci de ani înainte ca Allah să-l trimită, statornic în mijloacele cinstei și departe de cele ale înjosirii și umilinței:

Am trăit între voi o viață înaintea lui.

Apoi le-a respins acuzația de minciună și născocire, deși ei îl cunoșteau cel mai bine, arătând că aceasta contrazice firea curată și mintea sănătoasă:

Oare nu pricepeți?

Apoi a vestit că nimeni nu este mai nedrept și nu săvârșește o faptă mai gravă decât două persoane: cea care născocește minciuni despre Allah și cea care tăgăduiește ceea ce a venit de la Allah:

Cine este mai nedrept decât cel care născocește o minciună despre Allah ori tăgăduiește versetele Sale? Nelegiuiții nu vor izbândi.

**În al cincilea rând:** Printre lucrurile care au precedat și au pregătit trimiterea sa ﷺ sunt visele bune în somn. Orice vis pe care îl vedea ﷺ se adeverea asemenea zorilor limpezi, după cum este confirmat în «Ṣaḥīḥ al-Bukhārī» și în alte surse.

**În al șaselea rând:** El ﷺ a păscut oile la Mecca. În aceasta se afla o pregătire pentru trimiterea sa către toți oamenii, ca să-i îndrume către ceea ce le este de folos în această lume și în Viața de Apoi și să-i avertizeze împotriva a ceea ce le aduce vătămare, mai devreme sau mai târziu.

Păstoritul său la Mecca a fost o pregătire și o introducere pentru misiunea sa ﷺ fiindcă această muncă îndeamnă la însușiri frumoase precum smerenia, liniștea și demnitatea. Păstorul se ocupă de turmă și caută mijloacele siguranței și puterii ei: o îngrijește, îi caută pășuni roditoare, o ține departe de pământurile sterpe, o apără de lupi, o conduce pe căi ușoare și o ferește de drumurile grele și accidentate. Aceasta este rânduiala lui Allah cu trimișii Săi, după cum a vestit cel adevărat și adeverit ﷺ.

Allah are în aceasta înțelepciunea deplină. Îndeplinirea unei asemenea munci disciplinează sufletul și îl pregătește să poarte îndatoririle misiunii. Este, fără îndoială, o lecție practică pentru trimișii lui Allah — rugăciunile și pacea Lui fie asupra lor —, care le dă deprindere și experiență, pentru a trece de la îngrijirea animalelor la îndrumarea fiilor oamenilor.