Din caracterul nobil al Profetului ﷺ

Allah Preaînaltul l-a binecuvântat pe prietenul Său apropiat Muḥammad ﷺ, ajutându-l să se împodobească cu virtuțile caracterului. Acesta este harul lui Allah, pe care îl dăruiește cui voiește, iar Allah este Stăpânul harului nemărginit. Apoi l-a lăudat și i-a înălțat pomenirea, amintind însușirile frumoase cu care era împodobit în multe versete din Cartea Sa cea Puternică. Mă voi limita la câteva, între care cuvintele Celui Preaînalt:

Tu ai, într-adevăr, un caracter măreț.

În acest verset nobil, El, Preaslăvitul, a vestit caracterul ales al celui ales și a descris caracterul său ﷺ ca măreț. A întărit aceasta prin trei lucruri: jurământul pe condei și pe ceea ce scriu, începerea cu particula «inna» și adăugarea lui «lām» la predicat. Toate sunt mijloace de întărire a vorbirii.

Înaintașii drepți au explicat acest caracter măreț al său ﷺ prin formulări apropiate. Ibn ʿAbbās l-a explicat ca religia măreață, adică Islamul. La fel l-au explicat Mujāhid, al-Suddī, al-Rabīʿ ibn Anas, al-Ḍaḥḥāk și alții.

Al-Ḥasan l-a explicat ca buna purtare a Coranului.

În cele două culegeri autentice și în alte surse, ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea —, întrebată despre caracterul său ﷺ, a spus: «Caracterul său era Coranul.»

Sensul este că împlinirea a ceea ce Allah i-a poruncit și ferirea de ceea ce i-a interzis în Coran îi deveniseră caracter și fire.

ʿĀʾishah a arătat ceea ce lămurește acest sens într-un alt hadith asupra autenticității căruia există acord: «Trimisul lui Allah ﷺ spunea în înclinare: Slavă Ție, o, Allah, și Ție Îți aduc laudă! O, Allah, iartă-mă!», punând Coranul în faptă.

Adică rostea această invocare împlinind ceea ce Allah i-a poruncit în sura al-Naṣr:

Preaslăvește-L pe Domnul tău, aducându-I laudă, și cere-I iertare.

El, Preaslăvitul, a pomenit îndurarea și compasiunea față de credincioși cu care l-a plămădit pe Profetul Său ﷺ, grija pentru ceea ce le folosește în această lume și în Viața de Apoi și suferința sa pentru orice îi apasă. Arătând binefacerea trimiterii sale către credincioși, El a spus:

V-a venit un mesager dintre voi înșivă. Îl apasă suferința voastră, este plin de grijă pentru voi, iar cu credincioșii este milostiv și îndurător.

Și a spus:

Cei care îl urmează pe Trimis, Profetul neștiutor de carte, pe care îl găsesc scris la ei în Tora și în Evanghelie, care le poruncește binele, îi oprește de la rău, le îngăduie cele bune, le interzice cele rele și le ridică povara și lanțurile care îi apăsau.

Și a spus:

Să știți că între voi este Trimisul lui Allah. Dacă v-ar asculta în multe dintre lucruri, ați suferi.

El, Preaslăvitul, a arătat delicatețea și blândețea sa ﷺ față de comunitate în cuvintele Celui Preaînalt:

Prin îndurarea lui Allah ai fost blând cu ei. Dacă ai fi fost aspru și cu inima împietrită, s-ar fi împrăștiat din jurul tău.

Cât despre sfatul său sincer, cinstea sa și îndeplinirea transmiterii mesajului așa cum a voit Allah, El le-a pomenit prin cuvintele Sale:

Pe stea, când apune! Tovarășul vostru nu a rătăcit și nu s-a abătut și nu vorbește după poftă. Nu este decât o revelație care i se revelează.

Cel Preaînalt spune, referindu-Se la Muḥammad ﷺ:

El nu este zgârcit cu cele nevăzute.

În acest verset există două citiri: cu «ẓāʾ», cu sensul de învinuit, și cu «ḍād», cu sensul de zgârcit. Amândouă îi sunt negate ﷺ: nu este învinuit că ar ascunde ceea ce Allah l-a trimis să transmită și nu este zgârcit cu ceea ce Allah a pogorât asupra lui, ci le dăruiește tuturor.