Din caracterul nobil al Profetului ﷺ

Însușirile de caracter dintre care am amintit câteva ar avea nevoie, pentru a fi explicate și tratate pe larg, de mai multe prelegeri.

O singură prelegere nu este de ajuns decât pentru a arăta câteva dintre aceste însușiri și virtuți lăudabile cu care a fost înzestrat ﷺ.

1. Generozitatea și dărnicia sa ﷺ

În generozitate și dărnicie, el ﷺ a ajuns la o treaptă la care altcineva nu a ajuns, atingând limita desăvârșirii omenești.

Printre ajutoarele lui Allah pentru el ﷺ este că i-a făcut generozitatea să sporească în vremurile deosebite. Ibn ʿAbbās a spus în hadithul autentic: «Trimisul lui Allah ﷺ era cel mai darnic dintre oameni și era cel mai darnic în luna ramaḍān, când îl întâlnea Jibrīl. Îl întâlnea în fiecare noapte din ramaḍān și studia Coranul împreună cu el. Trimisul lui Allah ﷺ era mai darnic în bine decât vântul slobozit.»

Și-a dăruit propria persoană pe calea lui Allah: i s-a rupt un dinte din față, i-a fost rănit chipul și i-a curs sângele ﷺ. Dăruirea propriei persoane este culmea dărniciei. Și-a dăruit și poziția pentru a mijloci; un exemplu este mijlocirea sa ﷺ pentru Mughīth, soțul Barīrei — Allah să fie mulțumit de amândoi. Când ea a fost eliberată și a ales să se despartă de el, Profetul i-a sugerat să rămână soția lui, din îndurare față de soțul ei Mughīth.

Cel mai de seamă exemplu este mijlocirea pentru cei aflați la locul adunării, pe care el ﷺ a vestit-o și de la care se retrag trimișii înzestrați cu hotărâre statornică. Ea ajunge la el, iar el ﷺ spune: «Eu sunt pentru aceasta.»

Este relatat autentic de la el ﷺ că a spus: «Fiecare profet a avut o invocare primită, pe care a făcut-o și i s-a răspuns. Eu am păstrat invocarea mea ca mijlocire pentru comunitatea mea în Ziua Judecății.»

Era darnic ﷺ cu averea pe care i-o dăduse Allah. Nu i s-a cerut vreodată ceva din această lume și să fi spus «nu».

O femeie a venit la el ﷺ cu o mantie țesută și a spus: «Am țesut-o cu mâinile mele ca să te îmbrac cu ea.» El ﷺ a primit-o, având nevoie de ea, și a îmbrăcat-o.

Un bărbat dintre companioni i-a spus: «Dă-mi-o să o îmbrac, o, Trimis al lui Allah!» El ﷺ a spus: «Da», a intrat în casă, a împăturit-o și i-a trimis-o. Unii companioni i-au spus bărbatului: «Nu ai făcut bine! Trimisul lui Allah ﷺ a îmbrăcat-o având nevoie de ea, iar tu i-ai cerut-o, știind că nu refuză pe nimeni care cere.»

El a spus: «Pe Allah, nu i-am cerut-o ca să o port, ci ca să-mi fie giulgiu.»

Sahl ibn Saʿd — Allah să fie mulțumit de el — a spus: «Și i-a fost giulgiu.»

Acesta este un exemplu al acestei însușiri nobile a lui ﷺ. Mai este după aceasta vreo generozitate pe care s-o poată arăta o făptură? Mai este după această preferare a altuia vreo preferare?

Allah i-a descris pe anṣāri în Cartea Sa cea Puternică prin însușirea preferării altora:

Îi pun pe ei înaintea lor înșiși, chiar dacă sunt lipsiți.

În această însușire nobilă și în celelalte virtuți ale caracterului, exemplul lor este stăpânul fiilor lui Adam ﷺ. El, Preaslăvitul, spune:

Aveți în Trimisul lui Allah un exemplu frumos.

Când s-a întors de la Ḥunayn, beduinii s-au strâns în jurul lui, cerându-i, până când l-au împins lângă un copac de samurah, care i-a prins mantia. Profetul ﷺ s-a oprit și a spus: «Dați-mi mantia! Dacă aș avea vite câte sunt acești copaci spinoși, le-aș împărți între voi și nu m-ați găsi nici zgârcit, nici mincinos și nici laș.»

Dărnicia sa ﷺ față de unii oameni urmărea să le apropie inimile de Islam. Adesea îi deosebea cu daruri bogate pe cei care îmbrățișaseră de curând Islamul, spre deosebire de cei în sufletele cărora credința se statornicise. În expediția de la Ḥunayn, le-a dat marilor oameni ai Quraysh sute de cămile, printre ei fiind Ṣafwān ibn Umayyah. Muslim a relatat în «Ṣaḥīḥ» că acesta a spus: «Trimisul lui Allah ﷺ mi-a dăruit ceea ce mi-a dăruit, deși era omul cel mai urât de mine. A continuat să-mi dea până a ajuns dintre cei mai iubiți oameni pentru mine.»

A mai relatat de la Anas — Allah să fie mulțumit de el —: «Trimisului lui Allah ﷺ nu i s-a cerut ceva pentru Islam fără să dea. A venit la el un bărbat, iar el i-a dăruit o turmă de oi care umplea locul dintre doi munți. Acesta s-a întors la neamul său și a spus: O, neam al meu, îmbrățișați Islamul! Muḥammad dăruiește asemenea celui care nu se teme de sărăcie.

Se întâmpla ca omul să îmbrățișeze Islamul dorind numai bunurile acestei lumi, dar, după puțină vreme, Islamul îi devenea mai iubit decât lumea și tot ce se află în ea.”

Trimisul lui Allah ﷺ i-a dăruit acelui om atât de multe oi, încât umpleau locul dintre doi munți. Care a fost urmarea acestui dar al Trimisului lui Allah ﷺ?

S-a împlinit tocmai scopul pentru care i le dăruise: omul a devenit un chemător la Trimisul lui Allah ﷺ. Din proprie inițiativă, s-a făcut un trimis al Trimisului lui Allah ﷺ către neamul său, chemându-i pe oameni la Islam și arătându-le dărnicia Trimisului lui Allah ﷺ, care dăruia asemenea celui care nu se teme de sărăcie.

Astfel, Trimisul lui Allah ﷺ își cheltuia averea pentru sprijinirea Islamului, pentru chemarea oamenilor la el și pentru a-i face să îl îndrăgească. Cheltuia pe calea lui Allah din averea pe care Allah i-o dăruise, până când Allah l-a luat la Sine, iar cămașa lui de zale era lăsată drept zălog pentru o datorie pe care o avea.

2. Smerenia sa ﷺ și apropierea de oameni

Niciunui om nu i-au fost dăruite însușirile desăvârșite pe care le-a avut Trimisul lui Allah ﷺ și nimeni nu a atins culmea și treapta cea mai înaltă pe care o poate atinge un om, așa cum le-a atins el. El ﷺ era pilda desăvârșirii omenești și a înălțimii morale, atât înainte, cât și după primirea misiunii profetice.

Allah l-a înzestrat cu însușiri aparte și cu trăsături prin care l-a deosebit de ceilalți oameni în această lume și în Viața de Apoi. L-a făcut cel mai de seamă dintre trimiși, care sunt cei mai buni oameni; l-a făcut ultimul dintre ei, căpetenia și imamul lor, primul care va ieși din mormânt, primul care va înainta pentru mijlocire și primul a cărui mijlocire va fi primită.

Vorbind despre binefacerea lui Allah asupra sa și arătând comunității rangul său înaintea lui Allah, pentru ca oamenii să creadă aceasta și să îi acorde cinstea, respectul, iubirea și urmarea cuvenite, el ﷺ a spus: „Eu sunt căpetenia fiilor lui Ādam în Ziua Învierii, primul pentru care se va deschide mormântul, primul mijlocitor și primul a cărui mijlocire va fi primită.” Relatat de Muslim și Abū Dāwūd, de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el.

Cu toate aceste însușiri și trăsături care l-au înălțat la un rang cu care nu se poate asemui niciun alt trimis dintre cei înzestrați cu hotărâre statornică, cu atât mai puțin altcineva, el ﷺ era cel mai smerit dintre oameni, cel mai apropiat de cel slab și de cel sărman și cel mai îndepărtat de trufie și îngâmfare.

Când a arătat comunității unele dintre lucrurile cu care Allah îl deosebise, spunând: „Eu sunt căpetenia fiilor lui Ādam”, a adăugat cuvinte care îndepărtează de el orice laudă de sine — iar el este ferit de orice neajuns: „Și nu o spun ca să mă laud.” L-au consemnat al-Tirmidhī, Ibn Mājah și Imām Aḥmad, de la Abū Saʿīd, Allah să fie mulțumit de el. Al-Tirmidhī a spus: „Hadith bun și autentic.”

El ﷺ și-a făcut cunoscut rangul înaintea lui Allah fiindcă pentru comunitate nu exista nicio cale de a-l cunoaște decât prin el și prin ceea ce primea de la el ﷺ. După el nu avea să vină niciun profet care să înștiințeze despre măreția rangului său înaintea lui Allah, așa cum el însuși își înștiințase comunitatea despre virtuțile profeților de dinaintea sa. Binecuvântările, pacea și harul lui Allah să fie asupra tuturor!

Când i s-a dat să aleagă între a fi rob și trimis sau profet și rege, el ﷺ a ales rangul robiei și al misiunii de trimis în locul rangului de profet și rege. L-a consemnat Imām Aḥmad în al-Musnad.

Al-Bayhaqī a relatat de la Anas, Allah să fie mulțumit de el: „Trimisul lui Allah ﷺ a intrat în Mecca în ziua cuceririi, smerit, cu bărbia apropiată de animalul pe care călărea.”

Ibn Isḥāq a relatat în al-Sīrah: „Trimisul lui Allah ﷺ își pleca într-atât capul, din smerenie, văzând cucerirea cu care Allah îl cinstise, încât barba sa aproape că atingea partea din mijloc a șeii.”

Ibn Kathīr a spus: „Această smerenie, în acel loc, la intrarea sa ﷺ în Mecca în fruntea unei oștiri atât de numeroase, era cu totul diferită de purtarea nesăbuiților dintre fiii lui Isrāʾīl. Când li s-a poruncit să intre pe poarta Ierusalimului prosternați — adică aplecați —, spunând «Iertare!», ei au intrat târându-se pe șezut, spunând: «Grâu într-un fir de păr!»”

Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ de la Anas, Allah să fie mulțumit de el: „Chiar și o roabă dintre roabele locuitorilor Medinei îl lua de mână pe Trimisul lui Allah ﷺ și îl ducea unde dorea.”

Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ de la Anas, Allah să fie mulțumit de el, că o femeie care avea o tulburare a minții a spus: „O, Trimis al lui Allah, am nevoie să îți cer ceva!”

El a spus: „O, mamă a lui cutare, alege oricare dintre ulițe dorești, ca să îți împlinesc nevoia!” S-a oprit cu ea deoparte pe una dintre ulițe, până când și-a încheiat cererea.

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, al-Aswad a spus: „Am întrebat-o pe ʿĀʾishah ce făcea Profetul ﷺ acasă, cu familia sa. Ea a răspuns: «Își slujea familia, iar când sosea vremea rugăciunii se ridica pentru rugăciune.»”

Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus: „Dacă aș fi chemat la o masă cu o spată sau cu un picior de oaie, aș răspunde chemării; și dacă mi s-ar dărui o spată sau un picior de oaie, aș primi darul.”

Când trecea pe lângă copii, el ﷺ îi saluta. Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ, prin Shuʿbah, de la Sayyār: „Mergeam împreună cu Thābit al-Bunānī. El a trecut pe lângă niște copii și i-a salutat. Thābit a povestit că mergea împreună cu Anas, care a trecut pe lângă niște copii și i-a salutat. Iar Anas a povestit că mergea împreună cu Trimisul lui Allah ﷺ, care a trecut pe lângă niște copii și i-a salutat.”

El ﷺ se afla printre companionii săi și glumea cu copilul mic. Anas, Allah să fie mulțumit de el, spune, după cum a relatat de la el al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ: „Profetul ﷺ stătea cu noi, până într-acolo încât îi spunea unui frățior al meu: «O, Abū ʿUmayr, ce a făcut păsărica?»”

Într-o altă relatare de la el se spune: „Profetul ﷺ avea cel mai frumos caracter dintre oameni. Aveam un frate numit Abū ʿUmayr” — a spus: „Cred că fusese înțărcat” —, „iar când venea, îi spunea: «O, Abū ʿUmayr, ce a făcut păsărica?» Era o păsărică cu care acesta se juca.”

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, Anas, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „L-am slujit pe Trimisul lui Allah ﷺ vreme de zece ani. Nu mi-a spus niciodată «Uf!», nici «De ce ai făcut asta?» și nici «De ce nu ai făcut asta?»”

El ﷺ călărea animale și îi lua pe unii dintre companionii săi în spatele său, pe aceeași călărie. Își îndruma comunitatea să se împodobească cu smerenie și o îndemna să dobândească această însușire.

Printre cuvintele sale ﷺ despre aceasta se află: „Nimeni nu se smerește pentru Allah fără ca Allah să îl înalțe.” Relatat de Muslim.

El ﷺ este căpetenia și pilda celor smeriți. Allah l-a înălțat la cele mai înalte trepte, i-a ridicat rangul, i-a înălțat poziția și i-a făcut pomenirea să dăinuie.

În pofida acestei smerenii și a acestui caracter măreț pe care Allah le dăruise robului, Trimisului și prietenului Său apropiat, Muḥammad ﷺ, companionii săi, Allah să fie mulțumit de ei, nu îndrăzneau să îl privească îndelung, din cinste și respect pentru el ﷺ.

ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de el, spune într-un hadith consemnat de Muslim în Ṣaḥīḥ: „Nimeni nu îmi era mai iubit decât Trimisul lui Allah ﷺ și nimeni nu avea mai multă măreție în ochii mei decât el. Din respect pentru el, nu puteam să îl privesc îndelung. Dacă mi s-ar fi cerut să îl descriu, nu aș fi putut, fiindcă nu îl priveam îndelung.”

3. Mila sa ﷺ față de comunitate, blândețea și grija pentru ea

Prin harul și mila lui Allah asupra sa, el ﷺ era milostiv și blând, după cum Allah Preaînaltul i-a spus:

„Datorită milei lui Allah ai fost blând cu ei. Dacă ai fi fost aspru și cu inima împietrită, s-ar fi împrăștiat din jurul tău.”

Niciun om nu a fost înzestrat cu mila și blândețea pe care le-a avut Trimisul lui Allah ﷺ. Nimeni nu se apropie de el și nu se poate asemui cu el în această privință.

Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că un beduin a urinat într-o parte a moscheii. Oamenii s-au repezit spre el ca să îl mustre, dar Trimisul lui Allah ﷺ le-a spus: „Lăsați-l și turnați peste urina sa o găleată sau un vas cu apă! Ați fost trimiși să ușurați, nu să îngreunați.” L-au consemnat al-Bukhārī și alții.

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, Abū Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Un om a venit la Profet ﷺ și i-a spus: «Eu întârzii să vin la rugăciunea de dimineață din pricina lui cutare, fiindcă o prelungește pentru noi.» Nu l-am văzut niciodată pe Profet ﷺ mai mânios într-o cuvântare de îndemn decât în ziua aceea.”

El a spus: „O, oameni, printre voi sunt unii care îi îndepărtează pe ceilalți! Oricare dintre voi îi conduce pe oameni în rugăciune să o scurteze, fiindcă printre ei se află vârstnicul, bolnavul și cel care are o nevoie.”

De la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, s-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Când unul dintre voi îi conduce pe oameni în rugăciune, să o ușureze, fiindcă printre ei sunt cel slab, bolnavul și vârstnicul. Când unul dintre voi se roagă singur, să prelungească atât cât dorește.”

Abū Qatādah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Profetul ﷺ a spus: „Încep rugăciunea dorind să o prelungesc, dar aud plânsul unui copil și îmi scurtez rugăciunea, ca să nu îi îngreunez mamei sale.”

Anas, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Nu m-am rugat niciodată în spatele unui imam a cărui rugăciune să fie mai ușoară și totodată mai deplină decât cea a Profetului ﷺ. Dacă auzea plânsul unui copil, o scurta, de teamă ca mama lui să nu fie tulburată.”

Abū Qatādah, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Profetul ﷺ a ieșit la noi purtând-o pe umăr pe Umāmah, fiica lui Abū al-ʿĀṣ. S-a rugat, iar când se apleca o punea jos și când se ridica o lua din nou.”

El ﷺ a spus: „Dacă nu mi-aș îngreuna comunitatea, le-aș porunci să folosească siwāk-ul înaintea fiecărei rugăciuni.”

Toate aceste hadithuri se găsesc în Ṣaḥīḥ al-Bukhārī.

Când s-a ridicat noaptea să îi conducă pe companionii săi în rugăciune, în Ramaḍān, s-a temut ca aceasta să nu le fie impusă ca îndatorire și a încetat să se mai roage împreună cu ei.

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a relatat că Profetul ﷺ s-a rugat în moschee și niște oameni s-au rugat urmându-l. S-a rugat și în noaptea următoare, iar oamenii au fost mai mulți. S-au adunat apoi în a treia sau în a patra noapte, dar Trimisul lui Allah ﷺ nu a ieșit la ei. Dimineața a spus: „Am văzut ce ați făcut. Numai teama ca această rugăciune să nu vă fie impusă m-a împiedicat să ies la voi.” Aceasta s-a petrecut în Ramaḍān.

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a spus: „Profetul ﷺ lăsa uneori o faptă pe care îi plăcea să o împlinească, de teamă ca oamenii să nu o facă și să le fie impusă.” Când el ﷺ a postit neîntrerupt, iar companionii, Allah să fie mulțumit de ei, au aflat, au postit astfel împreună cu el. Din milă față de ei, le-a interzis să lege zilele de post fără întrerupere. Ei au spus: „Dar tu postești astfel!” El a spus: „Eu nu sunt asemenea vouă.”

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ a interzis postul neîntrerupt. Un musulman i-a spus: «Dar tu postești neîntrerupt, o, Trimis al lui Allah!» El a răspuns: «Care dintre voi este asemenea mie? Eu petrec noaptea, iar Domnul meu mă hrănește și îmi dă să beau.»”

Când au refuzat să înceteze postul neîntrerupt, a postit împreună cu ei încă o zi. Apoi au văzut luna nouă, iar el a spus: „Dacă ar fi întârziat, v-aș mai fi adăugat.” Aceasta a fost ca o pedeapsă pentru ei, fiindcă refuzaseră să înceteze.

El ﷺ le interzisese postul neîntrerupt din milă și grijă față de ei. Când au stăruit, din dorința de a face la fel ca el, a postit împreună cu ei. Era sfârșitul lunii: au postit o zi, apoi încă una, după care au văzut luna nouă. El a spus: „Dacă ar fi întârziat, v-aș mai fi adăugat.” Aceasta a fost ca o pedeapsă pentru ei, fiindcă refuzaseră să înceteze.

Aceasta era o îndrumare practică și o educare profetică a nobililor companioni, Allah să fie mulțumit de ei, pentru a-i face să își cunoască slăbiciunea și să înțeleagă că postul neîntrerupt îi împovăra, astfel încât să renunțe la el din proprie inițiativă.

Această educare profetică seamănă cu purtarea unui tată care, văzându-și copilul încercând să se joace cu focul, caută să îl ferească de vătămarea lui: îl ia de mână și îi așază ușor degetul pe marginea unui tăciune, pentru ca el să cunoască răul pe care îl poate pricinui. Astfel, copilul devine prevăzător și se ferește de el, fiindcă tatăl său l-a făcut să înțeleagă cât îl poate vătăma.

În Ṣaḥīḥ Muslim, Muʿāwiyah ibn al-Ḥakam al-Sulamī, Allah să fie mulțumit de el, a povestit că, în timp ce se afla în rugăciune, i-a urat îndurare unui om care strănutase, iar companionii și-au arătat dezaprobarea. El a spus: „După ce Trimisul lui Allah ﷺ și-a încheiat rugăciunea — tatăl și mama mea să îi fie răscumpărare! —, nu am văzut înaintea lui și nici după el un învățător care să învețe mai frumos. Pe Allah, nu m-a certat, nu m-a lovit și nu m-a jignit.”

El a spus: „În această rugăciune nu se cuvine nimic din vorbirea obișnuită a oamenilor. Ea este numai slăvirea lui Allah, preamărirea Lui și recitarea Coranului.”

Când ajungea la el ﷺ despre unul dintre companionii săi ceva asupra căruia trebuia să atragă atenția, spunea în cuvântare: „Ce este cu niște oameni care fac cutare lucru?” sau „Ce este cu niște bărbați din comunitatea mea care spun cutare lucru?”

Și alte cuvinte asemenea, pentru ca acela de la care provenea fapta să renunțe la ea, iar cel care nu o săvârșise să se ferească să o facă.

4. Iertarea și îngăduința sa ﷺ

Așa cum era desăvârșit în milă și grijă, tot astfel era desăvârșit în iertare, îngăduință, trecerea cu vederea, răbdare și suportarea greutăților.

Viața sa binecuvântată cuprinde numeroase întâmplări care arată aceasta. În cele două Ṣaḥīḥ-uri, Jābir, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Am pornit împreună cu Trimisul lui Allah ﷺ într-o expediție către Najd. Trimisul lui Allah ﷺ ne-a ajuns într-o vale cu mulți copaci spinoși. S-a oprit sub un copac și și-a atârnat sabia de una dintre ramurile lui.”

El a spus: „Oamenii s-au împrăștiat prin vale, căutând umbra copacilor. Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Un om a venit la mine în timp ce dormeam și a luat sabia. M-am trezit, iar el stătea deasupra capului meu; am văzut deodată sabia scoasă în mâna lui. Mi-a spus: ‹Cine te apără de mine?› Am răspuns: ‹Allah.› M-a întrebat a doua oară: ‹Cine te apără de mine?› Am răspuns: ‹Allah.› Atunci a vârât sabia în teacă. Iată-l, acum, șezând aici!» Trimisul lui Allah ﷺ nu i-a făcut nimic.”

Aceasta este formularea lui Muslim. La al-Bukhārī se spune: „Nu l-a pedepsit, iar el s-a așezat.”

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a spus: „Un grup de evrei a intrat la Trimisul lui Allah ﷺ și a spus: «Moartea să fie asupra voastră!» Am înțeles ce au spus și am răspuns: «Și asupra voastră să fie moartea și blestemul!» Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Încet, o, ʿĀʾishah! Allah iubește blândețea în toate lucrurile.» Am spus: «O, Trimis al lui Allah, nu ai auzit ce au spus?» Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: «Am spus: Și asupra voastră!»”

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a spus: „Ori de câte ori Trimisul lui Allah ﷺ avea de ales între două lucruri, îl alegea pe cel mai ușor, atât timp cât nu era un păcat. Dacă era un păcat, era cel mai îndepărtat dintre oameni de el. Trimisul lui Allah ﷺ nu se răzbuna niciodată pentru sine; numai dacă erau încălcate cele sfinte ale lui Allah, atunci se răzbuna pentru Allah.”

Al-Bukhārī și Muslim au relatat în cele două Ṣaḥīḥ-uri de la Anas, Allah să fie mulțumit de el: „Mergeam împreună cu Trimisul lui Allah ﷺ, care purta o mantie din Najrān, cu marginea groasă. Un beduin l-a ajuns din urmă și l-a tras foarte puternic de mantie. M-am uitat la partea laterală a gâtului Profetului ﷺ și am văzut că marginea mantiei lăsase o urmă din pricina smuciturii. Omul a spus: «O, Muḥammad, poruncește să mi se dea din averea lui Allah pe care o ai!» El s-a întors către el, a râs și a poruncit să i se dea un dar.”

5. Grija sa sinceră ﷺ în chemarea la religia lui Allah

Când Allah l-a trimis pe Trimisul Său Muḥammad ﷺ cu religia cea dreaptă, el a îndeplinit în chipul cel mai deplin sarcinile acestei misiuni și a răbdat vătămările pe care le-a întâmpinat pe această cale.

Al-Bukhārī și Muslim au relatat în cele două Ṣaḥīḥ-uri că ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, l-a întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ: „O, Trimis al lui Allah, ai avut vreo zi mai grea decât ziua de la Uḥud?” El a răspuns: „Am îndurat multe din partea neamului tău. Cel mai greu lucru pe care l-am îndurat de la ei a fost în ziua de la al-ʿAqabah, când m-am înfățișat lui Ibn ʿAbd Yālīl ibn ʿAbd Kulāl, dar el nu mi-a răspuns la ceea ce doream. Am plecat rătăcind îngândurat și nu mi-am revenit decât la Qarn al-Thaʿālib. Mi-am ridicat capul și am văzut că un nor mă umbrea. M-am uitat și l-am văzut în el pe Jibrīl, care m-a chemat și a spus: «Allah, Atotputernicul și Mărețul, a auzit cuvintele neamului tău și răspunsul pe care ți l-au dat. L-a trimis la tine pe îngerul munților, ca să îi poruncești ce dorești în privința lor.» Îngerul munților m-a chemat, m-a salutat și a spus: «O, Muḥammad, Allah a auzit cuvintele neamului tău către tine. Eu sunt îngerul munților. Domnul tău m-a trimis la tine ca să îmi dai porunca ta. Ce dorești? Dacă vrei, voi prăbuși peste ei cei doi munți al-Akhshabān.»”

Trimisul lui Allah ﷺ i-a spus: „Dimpotrivă, nădăjduiesc ca Allah să scoată din urmașii lor oameni care Îl vor adora numai pe Allah, fără să Îi asocieze nimic.”

Acesta este, cu adevărat, caracterul măreț! El ﷺ îndură asemenea vătămări și este înconjurat de nenorociri, apoi pleacă îngândurat. Îngerii lui Allah îi oferă să îi nimicească pe dușmanii săi, prăbușind peste ei cei doi munți al-Akhshabān — cei doi munți ai Meccăi. El nu primește însă această ofertă, ci dă răspunsul care dovedește deplina sa grijă sinceră și iubirea sa pentru ca numai Allah să fie adorat: „Dimpotrivă, nădăjduiesc ca Allah să scoată din urmașii lor oameni care Îl vor adora pe Allah fără să Îi asocieze nimic.”

El ﷺ i-a lăsat pe oameni pe o cale albă și limpede, care îi asigură celui ce o urmează cinstea acestei lumi și fericirea Vieții de Apoi. Aceasta s-a datorat desăvârșitei sale griji sincere, puterii sale de a lămuri și deplinei sale loialități față de ceea ce i s-a încredințat. Nu există nimic care să apropie de Allah fără ca el să își fi îndrumat comunitatea către acel lucru și să o fi îndemnat la el, după cum a avertizat-o împotriva celor potrivnice lui. Nu a avut nicio lipsă în transmiterea Legii lui Allah și nici în lămurirea ei atunci când a transmis-o.

Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ de la Salmān al-Fārisī, Allah să fie mulțumit de el, că i s-a spus: „Profetul vostru v-a învățat totul, chiar și cum să vă faceți nevoile!”

El a răspuns: „Da! Ne-a interzis să ne îndreptăm către qiblah atunci când ne facem nevoile, fie pentru scaun, fie pentru urină, să ne curățăm cu mâna dreaptă, să ne curățăm cu mai puțin de trei pietre și să folosim la curățare bălegar sau oase.”

El ﷺ a arătat că și-a îndeplinit îndatorirea de a transmite în cea mai mare adunare pe care a întâlnit-o, la Pelerinajul de Adio. Le-a cerut oamenilor să depună mărturie, iar ei au mărturisit adevărul: că a transmis mesajul Domnului său, a împlinit în chipul cel mai desăvârșit ceea ce i s-a poruncit și a urmărit cu sinceritate binele lor. Aceasta se găsește în hadithul lung al lui Jābir, Allah să fie mulțumit de el, despre pelerinajul Profetului ﷺ, pe care Muslim l-a consemnat în Ṣaḥīḥ. În el se află cuvintele rostite în predica din ziua de ʿArafah: „V-am lăsat ceva de care, dacă vă țineți, nu veți rătăci după aceea: Cartea lui Allah. Veți fi întrebați despre mine. Ce veți spune?”

Ei au spus: „Mărturisim că ai transmis, ți-ai îndeplinit îndatorirea și ai urmărit cu sinceritate binele nostru.”

Atunci, ridicându-și degetul arătător către cer și îndreptându-l apoi către oameni, a spus: „O, Allah, fii martor! O, Allah, fii martor!” A repetat aceasta de trei ori.

Nu a lăsat nicio cale prin care oamenii să fie lămuriți, să înțeleagă și să fie îndemnați la ascultarea de Allah și la îndepărtarea de neascultare, fără să o folosească în chemarea sa la Allah și în avertizarea comunității împotriva abaterii de la Legea cea dreaptă pe care o adusese. El ﷺ oferea pilde care făceau ca lucrul lămurit să apară asemenea unui lucru văzut și simțit.

În Ṣaḥīḥ Muslim, Abū Mūsā al-Ashʿarī, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Profetul ﷺ a spus: „Pilda mea și a ceea ce Allah m-a trimis să aduc este asemenea unui om care a venit la neamul său și a spus: «O, neam al meu, am văzut oștirea cu ochii mei. Eu sunt vestitorul dezbrăcat! Scăpați, așadar!» O parte dintre oamenii săi l-au ascultat, au pornit de cu noapte și s-au îndepărtat pe îndelete. Alții însă l-au socotit mincinos și au rămas în locul lor până dimineața. Oștirea i-a atacat în zori, i-a nimicit și i-a stârpit. Aceasta este pilda celui care mă ascultă și urmează ceea ce am adus și a celui care nu mă ascultă și socotește minciună adevărul pe care l-am adus.”

Tot în Ṣaḥīḥ, Jābir, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Pilda mea și a voastră este asemenea unui om care a aprins un foc. Lăcustele și fluturii au început să cadă în el, iar el le alunga de la foc. Eu vă prind de cingători ca să vă feresc de Foc, dar voi vă smulgeți din mâinile mele.”

Al-Bukhārī și Muslim au consemnat amândoi acest hadith de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el.

Când era întrebat despre un lucru, iar un altul era mai însemnat decât cel despre care fusese întrebat, el ﷺ îi îndrepta atenția celui care întreba, cu blândețe și înțelepciune, către lucrul mai însemnat. În cele două Ṣaḥīḥ-uri, Anas, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că un om l-a întrebat pe Profet ﷺ despre Ceas: „Când va fi Ceasul?” El a spus: „Și ce ai pregătit pentru el?” Omul a răspuns: „Nimic, în afară de faptul că Îl iubesc pe Allah și pe Trimisul Său ﷺ.” El ﷺ a spus: „Vei fi împreună cu cei pe care îi iubești.”

Acestea sunt numai câteva dintre mijloacele pe care le-a folosit în călăuzirea și îndrumarea sa.

6. Puterea și curajul său ﷺ

Credinciosul puternic este mai bun și mai iubit de Allah decât credinciosul slab, dar în fiecare dintre ei se află un bine, după cum a spus el ﷺ în hadithul consemnat de Muslim în Ṣaḥīḥ.

Allah a reunit feluritele puteri în robul și Trimisul Său Muḥammad ﷺ. Pe lângă puterea credinței sale desăvârșite, i-a dăruit putere trupească. El a folosit această putere pentru adorarea și ascultarea de Allah și pentru strădania stăruitoare către tot ceea ce îl apropie de El. El este pilda și modelul comunității sale în orice bine.

Al-Bukhārī și Muslim au relatat în cele două Ṣaḥīḥ-uri că ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a spus: „Când Trimisul lui Allah ﷺ se ruga, stătea în picioare până când i se crăpau picioarele.”

ʿĀʾishah a spus: „O, Trimis al lui Allah, faci aceasta, deși Allah ți-a iertat păcatele de dinainte și de după?” El a spus: „O, ʿĀʾishah, oare să nu îmi doresc să fiu un rob mulțumitor?”

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ era cel mai darnic dintre oameni. Era cel mai darnic în Ramaḍān, când se întâlnea cu Jibrīl. Acesta se întâlnea cu el în fiecare noapte din Ramaḍān și studiau împreună Coranul. Trimisul lui Allah ﷺ era mai darnic cu binele decât vântul trimis.”

Tot în cele două Ṣaḥīḥ-uri, Anas, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ era cel mai bun, cel mai darnic și cel mai curajos dintre oameni. Într-o noapte, locuitorii Medinei s-au înspăimântat și au pornit către locul de unde venea zgomotul. Profetul ﷺ i-a întâmpinat, căci ajunsese înaintea lor la locul zgomotului, spunând: «Nu vă temeți! Nu vă temeți!» Călărea calul lui Abū Ṭalḥah, fără șa, și avea o sabie atârnată de gât. A spus: «L-am găsit ca o mare» sau «Este ca o mare!»”

Trimisul lui Allah ﷺ mergea în fruntea companionilor săi în lupta pe calea lui Allah. În ziua de la Uḥud, i-a fost rănită fața și i-a fost rupt un dinte dintre cei din față.

În bătălia de la Ḥunayn, Trimisul lui Allah ﷺ a rămas neclintit când mulți dintre cei care erau împreună cu el au fugit. În cele două Ṣaḥīḥ-uri, al-Barāʾ ibn ʿĀzib, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că un om l-a întrebat: „O, Abū ʿUmārah, ați fugit de lângă Trimisul lui Allah ﷺ în ziua de la Ḥunayn?” El a răspuns: „Dar Trimisul lui Allah ﷺ nu a fugit! Oamenii din Hawāzin erau arcași. Când i-am întâlnit și am pornit împotriva lor, au fugit, iar oamenii s-au îndreptat către prăzi. Atunci ne-au întâmpinat cu săgeți, iar oamenii au fugit. L-am văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ, în vreme ce Abū Sufyān ibn al-Ḥārith ținea de frâu catârul său alb, spunând: «Eu sunt Profetul, și aceasta nu este minciună! Eu sunt fiul lui ʿAbd al-Muṭṭalib!»”

Ibn Kathīr, Allah să aibă milă de el, a spus în Tafsīr, după redarea acestui hadith: „Spun: aceasta este culmea curajului desăvârșit. Într-o asemenea zi, în toiul luptei, oștirea se retrăsese de lângă el. Cu toate acestea, el călărea un catâr, care nu aleargă repede și nu este potrivit nici pentru retragere, nici pentru atac și nici pentru fugă. Și totuși îl mâna drept împotriva lor și își rostea numele cu voce tare, ca să îl cunoască cel care nu îl cunoștea. Binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui mereu, până în Ziua Judecății! Toate acestea nu veneau decât din încrederea sa în Allah, din bizuirea pe El și din cunoașterea faptului că El avea să îl sprijine, să desăvârșească misiunea cu care îl trimisese și să facă religia Sa biruitoare asupra tuturor celorlalte religii.”