Din caracterul nobil al Profetului ﷺ

Când Allah l-a trimis pe Mesagerul Său ﷺ către toți oamenii, ca să-i călăuzească prin el pe calea cea dreaptă, asociatorii i s-au împotrivit prin orice vătămare, dușmănie, stârnire a oamenilor împotriva lui și avertizare împotriva sa. I-au atribuit cele mai urâte însușiri: au spus că este ghicitor și că este nebun.

Ei erau totuși cei care îi cunoșteau cel mai bine trecutul luminos și limpede, însă trufia și invidia i-au împins la aceasta. Allah a vestit despre ei în Cartea Sa cea Puternică faptul că

Au jurat pe Allah cu cele mai apăsate jurăminte că, dacă le-ar veni un avertizor, ar fi mai bine călăuziți decât oricare dintre comunități. Când însă le-a venit un avertizor, acesta nu le-a sporit decât îndepărtarea, din trufie pe pământ și uneltire rea. Uneltirea rea nu-i cuprinde decât pe cei care o săvârșesc.

El, Preaslăvitul și Preaînaltul, a mai spus despre ei:

S-au mirat că le-a venit un avertizor dintre ei, iar necredincioșii au spus: Acesta este un vrăjitor mincinos.

Până la cuvintele Sale care arată invidia lor față de el ﷺ:

Oare tocmai lui i-a fost pogorâtă Pomenirea dintre noi?

Și El, Preaslăvitul și Preaînaltul, a spus:

Când le-a venit adevărul, au spus: Aceasta este vrăjitorie și noi o tăgăduim.

Apoi a vestit împotrivirea lor față de Allah în alegerea acestui nobil Profet ﷺ:

Au spus: De ce nu a fost pogorât acest Coran asupra unui om de seamă din cele două cetăți?

Le-a respins aceasta și a arătat că porunca Îi aparține, creația Îi aparține și harul Îi aparține, dăruindu-l cui voiește. El știe cel mai bine unde să așeze mesajul Său. A spus:

Oare ei împart îndurarea Domnului tău? Noi am împărțit între ei mijloacele de trai în viața lumească și i-am ridicat pe unii deasupra altora în trepte, pentru ca unii să se folosească de ceilalți în slujire.

Asemenea sunt cuvintele Sale:

Astfel i-am pus la încercare pe unii prin alții, ca să spună: Aceștia sunt cei pe care Allah i-a binecuvântat dintre noi? Oare nu îi cunoaște Allah cel mai bine pe cei recunoscători?

El, Preaslăvitul, a mai spus:

Când li se recită versetele Noastre limpezi, cei care au tăgăduit spun despre adevărul care le-a venit: Aceasta este o vrăjitorie vădită. Sau spun: El l-a născocit?

Până la cuvintele Sale:

Spune: Eu nu sunt ceva nou între trimiși și nu știu ce se va face cu mine și nici cu voi.

Și a spus:

Li se pare oamenilor de mirare că i-am revelat unui bărbat dintre ei: Avertizează-i pe oameni și dă-le veste bună celor care cred că au o poziție de cinste înaintea Domnului lor? Necredincioșii au spus: Acesta este un vrăjitor vădit.

Al-Ḥākim a relatat, cu un lanț care îndeplinește condițiile celor doi șeici, că Abū Jahl i-a spus Profetului ﷺ: «Noi nu te socotim mincinos, ci tăgăduim ceea ce ai adus.» Atunci Allah a pogorât:

Știm că te întristează ceea ce spun. Ei nu pe tine te socotesc mincinos, ci nedrepții tăgăduiesc versetele lui Allah.

S-a relatat că al-Akhnas ibn Sharīq a intrat la Abū Jahl și i-a spus: «O, Abū al-Ḥakam, spune-mi despre Muḥammad: este adevărat sau mincinos? Aici nu este nimeni din Quraysh, în afară de mine și de tine, care să audă cuvintele noastre.» Abū Jahl a răspuns: «Vai ție! Pe Allah, Muḥammad spune adevărul și nu a mințit niciodată. Însă, dacă Banū Quṣayy iau adăparea pelerinilor, păzirea Casei și profeția, ce le mai rămâne celorlalte ramuri ale Quraysh?

Noi și Banū ʿAbd Manāf ne-am întrecut în noblețe: ei au hrănit, am hrănit și noi; ei au purtat poverile, le-am purtat și noi; ei au dăruit, am dăruit și noi. Când am ajuns umăr la umăr, asemenea a doi cai de întrecere, au spus: Dintre noi este un profet căruia îi coboară revelația din cer. Când am mai putea ajunge noi la aceasta? Pe Allah, nu vom crede în el și nu-l vom socoti adevărat!»

Până acolo i-au dus trufia și invidia pe acești oameni, pe care Trimisul lui Allah ﷺ îi chemase către fericirea lor în această lume și în Viața de Apoi. I-au făcut să nesocotească adevărul și să arate altceva decât ceea ce aveau așezat în inimi, spunând cu gurile lor ceea ce nu se afla în inimile lor. În aceasta l-au urmat pe imamul lor în rătăcire și invidie, Iblīs cel blestemat, care s-a abătut de la porunca Domnului său de a se prosterna înaintea lui Adam, din trufie și invidie, pretinzând că este mai bun decât el fiindcă fusese creat din foc, iar Adam — asupra lui rugăciunile și pacea — din lut.