Text integral · Pasaje · 24
Gelozia ocrotitoare față de femeia musulmană
Una dintre formele minunate ale cinstirii femeii musulmane în Islam este gelozia ocrotitoare față de onoarea celor apropiați, pe care a sădit-o în sufletele musulmanilor. Este o trăsătură măreață și o însușire aleasă a inimii bărbatului musulman, care îl îndeamnă să aibă grijă de femeile din familia sa, să le ocrotească, să le păzească onoarea și demnitatea și să le ferească de afișarea podoabelor, de descoperire și de amestecul cu bărbații.37
Islamul socotește apărarea onoarei și grija geloasă pentru familie o luptă pentru care se varsă sânge și se jertfește viața, iar celui care o împlinește îi dă răsplata unui martir în Rai.
Saʿīd ibn Zayd, Allah să fie mulțumit de el, a spus:
سمعت رسول الله ﷺ يقول: من قتل دون ماله فهو شهيد، ومن قتل دون دمه فهو شهيد، ومن قتل دون دينه فهو شهيد، ومن قتل دون أهله فهو شهيد
„L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: «Cel care este ucis apărându-și averea este martir. Cel care este ucis apărându-și viața este martir. Cel care este ucis apărându-și religia este martir. Iar cel care este ucis apărându-și familia este martir.»”
Într-o altă formulare:
من مات دون عرضه فهو شهيد
„Cel care moare apărându-și onoarea este martir.”38
Mai mult, Islamul socotește gelozia ocrotitoare parte din însăși purtarea credinței. Al-Mughīrah ibn Shuʿbah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Saʿd ibn ʿUbādah a spus:
لو رأيت رجلًا مع امرأتي لضربته بالسيف غير مصفح
„Dacă aș vedea un bărbat cu soția mea, l-aș lovi cu tăișul sabiei, nu cu latul ei!”
Aceste cuvinte au ajuns la Trimisul lui Allah ﷺ, care a spus:
أتعجبون من غيرة سعد؟ لأنا أغير منه، والله أغير مني، ومن أجل غيرة الله حرم الفواحش ما ظهر منها وما بطن
„Vă mirați de gelozia lui Saʿd? Eu sunt mai gelos decât el, iar Allah este mai gelos decât mine. Din pricina geloziei Sale, Allah a oprit faptele rușinoase, atât pe cele vădite, cât și pe cele ascunse.”
Hadithul este consemnat de amândoi.39
Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
إن الله يغار، وإن المؤمن يغار، وإن من غيرة الله أن يأتي المؤمن ما حرم الله عليه
„Allah este gelos, iar credinciosul este gelos. Gelozia lui Allah se arată când credinciosul săvârșește ceea ce Allah i-a oprit.”
Hadithul este consemnat de amândoi.40
Opusul celui care își păzește gelos onoarea este cel care îngăduie răul rușinos în familia sa, fără să simtă nicio grijă geloasă pentru ea. Islamul cuprinde o amenințare aspră pentru un asemenea om.
ʿAbd Allāh ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
ثلاثة لا ينظر الله عز وجل إليهم يوم القيامة: العاق لوالديه، والمرأة المترجلة، والديوث
„Trei sunt cei spre care Allah, Atotputernicul și Mărețul, nu va privi în Ziua Învierii: cel nesupus părinților săi, femeia care imită bărbații și cel care îngăduie răul rușinos în familia sa.”
Relatat de Aḥmad și de alții.41
Istoria este plină de întâmplări grăitoare, care arată cât de puternică era grija geloasă a musulmanilor pentru femeile din familiile lor și câtă însemnătate dădeau acestui lucru măreț.
Printre întâmplările uimitoare se numără cea consemnată de Ibn al-Jawzī în cartea sa al-Muntaẓam, de la Muḥammad ibn Mūsā, judecătorul. Acesta a spus:
حضرت مجلس موسى بن إسحاق القاضي بالري سنة ست وثمانين ومائتين. فتقدمت امرأة فادعى وليها على زوجها خمسمائة دينار مهرًا، فأنكر. فقال القاضي: شهودك. قال: قد أحضرتهم، فاستدعى بعض الشهود أن ينظر إلى المرأة ليشير إليها في شهادته، فقام الشاهد وقال للمرأة: قومي، فقال الزوج: تفعلون ماذا؟ قال: ينظرون إلى امرأتك وهي مسفرة لتصح عندهم معرفتها. فقال الزوج: فإني أشهد القاضي أن لها علي هذا المهر الذي تدعيه ولا يسفر عن وجهها. فأخبرت المرأة بما كان من زوجها، فقالت: فإني أشهد القاضي بأني قد وهبت له هذا المهر. وأبرأته منه في الدنيا والآخرة
„Am fost de față la adunarea judecătorului Mūsā ibn Isḥāq, în Rayy, în anul 286. O femeie s-a înfățișat, iar reprezentantul ei a cerut de la soț cinci sute de dinari drept dar de nuntă. Soțul a tăgăduit, iar judecătorul l-a întrebat pe reprezentant: «Ai martori?» El a răspuns: «I-am adus.» Unii dintre martori au cerut să o vadă pe femeie, ca să o recunoască pentru mărturia lor. Martorul s-a ridicat și i-a spus femeii: «Ridică-te!» Soțul a întrebat: «Ce faceți?» I s-a răspuns: «Vor să o vadă pe soția ta cu fața descoperită, ca să o recunoască.» Atunci soțul a spus: «Îl iau pe judecător ca martor că îi datorez darul de nuntă pe care îl cere, dar să nu își descopere fața!» Femeii i s-a spus ce făcuse soțul ei, iar ea a zis: «Îl iau pe judecător ca martor că îi dăruiesc acest dar de nuntă și îl dezleg de el în această lume și în Viața de Apoi!»”
Judecătorul a spus:
يكتب هذا في مكارم الأخلاق
„Aceasta trebuie consemnată între faptele de aleasă purtare.”42
Da, trebuie consemnată între faptele de aleasă purtare, între cele mai nobile deprinderi și cele mai înalte valori. Cât de departe este de ea cel care nu dă nicio însemnătate celor aflate în grija sa și nu simte față de familia sa nimic din aceste valori nobile și însușiri alese!
Notele originale
A se vedea Muḥammad ibn Aḥmad Ismāʿīl al-Muqaddim, ʿAwdat al-ḥijāb, partea a treia, pp. 114–122.
Relatat de Abū Dāwūd (4772) și al-Tirmidhī (1420).
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (6846) și Muslim (1499).
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (5223) și Muslim (2761).
Musnad Aḥmad, 2/134, 69, 128.
Ibn al-Jawzī, al-Muntaẓam, 12/403.