Text integral · Pasaje · 57
Principii importante
În această privință însemnată, musulmanul trebuie să cunoască o serie de principii importante și de reguli mărețe. Cunoscându-le, ținând seama de ele și urmându-le, dobândește adevărata cinstire, binefacerea deplină și fericirea veșnică în această lume și în Viața de Apoi.
**În primul rând:** robul trebuie să știe cu deplină certitudine că cele mai bune, mai drepte, mai desăvârșite și mai frumoase rânduieli sunt rânduielile Domnului lumilor, Creatorul tuturor făpturilor. Allah Preaînaltul spune:
إِنِ ٱلْحُكْمُ إِلَّا لِلَّهِ ۚ أَمَرَ أَلَّا تَعْبُدُوٓا۟ إِلَّآ إِيَّاهُ ۚ ذَٰلِكَ ٱلدِّينُ ٱلْقَيِّمُ وَلَـٰكِنَّ أَكْثَرَ ٱلنَّاسِ لَا يَعْلَمُونَ
„Judecata Îi aparține numai lui Allah. El a poruncit să nu adorați pe nimeni în afară de El. Aceasta este religia cea dreaptă, dar cei mai mulți oameni nu știu.”
(Coran, Yūsuf 12:40)
El spune:
وَمَنْ أَحْسَنُ مِنَ ٱللَّهِ حُكْمًا لِّقَوْمٍ يُوقِنُونَ
„Și cine este mai bun decât Allah în judecată, pentru un neam de oameni care cred cu certitudine?”
(Coran, al-Māʾidah 5:50)
El mai spune:
وَهُوَ خَيْرُ ٱلْحَـٰكِمِينَ
„Iar El este Cel mai bun dintre cei care judecă.”
(Coran, al-Aʿrāf 7:87; Yūnus 10:109; Yūsuf 12:80)
Și spune:
أَلَيْسَ ٱللَّهُ بِأَحْكَمِ ٱلْحَـٰكِمِينَ
„Oare nu este Allah Cel mai drept dintre judecători?”
(Coran, al-Tīn 95:8)
De asemenea:
كَذَٰلِكَ يُبَيِّنُ ٱللَّهُ لَكُمْ ءَايَـٰتِهِۦ ۗ وَٱللَّهُ عَلِيمٌ حَكِيمٌ
„Astfel vă lămurește Allah versetele Sale. Allah este Atoateștiutor, Înțelept.”
(Coran, al-Nūr 24:59)
**În al doilea rând:** robul trebuie să înțeleagă că fericirea și cinstea sa sunt strâns legate de ascultarea față de Domnul său și de respectarea rânduielilor Sale. Partea de fericire și de cinste care îi revine este pe măsura ascultării și a respectării acestor rânduieli. Allah Preaînaltul spune:
إِن تَجْتَنِبُوا۟ كَبَآئِرَ مَا تُنْهَوْنَ عَنْهُ نُكَفِّرْ عَنكُمْ سَيِّـَٔاتِكُمْ وَنُدْخِلْكُم مُّدْخَلًا كَرِيمًا
„Dacă vă feriți de păcatele mari care v-au fost oprite, Noi vă vom șterge faptele rele și vă vom face să intrați într-un loc de intrare plin de cinste.”
(Coran, al-Nisāʾ 4:31)
Despre omul pomenit în sura Yā-Sīn, El spune:
إِنِّىٓ ءَامَنتُ بِرَبِّكُمْ فَٱسْمَعُونِ قِيلَ ٱدْخُلِ ٱلْجَنَّةَ ۖ قَالَ يَـٰلَيْتَ قَوْمِى يَعْلَمُونَ بِمَا غَفَرَ لِى رَبِّى وَجَعَلَنِى مِنَ ٱلْمُكْرَمِينَ
„«Eu am crezut în Domnul vostru, așadar ascultați-mă!» I s-a spus: «Intră în Rai!» El a zis: «O, de-ar ști neamul meu cum m-a iertat Domnul meu și m-a așezat printre cei cinstiți!»”
(Coran, Yā-Sīn 36:25–27)
El spune:
قَدْ أَفْلَحَ مَن زَكَّىٰهَا وَقَدْ خَابَ مَن دَسَّىٰهَا
„A izbândit cel care îl curățește și a pierdut cel care îl întinează.”
(Coran, al-Shams 91:9–10)
Și spune:
قَدْ جَآءَكُمْ رَسُولُنَا يُبَيِّنُ لَكُمْ كَثِيرًا مِّمَّا كُنتُمْ تُخْفُونَ مِنَ ٱلْكِتَـٰبِ وَيَعْفُوا۟ عَن كَثِيرٍ ۚ قَدْ جَآءَكُم مِّنَ ٱللَّهِ نُورٌ وَكِتَـٰبٌ مُّبِينٌ يَهْدِى بِهِ ٱللَّهُ مَنِ ٱتَّبَعَ رِضْوَٰنَهُۥ سُبُلَ ٱلسَّلَـٰمِ وَيُخْرِجُهُم مِّنَ ٱلظُّلُمَـٰتِ إِلَى ٱلنُّورِ بِإِذْنِهِۦ وَيَهْدِيهِمْ إِلَىٰ صِرَٰطٍ مُّسْتَقِيمٍ
„V-a venit Trimisul Nostru, care vă lămurește multe dintre cele pe care le ascundeați din Carte și trece cu vederea multe. V-au venit de la Allah o lumină și o Carte limpede. Prin ea, Allah îi călăuzește pe cei care caută mulțumirea Sa pe căile păcii, îi scoate, cu îngăduința Sa, din întuneric la lumină și îi călăuzește pe o cale dreaptă.”
(Coran, al-Māʾidah 5:15–16)
**În al treilea rând:** robul musulman și roaba musulmană trebuie să fie conștienți că au mulți dușmani în această lume. Aceștia caută să le nimicească demnitatea, să le zdruncine calea către cinste și fericire și fac tot ce pot pentru a le face rău și a-i umili.
În fruntea lor se află Șeitan, dușmanul lui Allah, al Islamului și al robilor Săi credincioși. Faptul că Allah i-a cinstit pe credincioși prin această religie și i-a călăuzit pe calea Sa dreaptă l-a înfuriat nespus. Le-a declarat un război înverșunat, îi pândește pe orice cale și vine asupra lor din toate părțile, vrând să le risipească demnitatea și să le piardă cinstea și onoarea. Allah Preaînaltul spune:
وَإِذْ قُلْنَا لِلْمَلَـٰٓئِكَةِ ٱسْجُدُوا۟ لِـَٔادَمَ فَسَجَدُوٓا۟ إِلَّآ إِبْلِيسَ قَالَ ءَأَسْجُدُ لِمَنْ خَلَقْتَ طِينًا قَالَ أَرَءَيْتَكَ هَـٰذَا ٱلَّذِى كَرَّمْتَ عَلَىَّ لَئِنْ أَخَّرْتَنِ إِلَىٰ يَوْمِ ٱلْقِيَـٰمَةِ لَأَحْتَنِكَنَّ ذُرِّيَّتَهُۥٓ إِلَّا قَلِيلًا قَالَ ٱذْهَبْ فَمَن تَبِعَكَ مِنْهُمْ فَإِنَّ جَهَنَّمَ جَزَآؤُكُمْ جَزَآءً مَّوْفُورًا وَٱسْتَفْزِزْ مَنِ ٱسْتَطَعْتَ مِنْهُم بِصَوْتِكَ وَأَجْلِبْ عَلَيْهِم بِخَيْلِكَ وَرَجِلِكَ وَشَارِكْهُمْ فِى ٱلْأَمْوَٰلِ وَٱلْأَوْلَـٰدِ وَعِدْهُمْ ۚ وَمَا يَعِدُهُمُ ٱلشَّيْطَـٰنُ إِلَّا غُرُورًا
„Și când le-am spus îngerilor: «Prosternați-vă înaintea lui Adam!», ei s-au prosternat, în afară de Iblīs. El a spus: «Să mă prosternez înaintea celui pe care l-ai creat din lut?» A mai spus: «Îl vezi pe acesta pe care l-ai cinstit mai mult decât pe mine? Dacă îmi dai răgaz până în Ziua Învierii, îi voi stăpâni urmașii, în afară de puțini!» El a spus: «Pleacă! Iar acela dintre ei care te va urma, Iadul va fi răsplata voastră, o răsplată din plin. Întărâtă-i cu glasul tău pe aceia dintre ei pe care îi poți, pornește împotriva lor cu călărimea și pedestrimea ta, fă-te părtaș la averile și copiii lor și fă-le făgăduieli!» Dar Șeitan nu le făgăduiește decât amăgire.”
(Coran, al-Isrāʾ 17:61–64)
Allah Preaînaltul mai spune:
إِنَّ ٱلشَّيْطَـٰنَ لَكُمْ عَدُوٌّ فَٱتَّخِذُوهُ عَدُوًّا ۚ إِنَّمَا يَدْعُوا۟ حِزْبَهُۥ لِيَكُونُوا۟ مِنْ أَصْحَـٰبِ ٱلسَّعِيرِ
„Cu adevărat, Șeitan vă este dușman, așadar luați-l drept dușman! El își cheamă adepții numai ca să fie dintre locuitorii Focului învăpăiat.”
(Coran, Fāṭir 35:6) Prin urmare, fiecare musulman și fiecare musulmană trebuie să se ferească de el și de orice dușman care urmărește să îi îndepărteze de această cinstire.
**În al patrulea rând:** trebuie să creadă că reușita sa, îndreptarea treburilor sale, statornicia și dobândirea cinstei sale se află în mâna Stăpânului și Ocrotitorului său, Domnul măreției, Cel care spune:
وَمَن يُهِنِ ٱللَّهُ فَمَا لَهُۥ مِن مُّكْرِمٍ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ يَفْعَلُ مَا يَشَآءُ
„Iar pe cel pe care Allah îl umilește nu îl mai poate cinsti nimeni. Allah face ceea ce voiește.”
(Coran, al-Ḥajj 22:18)
De aceea, trebuie să își întărească legătura cu El, Preaslăvitul, și să caute cinstea la El. Printre rugile Profetului ﷺ se număra:
اللهم أصلح لي ديني الذي هو عصمة أمري، وأصلح لي دنياي التي فيها معاشي، وأصلح لي آخرتي التي فيها معادي، واجعل الحياة زيادة لي في كل خير، والموت راحة لي من كل شر
„O, Allah, îndreaptă-mi religia, care este ocrotirea tuturor treburilor mele! Îndreaptă-mi viața de aici, în care îmi este traiul, și îndreaptă-mi Viața de Apoi, în care îmi este întoarcerea! Fă ca viața să îmi sporească orice bine și ca moartea să îmi aducă odihnă de orice rău!”1
Aceasta arată că nimeni nu se poate lipsi de Domnul său pentru îndreptarea treburilor sale, pentru statornicie și pentru dobândirea cinstei și cinstirii sale.
**În al cincilea rând:** cea mai mare grijă a sa în această lume trebuie să fie aceea de a avea cinste înaintea lui Allah, pentru a dobândi cinstirea Lui și a se bucura de ceea ce Allah Preaslăvitul le-a pregătit robilor Săi cinstiți, despre care a spus:
أُو۟لَـٰٓئِكَ فِى جَنَّـٰتٍ مُّكْرَمُونَ
„Aceștia vor fi cinstiți în Grădini.”
(Coran, al-Maʿārij 70:35)
Aceasta este adevărata cinste. Ea se dobândește prin evlavie față de El, Preaslăvitul, în taină și la vedere, când nu ne vede nimeni și când suntem de față cu alții. Allah Preaînaltul spune:
إِنَّ أَكْرَمَكُمْ عِندَ ٱللَّهِ أَتْقَىٰكُمْ
„Cel mai cinstit dintre voi înaintea lui Allah este cel mai evlavios dintre voi.”
(Coran, al-Ḥujurāt 49:13) În Ṣaḥīḥ este relatat de Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a fost întrebat:
من أكرم الناس؟
„Cine este cel mai cinstit dintre oameni?”
El a răspuns:
أكرمهم أتقاهم
„Cel mai evlavios dintre ei.”2
Cel care caută cinstea pe altă cale aleargă după un miraj și se îndreaptă către dezamăgire și pierzare.
**În al șaselea rând:** femeia, în mod deosebit, trebuie să știe că rânduielile Legii referitoare la ea sunt bine întocmite și deplin desăvârșite. Nu au lipsuri sau neajunsuri, nedreptate sau greșeală. Cum ar putea avea, când sunt rânduielile Celui mai bun dintre judecători și revelația Domnului lumilor, Înțelept în hotărârile Sale, Cunoscător al robilor Săi și Atoateștiutor în privința lucrurilor care le aduc fericire, izbândă și îndreptare în această lume și în Viața de Apoi?
De aceea, una dintre cele mai mari nedreptăți și dintre cele mai grave păcate și înjosiri este să se spună despre vreo rânduială a lui Allah privitoare la femeie sau la altceva că ar cuprinde nedreptate, lezarea unui drept, părtinire sau greșeală. Cine spune asemenea lucruri, ori ceva dintre ele, nu Îl prețuiește pe Domnul său așa cum se cuvine și nu Îl cinstește cum merită. Allah, Atotputernicul și Mărețul, spune:
مَّا لَكُمْ لَا تَرْجُونَ لِلَّهِ وَقَارًا
„Ce este cu voi de nu Îl cinstiți pe Allah așa cum se cuvine?”
(Coran, Nūḥ 71:13)
Adică nu vă purtați față de El cu cinstirea cuvenită. Cinstirea înseamnă preamărire. Din cinstirea Lui, Preaslăvitul, face parte să Îi respecți rânduielile, să te supui poruncii Sale și să crezi că în ele se află deplina lipsă de orice cusur, desăvârșirea și înălțarea. Cine crede despre ele contrariul este departe de cinstirea Lui și se expune rușinii și înjosirii în această lume și în Viața de Apoi.
Acestea sunt principii importante și reguli mărețe, care trebuie avute în vedere și cărora trebuie să li se acorde grijă înainte de a intra în subiect. Ele sunt, de fapt, stâlpii pe care acesta se clădește și temeliile pe care stă.
Notele originale
Relatat de Muslim (2720).
Relatat de al-Bukhārī (3374).