Text integral · Pasaje · 33
În ce constă cinstirea omului?
Cel care cugetă la înțelesurile textelor și la îndrumările dovezilor constată că Allah, Atotputernicul și Mărețul, îl cinstește pe om în două feluri:
**1. O cinstire generală.** Este cea pe care Allah Preaînaltul a lămurit-o prin cuvintele Sale:
وَلَقَدْ كَرَّمْنَا بَنِىٓ ءَادَمَ وَحَمَلْنَـٰهُمْ فِى ٱلْبَرِّ وَٱلْبَحْرِ وَرَزَقْنَـٰهُم مِّنَ ٱلطَّيِّبَـٰتِ وَفَضَّلْنَـٰهُمْ عَلَىٰ كَثِيرٍ مِّمَّنْ خَلَقْنَا تَفْضِيلًا
„Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam, i-am purtat pe uscat și pe mare, i-am înzestrat cu cele bune și i-am ales mai presus de multe dintre cele pe care le-am creat.”
(Coran, al-Isrāʾ 17:70)
Al-Qurṭubī, Allah să aibă milă de el, a spus:
وهذه الكرامة يدخل فيها خلقتهم على هذه الهيئة في امتداد القامة، وحسن الصورة، وحملهم في البر والبحر مما لا يصح لحيوان سوى بني آدم، وأن يتحمل بإرادته وقصده وتدبيره. وتخصيصهم بما خصهم به من المطاعم والمشارب والملابس، وهذا لا يتسع في حيوان كاتساعه في بني آدم؛ لأنهم يكسبون المال خاصة دون الحيوان، ويلبسون الثياب، ويأكلون المركبات من الأطعمة. وغاية كل حيوان يأكل لحمًا نيئًا أو طعامًا غير مركب
„Din această cinstire face parte faptul că i-a creat cu această înfățișare: statură dreaptă și chip frumos; că îi poartă pe uscat și pe mare, într-un fel de care nu are parte niciun animal în afara fiilor lui Adam; că omul acționează prin voința, intenția și chibzuința lui; și că i-a deosebit prin mâncărurile, băuturile și hainele cu care i-a înzestrat. La animale, acestea nu au întinderea pe care o au la fiii lui Adam: oamenii agonisesc avere, spre deosebire de animale, se îmbracă și mănâncă bucate alcătuite din mai multe ingrediente, pe când tot ceea ce poate face un animal este să mănânce carne crudă sau hrană simplă.”5
Ibn Kathīr, Allah să aibă milă de el, a spus:
يخبر تعالى عن تشريفه لبني آدم وتكريمه إياهم في خلقه لهم على أحسن الهيئات وأكملها كقوله تعالى:
„Allah Preaînaltul ne vestește despre onoarea și cinstea pe care le-a acordat fiilor lui Adam, creându-i cu cea mai frumoasă și mai desăvârșită alcătuire, așa cum spune:
لَقَدْ خَلَقْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ فِىٓ أَحْسَنِ تَقْوِيمٍ
«Noi l-am creat pe om cu cea mai frumoasă alcătuire.»
(Coran, al-Tīn 95:4)
أي يمشي قائمًا منتصبًا على رجليه، ويأكل بيديه، وغيره من الحيوانات يمشي على أربع ويأكل بفمه، وجعل له سمعًا وبصرًا وفؤادًا يفقه بذلك كله وينتفع به، ويفرق بين الأشياء، ويعرف منافعها وخواصها، ومضارها في الأمور الدينية والدنيوية
Adică merge drept, în picioare, și mănâncă folosindu-și mâinile, pe când celelalte animale merg în patru labe și mănâncă direct cu gura. I-a dat auz, văz și o minte prin care le înțelege pe toate acestea, se folosește de ele, deosebește lucrurile și le cunoaște foloasele, însușirile și neajunsurile în treburile religioase și lumești.”6
**2. O cinstire aparte.** Ea constă în călăuzirea către această religie și în ajutorul de a I se supune Domnului lumilor. Aceasta este adevărata cinste, deplina demnitate și fericirea veșnică în această lume și în Viața de Apoi. Islamul este religia lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, religia demnității și a cinstirii, a înălțării și a statorniciei. A lui Allah este puterea și cinstea, a Trimisului Său și a credincioșilor.
Allah Preaînaltul lămurește că cinstea se dobândește numai prin supunere în fața măreției Sale, prin plecare înaintea slavei Sale și prin împlinirea poruncilor Sale:
أَلَمْ تَرَ أَنَّ ٱللَّهَ يَسْجُدُ لَهُۥ مَن فِى ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَمَن فِى ٱلْأَرْضِ وَٱلشَّمْسُ وَٱلْقَمَرُ وَٱلنُّجُومُ وَٱلْجِبَالُ وَٱلشَّجَرُ وَٱلدَّوَآبُّ وَكَثِيرٌ مِّنَ ٱلنَّاسِ ۖ وَكَثِيرٌ حَقَّ عَلَيْهِ ٱلْعَذَابُ ۗ وَمَن يُهِنِ ٱللَّهُ فَمَا لَهُۥ مِن مُّكْرِمٍ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ يَفْعَلُ مَا يَشَآءُ ۩
„Oare nu vezi că înaintea lui Allah se prosternează cei din ceruri și cei de pe pământ, soarele, luna, stelele, munții, copacii, viețuitoarele și mulți dintre oameni? Dar asupra multora s-a adeverit osânda. Iar pe cel pe care Allah îl umilește nu îl mai poate cinsti nimeni. Allah face ceea ce voiește.”
(Coran, al-Ḥajj 22:18)
Cel care nu a primit călăuzirea către credință și nu se ține de ascultarea față de Cel Milostiv este umilit, fără cinste. Partea omului de cinste și de ocrotire față de umilire este pe măsura credinței sale, prin cuvinte, convingere și fapte. Cine caută demnitatea în afara religiei va fi umilit, iar cine caută cinstea în afara Islamului va fi înjosit.
Trebuie știut aici că primul fel de cinstire, cel general, îl obligă pe om să împlinească mijloacele prin care dobândește al doilea fel, cinstirea aparte. Cu alte cuvinte, cel pe care Allah l-a cinstit cu avere, sănătate, bunăstare și alte asemenea daruri trebuie să își pună puterile în slujba ascultării față de El și să se străduiască pentru mulțumirea Sa. Altfel, Allah, Atotputernicul și Mărețul, îl va întreba în Ziua Învierii despre această cinstire.
Muslim a consemnat în Ṣaḥīḥ-ul său un hadith relatat de Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el. Oamenii au întrebat:
يا رسول الله هل نرى ربنا يوم القيامة؟
„O, Trimis al lui Allah, Îl vom vedea pe Domnul nostru în Ziua Învierii?”
El a spus:
هل تضارون في رؤية الشمس في الظهيرة ليست في سحابة؟
„Oare vă înghesuiți și aveți greutăți să vedeți soarele la amiază, când nu este acoperit de nori?”
Ei au răspuns:
لا
„Nu.”
El a întrebat:
فهل تضارون في رؤية القمر ليلة البدر ليس في سحابة؟
„Dar vă înghesuiți și aveți greutăți să vedeți luna în noaptea cu lună plină, când nu este acoperită de nori?”
Ei au răspuns:
لا
„Nu.”
El a spus:
فوالذي نفسي بيده لا تضارون في رؤية ربكم إلا كما تضارون في رؤية أحدهما
„Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, nu veți avea mai multe greutăți în a-L vedea pe Domnul vostru decât aveți în a vedea unul dintre acestea.”
El a continuat:
فيلقى العبد فيقول: أي فل! ألم أكرمك وأسودك وأزوجك وأسخر لك الخيل والإبل وأذرك ترأس وتربع؟ فيقول: بلى، قال: فيقول: أفظننت أنك ملاقي؟ فيقول: لا، فيقول: فإني أنساك كما نسيتني، ثم يلقى الثاني فيقول: أي فل! ألم أكرمك وأسودك وأزوجك وأسخر لك الخيل والإبل وأذرك ترأس وتربع؟ فيقول: بلى أي رب، فيقول: أفظننت أنك ملاقي؟ فيقول: لا، فيقول: فإني أنساك كما نسيتني، ثم يلقى الثالث فيقول له مثل ذلك فيقول: يا رب آمنت بك وبكتابك وبرسلك، وصليت وصمت وتصدقت، ويثني بخير ما استطاع، فيقول: ها هنا إذًا، قال: ثم يقال له: الآن نبعث شاهدًا عليك، ويتفكر في نفسه من ذا الذي يشهد علي؟! فيختم على فيه ويقال لفخذه ولحمه وعظامه انطقي فتنطق فخذه ولحمه وعظامه بعمله، وذلك ليعذر من نفسه، وذلك المنافق، وذلك الذي يسخط الله عليه
„Allah îl va întâmpina pe rob și îi va spune: «O, cutare, oare nu te-am cinstit, nu te-am făcut conducător, nu te-am căsătorit, nu ți-am supus caii și cămilele și nu te-am lăsat să cârmuiești și să iei partea de căpetenie din pradă?» El va răspunde: «Ba da, Doamne!» Allah va spune: «Te-ai gândit că Mă vei întâlni?» El va răspunde: «Nu.» Atunci Allah va spune: «Eu te voi uita, așa cum M-ai uitat și tu!» Apoi îl va întâmpina pe al doilea și îi va spune: «O, cutare, oare nu te-am cinstit, nu te-am făcut conducător, nu te-am căsătorit, nu ți-am supus caii și cămilele și nu te-am lăsat să cârmuiești și să iei partea de căpetenie din pradă?» El va răspunde: «Ba da, Doamne!» Allah va spune: «Te-ai gândit că Mă vei întâlni?» El va răspunde: «Nu.» Atunci Allah va spune: «Eu te voi uita, așa cum M-ai uitat și tu!» Apoi îl va întâmpina pe al treilea și îi va spune la fel. Acesta va răspunde: «Doamne, am crezut în Tine, în Cartea Ta și în trimișii Tăi, m-am rugat, am postit și am dat milostenie!» Și va pomeni cât bine va putea. I se va spune: «Așteaptă aici!» Apoi i se va spune: «Acum vom trimite asupra ta un martor!» El se va gândi în sinea lui: «Cine să mărturisească împotriva mea?» I se va pecetlui gura și i se va spune coapsei, cărnii și oaselor lui: «Vorbiți!» Atunci coapsa, carnea și oasele îi vor spune faptele. Aceasta, pentru a nu-i rămâne nicio scuză față de sine însuși. Acela este fățarnicul și acela este cel împotriva căruia se mânie Allah.”7
قوله: أي فل، أي: يا فلان
Expresia arabă cu care este chemat omul în acest hadith înseamnă: «O, cutare!»
Hadithul arată limpede că omul va fi întrebat în Ziua Învierii despre darurile cu care Allah l-a cinstit: bunăstare, sănătate, avere, locuință, hrană, băutură și altele asemenea. Allah Preaslăvitul l-a cinstit cu acestea ca să I se supună și să lucreze pentru mulțumirea Sa. Dacă îndreaptă binefacerea în altă parte decât i se cuvine și o folosește greșit, va da socoteală pentru aceasta în Ziua Învierii.
Notele originale
Al-Qurṭubī, al-Jāmiʿ li-aḥkām al-Qurʾān, 10/299.
Ibn Kathīr, Tafsīr al-Qurʾān al-ʿaẓīm, 3/51.
Muslim (2968).