Text integral · Pasaje · 14
A căuta adăpost la Allah și a te ține strâns de El
În vremurile de neliniște și de evenimente grele, musulmanul trebuie să caute adăpost la Allah Preaînaltul, să se țină strâns de El, să-I dedice sincer religia și să se îndrepte către El, păstrând ascultarea față de El și îndepărtându-se de ceea ce El a oprit. Acestea se numără printre cele mai importante mijloace prin care se dobândesc liniștea, siguranța și pacea sufletească. Allah a spus:
وَعَدَ ٱللَّهُ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ مِنكُمْ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ لَيَسْتَخْلِفَنَّهُمْ فِى ٱلْأَرْضِ كَمَا ٱسْتَخْلَفَ ٱلَّذِينَ مِن قَبْلِهِمْ وَلَيُمَكِّنَنَّ لَهُمْ دِينَهُمُ ٱلَّذِى ٱرْتَضَىٰ لَهُمْ وَلَيُبَدِّلَنَّهُم مِّنۢ بَعْدِ خَوْفِهِمْ أَمْنًا ۚ يَعْبُدُونَنِى لَا يُشْرِكُونَ بِى شَيْـًٔا ۚ وَمَن كَفَرَ بَعْدَ ذَٰلِكَ فَأُو۟لَـٰٓئِكَ هُمُ ٱلْفَـٰسِقُونَ
Allah le-a promis acelora dintre voi care cred și săvârșesc fapte bune că îi va face urmași pe pământ, așa cum i-a făcut urmași pe cei de dinaintea lor, că le va întări religia pe care a ales-o pentru ei și că, după teama lor, le va schimba starea în siguranță. Ei Mă vor adora și nu-Mi vor asocia nimic. Iar cei care vor fi necredincioși după aceasta, aceia sunt cei nelegiuiți.
Coran, 24:55
Prin credința în Allah și prin ținerea strânsă de El, frica este înlocuită cu siguranță, spaima cu liniște, iar neliniștea cu calm și pace.
Îndrumarea Profetului ﷺ era ca, atunci când o chestiune îl apăsa, să se grăbească la rugăciune.6
El ﷺ căuta adăpost la Allah, se îndrepta către El și Îl chema în rugă. Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, a relatat: „Când o chestiune îl mâhnea pe Profet ﷺ, spunea: «O, Tu, Cel Veșnic Viu, Cel Care susții totul! Prin îndurarea Ta Îți cer ajutorul!»”7
Iar în strâmtorare spunea: „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah, Cel Măreț, Cel Blând. Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah, Stăpânul Tronului măreț. Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah, Stăpânul cerurilor, Stăpânul pământului și Stăpânul Tronului nobil.”8
Aceasta arată că, atunci când inima se umple de credința în unicitatea lui Allah, de sinceritate și de îndreptare către El, când caută adăpost la El și este preocupată de acest lucru măreț — cel mai însemnat și mai nobil dintre toate —, strâmtorările, greutățile și mâhnirile se îndepărtează de ea.
Umm Salamah, Allah să fie mulțumit de ea, soția Profetului ﷺ, a relatat: „Trimisul lui Allah ﷺ s-a trezit într-o noapte înspăimântat și a spus: «Slavă lui Allah! Câte comori a coborât Allah! Și câte încercări au fost coborâte! Cine le va trezi pe locuitoarele odăilor — se referea la soțiile sale —, pentru ca ele să se roage? Câte femei îmbrăcate în această viață vor fi dezbrăcate în Viața de Apoi!»”9
Profetul ﷺ a îndrumat, așadar, către adorarea lui Allah și ascultarea de El: prin rugăciune, prin îndreptarea către El și prin ținerea strânsă de El. Allah Preaînaltul a spus:
وَمَن يَعْتَصِم بِٱللَّهِ فَقَدْ هُدِىَ إِلَىٰ صِرَٰطٍ مُّسْتَقِيمٍ
Cel care se ține strâns de Allah este călăuzit pe o cale dreaptă.
Fragment coranic — Coran, 3:101
Maʿqil ibn Yasār, Allah să fie mulțumit de el, relatează că Profetul ﷺ a spus: „Adorarea în vreme de tulburare este asemenea emigrării către mine.”10
Tulburarea înseamnă aici încurcarea treburilor oamenilor, izbucnirea încercărilor, a frământărilor și a omorurilor, precum și răspândirea nenorocirilor.
Poate că motivul pentru care adorarea are o asemenea însemnătate în vreme de tulburare este că majoritatea oamenilor o neglijează atunci. Ei sunt preocupați de vorbe, de discuții și de implicarea în tulburări, în care vor să se așeze în frunte. De aceea Profetul ﷺ a arătat măreția adorării în acel timp.
Ibn al-Jawzī, Allah să aibă milă de el, a spus: „Când încercările se răspândesc, inimile sunt preocupate de ele. Dacă atunci un adorator se dedică adorării, aceasta arată cât de puternic îi este legată inima de Allah, Atotputernicul și Mărețul; astfel, răsplata lui sporește.”11
Notele originale
Relatat de Abū Dāwūd în Sunan (1319).
Relatat de al-Tirmidhī în Jāmiʿ (3524).
Relatat de al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ (6346) și Muslim în Ṣaḥīḥ (2730).
Relatat de al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ (7069).
Relatat de Muslim în Ṣaḥīḥ (2948).
Ibn al-Jawzī, Kashf al-mushkil min ḥadīth al-Ṣaḥīḥayn (2/42).