Zece îndrumări pentru vremuri de încercare

Printre lucrurile de care trebuie să ținem seama mai ales atunci când au loc evenimente grave se află împlinirea Sunnei în felul în care ne purtăm cu cei aflați la conducere. Prin aceasta sunt rânduite interesele oamenilor, este unit cuvântul lor, sunt asigurate drumurile lor, este susținută religia lor și este înfruntat vrăjmașul lor.

Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, relatează că Profetul ﷺ a spus: „Conducătorul este un scut: se luptă în spatele lui și prin el se caută ocrotire. Dacă poruncește teama de Allah și este drept, are o răsplată pentru aceasta; iar dacă spune altceva, povara este asupra lui.”²⁷

Al-Nawawī, Allah să aibă milă de el, a spus: „Cuvintele lui ﷺ: «Conducătorul este un scut» înseamnă că este asemenea unui paravan. El îi împiedică pe vrăjmași să le facă rău musulmanilor, îi oprește pe oameni să se nedreptățească unii pe alții și ocrotește comunitatea Islamului. Oamenii se feresc de el și se tem de puterea sa. Cuvintele «se luptă în spatele lui» înseamnă că alături de el sunt înfruntați necredincioșii, răzvrătiții, khawārij și, în general, toți cei care răspândesc stricăciunea și nedreptatea.”²⁸

Marʿī al-Karmī al-Ḥanbalī, Allah să aibă milă de el, a spus: „Unii au spus: «Dacă nu ar exista autoritatea, învățatul nu și-ar putea răspândi cunoașterea, judecătorul nu și-ar putea pune în aplicare hotărârea, adoratorul nu și-ar putea împlini adorarea, meșteșugarul nu și-ar putea practica meșteșugul, negustorul nu și-ar putea desfășura negoțul, iar agricultorul nu și-ar putea lucra pământul. Drumurile ar fi întrerupte, granițele ar rămâne neapărate și s-ar răspândi nenorocirile și relele.»”²⁹

De aceea Legea islamică a subliniat ascultarea față de conducători, sfatul sincer față de ei și supunerea în ceea ce nu înseamnă neascultare față de Allah. Allah Preaînaltul a spus:

Profetul ﷺ a spus: „Temeți-vă de Allah, Stăpânul vostru, împliniți cele cinci rugăciuni ale voastre, postiți luna voastră, dați zakāh din averile voastre și ascultați de cel care are autoritate asupra voastră: veți intra în Paradisul Stăpânului vostru.”³⁰

El ﷺ a mai spus: „Trei însușiri nu lasă niciodată loc înșelării și ranchiunei în inima unui musulman: sinceritatea faptei pentru Allah, sfatul sincer față de cei cu autoritate și ținerea de comunitate, căci chemarea lor îi cuprinde și pe cei aflați în urma lor.”³¹

Înțelesul este că inima musulmanului nu ascunde nimic împotriva acestor trei însușiri. Dimpotrivă, le iubește, le primește cu mulțumire și lucrează potrivit lor, în ascultare față de Allah, pentru a se apropia de El și a căuta mulțumirea Sa.

Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, a spus: „Trebuie cunoscut faptul că exercitarea autorității asupra treburilor oamenilor se numără printre cele mai mari îndatoriri ale religiei. Mai mult, nici religia, nici viața lumească nu pot dăinui fără ea. Interesele fiilor lui Ādam nu se împlinesc decât prin adunarea lor laolaltă, fiindcă au nevoie unii de alții. Iar când se adună, au nevoie de un conducător. […] Allah Preaînaltul a poruncit îndemnarea la bine și oprirea răului, iar aceasta nu se împlinește decât prin putere și autoritate. La fel este cu celelalte îndatoriri pe care le-a impus: lupta, dreptatea, organizarea pelerinajului, a rugăciunilor de vineri și a sărbătorilor, ajutarea celui nedreptățit și aplicarea pedepselor legale. Acestea nu se împlinesc decât prin putere și autoritate. […] Este, așadar, obligatoriu ca autoritatea să fie asumată ca datorie religioasă și ca mijloc de apropiere de Allah. A te apropia de El în această privință, ascultând de El și de Trimisul Său, se numără printre cele mai bune fapte de apropiere.”³²

Tamīm al-Dārī, Allah să fie mulțumit de el, relatează că Profetul ﷺ a spus: „Religia este sinceritate și sfat bun.” Am întrebat: „Față de cine?” El a răspuns: „Față de Allah, de Cartea Sa, de Trimisul Său, de conducătorii musulmanilor și de oamenii de rând dintre ei.”³³

Din sinceritatea față de conducători face parte a ne ruga pentru îndreptarea și sănătatea lor, pentru călăuzirea lor către ceea ce este drept, pentru judecată bună și pentru tot ceea ce le este de folos robilor. Ne rugăm ca ei să fie o îndurare pentru supușii lor și ca Allah să-i îndrepte pe ei și, prin ei, pe ceilalți. Aceasta a adus Sunna, aceasta a fost calea înaintașilor comunității și prin aceasta se răspândește binele. Imamul al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ, Allah să aibă milă de el, a spus chiar: „Dacă aș avea o rugă împlinită negreșit, nu aș folosi-o decât pentru conducător.”³⁴

Îndreptarea conducătorului îi folosește lui și supușilor săi. În schimb, unii oameni se împotrivesc acestor principii: îi întărâtă pe ceilalți împotriva celui care îi conduce, își retrag, poate, ascultarea, îi îndeamnă pe oameni să nu mai asculte și să nu se mai supună și fac rugi împotriva conducătorului lor. Toate acestea sunt contrare textelor și practicii înaintașilor evlavioși. Din asemenea fapte se nasc un rău imens și o stricăciune mare.