Text integral · Pasaje · 8
A încredința chestiunea învățaților temeinici
În tulburările și crizele grave care privesc interesele comunității — siguranța ori teama ei — trebuie să ne întoarcem la învățații cu discernământ și la imamii temeinici: oamenii înțelegerii, ai deducției și ai cunoașterii limpezi a religiei lui Allah. De aceea Allah a spus:
وَإِذَا جَآءَهُمْ أَمْرٌ مِّنَ ٱلْأَمْنِ أَوِ ٱلْخَوْفِ أَذَاعُوا۟ بِهِۦ ۖ وَلَوْ رَدُّوهُ إِلَى ٱلرَّسُولِ وَإِلَىٰٓ أُو۟لِى ٱلْأَمْرِ مِنْهُمْ لَعَلِمَهُ ٱلَّذِينَ يَسْتَنۢبِطُونَهُۥ مِنْهُمْ
Când ajunge la ei o veste privitoare la siguranță sau teamă, o răspândesc. Dacă ar fi încredințat-o Trimisului și celor cu autoritate dintre ei, cei care o pot înțelege prin cercetare ar fi cunoscut-o.
Fragment coranic — Coran, 4:83
Abū al-ʿĀliyah, Allah să aibă milă de el, a spus: „Aceștia sunt oamenii cunoașterii. Nu vezi că spune: «Dacă ar fi încredințat-o Trimisului și celor cu autoritate dintre ei, cei care o pot înțelege prin cercetare ar fi cunoscut-o»?”22
Mujāhid ibn Jabr, Allah să aibă milă de el, a spus despre cuvintele «celor cu autoritate dintre ei»: „Cei care au înțelegere în religie și judecată.”23
Versetul îi educă și îi îndrumă pe oameni. Când se petrec lucruri privitoare la siguranța ori teama comunității, nu trebuie să vorbească despre ele oricine și nici să fie consultat oricine. Trebuie să ne întoarcem numai la învățații temeinici, oamenii deducției, ai înțelegerii și ai cunoașterii limpezi.
Trebuie lăsată deoparte luarea învățăturii de la cei mici, aflați abia la începutul căutării cunoașterii, ori de la cei deveniți faimoși prin mijloacele moderne de comunicare fără să fie cunoscuți pentru dobândirea științei și pentru temeinicie în ea. Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Binecuvântarea se află alături de cei mari ai voștri.”24
Nobilul companion ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Oamenii vor rămâne în bine atât timp cât cunoașterea le vine de la companionii lui Muḥammad ﷺ și de la cei mari ai lor. Când cunoașterea le vine de la cei mici ai lor, atunci pier.”25
Ibn Qutaybah, Allah să aibă milă de el, a comentat cuvintele lui Ibn Masʿūd: „El vrea să spună că oamenii rămân în bine atât timp cât învățații lor sunt vârstnici, iar nu tineri lipsiți de experiență. Vârstnicul a lăsat în urmă pornirile tinereții, asprimea, graba și nesăbuința ei și a dobândit experiență și pricepere. Astfel, îndoiala nu îi pătrunde în cunoaștere, patima nu îl domină, lăcomia nu îl abate și Satana nu îl face să alunece așa cum îl face pe cel tânăr. Odată cu vârsta vin demnitatea, prestanța și respectul inspirat. Celui tânăr i se pot ivi aceste lucruri de care vârstnicul a fost ferit. Dacă îl cuprind și el dă verdicte, piere el și îi face și pe alții să piară.”26
Notele originale
Relatat de al-Ṭabarī în Jāmiʿ al-bayān (7/181).
Relatat de al-Ṭabarī în Jāmiʿ al-bayān (7/180).
Relatat de Ibn Ḥibbān în Ṣaḥīḥ (804).
Relatat de al-Ṭabarānī în al-Muʿjam al-kabīr (8589).
Menționat de al-Baghdādī în Naṣīḥat ahl al-ḥadīth, p.30.