Text integral · Pasaje · 16
Prima faptă: predarea științei
العمل الأول: تعليم العلم
În hadithul lui Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, a fost amintit cuvântul Profetului:
سبع يجري للعبد أجرهن من بعد موته، وهو في قبره: من علم علما...
„Sunt șapte lucruri a căror răsplată continuă să-i ajungă robului după moarte, în vreme ce se află în mormânt: dacă a predat o știință…”7
Această faptă este pomenită și în hadithurile lui Abū Umāmah al-Bāhilī și Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de amândoi.
Predarea științei folositoare se numără printre cele mai mărețe fapte bune și cele mai însemnate căi de apropiere de Allah. Ea este îndeletnicirea tuturor profeților. Prin ea, oamenii își înțeleg religia, Îl cunosc pe Domnul și Dumnezeul lor și sunt călăuziți pe calea Lui cea dreaptă. Prin ea se deosebesc adevărul de falsitate, calea călăuzirii de rătăcire și ceea ce este îngăduit de ceea ce este oprit.
Aici se arată marea virtute a învățaților care îndrumă cu sinceritate și a chemătorilor devotați. Ei sunt făcliile robilor, reperele ținuturilor, sprijinul comunității și izvoarele înțelepciunii. Viața lor este un câștig, iar moartea lor, o nenorocire. Îl învață pe cel neștiutor, îi aduc aminte celui nepăsător și îl îndrumă pe cel rătăcit; nu se așteaptă de la ei vreo vătămare și nu se teme cineva de vreun rău ascuns din partea lor.
Când unul dintre oamenii științei moare, învățătura lui rămâne ca moștenire printre oameni, iar scrierile și cuvintele sale continuă să circule. Oamenii trag folos din ele și învață din ele, în vreme ce lui, aflat în mormânt, îi sosesc răsplățile una după alta, așa cum a spus Profetul:
من علم آية من كتاب الله فله ثوابها ما تليت.
„Cel care îi învață pe alții un verset din Cartea lui Allah primește răsplata lui câtă vreme este recitat.”8
Chiar dacă învățatul moare, cărțile sale și înregistrările lecțiilor, conferințelor și predicilor sale folositoare rămân. Din ele trag folos generații care nu au trăit în vremea lui și cărora nu le-a fost dat să-l întâlnească.
ومن تأمل أحوال أئمة الإسلام ـ كأئمة الحديث والفقه ـ كيف هم تحت التراب؛ وهم في العالمين كأنهم أحياء بينهم، لم يفقدوا منهم إلا صورهم، وإلا فذكرهم وحديثهم والثناء عليهم غير منقطع، وهذه هي الحياة حقا، حتى عد ذلك حياة ثانية؛ كما قال المتنبي: ذكر الفتى عيشه الثاني، وحاجته ما قاته، وفضول العيش أشغال.
„Cine cercetează starea imamilor Islamului, precum imamii hadithului și ai jurisprudenței, vede că, deși se află sub pământ, printre oameni sunt ca și cum ar trăi în mijlocul lor. Oamenii au pierdut numai înfățișarea lor; amintirea, cuvintele și lauda lor nu încetează. Aceasta este, cu adevărat, viața, într-atât încât este socotită o a doua viață. Așa cum a spus al-Mutanabbī: «Pomenirea omului este a doua lui viață; nevoia îi este ceea ce îl hrănește, iar prisosurile vieții sunt îndeletniciri care îl ocupă.»”9
Ibn al-Qayyim
Ibn al-Jawzī, Allah să aibă milă de el, a spus:
إذا علم الإنسان بأن الموت يقطعه عن العمل؛ عمل في حياته ما يدوم له أجره بعد موته؛ كأن يصنف كتابا في العلم؛ فإن تصنيف العالم ولده المخلد.
„Când omul știe că moartea îi întrerupe faptele, face în timpul vieții ceea ce îi păstrează răsplata după moarte: de pildă, scrie o carte de știință, căci scrierea învățatului este copilul său care rămâne.”10
Ibn al-Jawzī
Oricine contribuie la tipărirea cărților folositoare și la răspândirea scrierilor și lucrărilor benefice are o parte îmbelșugată din această mare răsplată, care continuă pentru rob în viață și după moarte.
Trimisul lui Allah a spus:
من دعا إلى هدى كان له من الأجر مثل أجور من تبعه، لا ينقص ذلك من أجورهم شيئا.
„Cel care cheamă la călăuzire are o răsplată asemenea răsplăților celor care îl urmează, fără ca aceasta să scadă cu nimic din răsplățile lor.”11
Printre formele științei folositoare a căror răsplată continuă pentru rob după moarte se află cumpărarea cărților de folos și punerea lor la dispoziție ca donație permanentă ori oferirea lor studenților, cercetătorilor și cititorilor care beneficiază de ele. Cât timp aceste cărți există, ele sunt o milostenie durabilă, a cărei răsplată se înnoiește pentru autorul lor și pentru cel care le-a donat.
Aici intră și realizarea cărților electronice și răspândirea lor prin aplicații de lectură, de cercetare și altele asemenea. Cărțile și programele electronice sunt asemenea cărților tipărite în privința folosului și a răspândirii științei, ba chiar pot fi mai răspândite și mai folositoare.
Notele originale
Vezi hadithul lui Anas ibn Mālik din introducere.
Abū Sahl al-Qaṭṭān, Ḥadīthuhu, 4/243. Al-Albānī a apreciat lanțul de transmitere drept bun în As-Silsilah aṣ-ṣaḥīḥah, nr. 1335.
Miftāḥ dār as-saʿādah, 1/387.
Ṣayd al-khāṭir, p. 34, cu o ușoară adaptare.
Muslim, Ṣaḥīḥ, nr. 2674.