Text integral · Pasaje · 8
A treia faptă: săparea fântânilor
العمل الثالث: حفر الآبار
În hadithul lui Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, Profetul a spus:
أو حفر بئرا.
„…a săpat o fântână…”15
Această faptă are o mare însemnătate și un folos deosebit. Virtutea amintită în privința amenajării cursurilor de apă și a dării apei de băut o cuprinde și pe ea, fiind una dintre formele lor. În plus, fântânile rămân de obicei bune vreme îndelungată, iar oamenii și animalele beneficiază de ele.
S-a transmis în mod autentic că Profetul a spus:
بينما رجل بطريق اشتد عليه العطش؛ فوجد بئرا، فنزل فيها فشرب، ثم خرج، فإذا كلب يلهث؛ يأكل الثرى من العطش، فقال الرجل: لقد بلغ هذا الكلب من العطش مثل الذي كان بلغ مني، فنزل البئر؛ فملأ خفه ماء، ثم أمسكه بفيه حتى رقي، فسقى الكلب، فشكر الله له، فغفر له. قالوا: يا رسول الله! وإن لنا في البهائم لأجرا؟ فقال: في كل كبد رطبة أجر.
„Un om mergea pe un drum și a fost cuprins de o sete puternică. A găsit o fântână, a coborât și a băut, apoi a ieșit. A văzut atunci un câine care gâfâia și lingea pământul umed de sete. Omul și-a spus: «Câinele acesta a ajuns la o sete asemenea celei pe care am îndurat-o eu.» A coborât în fântână, și-a umplut încălțămintea cu apă, apoi a ținut-o în gură până a urcat și i-a dat câinelui să bea. Allah i-a mulțumit pentru faptă și l-a iertat.” Ei au întrebat: „Trimis al lui Allah, suntem răsplătiți chiar și pentru animale?” El a răspuns: „Pentru orice ființă vie există răsplată.”16
Dacă Allah, Preaslăvitul, i-a iertat acestui om păcatele pentru că i-a dat unui câine puțină apă de băut, ce ne putem aștepta să primească acela care sapă fântâna și face posibilă existența ei, astfel încât multe făpturi să-și potolească setea și să beneficieze de ea?
Profetul a spus:
من حفر ماء لم يشرب منه كبد حرى من جن ولا إنس ولا سبع ولا طائر إلا آجره الله يوم القيامة.
Notele originale
Vezi hadithul lui Anas ibn Mālik din introducere.
Al-Bukhārī, Ṣaḥīḥ, nr. 2363; Muslim, Ṣaḥīḥ, nr. 2244.
Adică: însetată.
Ibn Khuzaymah, Ṣaḥīḥ, nr. 1292; al-Bukhārī, At-Tārīkh, 1/332. Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ at-targhīb, nr. 271.