Text integral · Pasaje · 12
A patra faptă: plantarea curmalilor
العمل الرابع: غرس النخل
În hadithul lui Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, a fost amintit cuvântul Trimisului lui Allah:
أو غرس نخلا.
„…a plantat un curmal…”
Sunnah a statornicit că dintre arbori curmalul este cel mai ales, cel mai folositor și cel care aduce oamenilor cele mai multe foloase. Profetul l-a asemănat chiar cu musulmanul, spunând:
إن من الشجر شجرة لا يسقط ورقها، وإنها مثل المسلم.
„Printre arbori se află unul ale cărui frunze nu cad și care se aseamănă cu musulmanul.”19
Într-o altă formulare:
إن من الشجر لما بركته كبركة المسلم... هي النخلة.
„Printre arbori se află unul a cărui binecuvântare este asemenea binecuvântării musulmanului… Acesta este curmalul.”20
Curmalul are această mare virtute fiindcă este un arbore bun și binecuvântat, cu multe foloase. Aproape fiecare parte a lui le este de folos oamenilor și animalelor. Fructul său se numără printre cele mai folositoare și are o dulceață fără seamăn. La fel, miezul său, numit jummār, conține numeroase substanțe folositoare trupului. Și celelalte părți ale sale le sunt de folos oamenilor și sunt întrebuințate în casele lor. De aceea Profetul spune:
مثل المؤمن مثل النخلة، ما أخذت منها من شيء نفعك.
„Credinciosul este asemenea curmalului: orice ai lua din el îți este de folos.”21
Cel care plantează curmali și pune rodul lor la dispoziția musulmanilor continuă să fie răsplătit de fiecare dată când cineva mănâncă din roade ori beneficiază de curmalii săi, fie om, fie animal.
Această mare răsplată cuprinde toți arborii. Curmalul a fost pomenit în mod deosebit în hadithul de mai sus datorită însușirilor sale și mulțimii foloaselor lui. Oricine plantează un arbore de care beneficiază oamenii, animalele ori păsările are în el o milostenie, a cărei răsplată îi ajunge în viață și după moarte.
Trimisul lui Allah a spus:
ما من مسلم يغرس غرسا، أو يزرع زرعا، فيأكل منه طير أو إنسان أو بهيمة، إلا كان له به صدقة.
„Niciun musulman nu plantează un arbore și nu seamănă o cultură din care mănâncă o pasăre, un om ori un animal fără ca aceasta să fie o milostenie pentru el.”22
Notele originale
Al-Bukhārī, Ṣaḥīḥ, nr. 61; Muslim, Ṣaḥīḥ, nr. 2811.
Al-Bukhārī, Ṣaḥīḥ, nr. 5444.
Aṭ-Ṭabarānī, Al-Muʿjam al-kabīr, nr. 13514. Al-Albānī l-a declarat autentic în As-Silsilah aṣ-ṣaḥīḥah, nr. 2285.
Al-Bukhārī, Ṣaḥīḥ, nr. 2320; Muslim, Ṣaḥīḥ, nr. 1553.