Text integral · Pasaje · 19
Introducere
مقدمة
În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.
Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Allah să trimită binecuvântarea și pacea asupra celui mai nobil dintre trimiși, Profetul nostru Muḥammad, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi.
Una dintre marile binefaceri pe care Allah, Preaînaltul, le-a revărsat asupra robilor Săi credincioși este că le-a pregătit căi ale binelui și ale facerii de bine. Robul căruia i se dă izbândă le urmează în această viață, iar răsplata lor continuă să-i ajungă după moarte. Oamenii din morminte sunt ținuți acolo, despărțiți de fapte; ei vor fi judecați și răsplătiți pentru ceea ce au săvârșit în timpul vieții.
În schimb, asupra acestui om căruia i s-a dat izbândă continuă să se reverse faptele bune, răsplățile și binefacerile, în vreme ce el se află în mormânt. Părăsește sălașul faptelor, însă răsplata nu i se întrerupe: treptele i se înalță, faptele bune îi sporesc, iar răsplățile i se înmulțesc în mormânt. Ce stare aleasă și ce sfârșit frumos și plăcut!
S-a transmis în mod autentic de la Profet, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, că există fapte bune a căror răsplată continuă să-i ajungă robului în mormânt după ce moare. Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah a spus:
سبع يجري للعبد أجرهن من بعد موته وهو في قبره: من علم علما، أو كرى نهرا، أو حفر بئرا، أو غرس نخلا، أو بنى مسجدا، أو ورث مصحفا، أو ترك ولدا يستغفر له بعد موته.
„Sunt șapte lucruri a căror răsplată continuă să-i ajungă robului după moarte, în vreme ce se află în mormânt: dacă a predat o știință, a săpat albia unui curs de apă, a săpat o fântână, a plantat un curmal, a construit o moschee, a lăsat în urmă un exemplar al Coranului ori a lăsat un copil care cere iertare pentru el după moartea sa.”1
Anas ibn Mālik
Abū Umāmah al-Bāhilī, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând:
أربع تجري عليهم أجورهم بعد الموت: رجل مات مرابطا في سبيل الله، ورجل علم علما فأجره يجري عليه ما عمل به، ورجل أجرى صدقة فأجرها يجري عليه ما جرت عليهم، ورجل ترك ولدا صالحا يدعو له.
«Patru oameni continuă să-și primească răsplata după moarte: un om care moare păzind hotarele pe calea lui Allah; un om care predă o știință, a cărei răsplată continuă să-i ajungă cât timp se lucrează potrivit ei; un om care întemeiază o milostenie durabilă, a cărei răsplată continuă să-i ajungă cât timp oamenii beneficiază de ea; și un om care lasă în urmă un copil dreptcredincios ce se roagă pentru el.»”2
Abū Umāmah al-Bāhilī
Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah a spus:
إن مما يلحق المؤمن من عمله وحسناته بعد موته: علما علمه ونشره، وولدا صالحا تركه، ومصحفا ورثه، أو مسجدا بناه، أو بيتا لابن السبيل بناه، أو نهرا أجراه، أو صدقة أخرجها من ماله في صحته وحياته؛ يلحقه من بعد موته.
„Printre faptele și binefacerile care continuă să-i ajungă credinciosului după moarte se numără: o știință pe care a predat-o și a răspândit-o; un copil dreptcredincios pe care l-a lăsat în urmă; un exemplar al Coranului pe care l-a lăsat moștenire; o moschee pe care a construit-o; o casă pe care a construit-o pentru călător; un curs de apă pe care l-a amenajat; ori o milostenie pe care a dat-o din averea sa cât timp era sănătos și în viață. Acestea continuă să-i ajungă după moarte.”3
Abū Hurayrah
Trimisul lui Allah a mai spus:
إذا مات الإنسان انقطع عنه عمله إلا من ثلاثة: إلا من صدقة جارية، أو علم ينتفع به، أو ولد صالح يدعو له.
„Când omul moare, faptele lui se întrerup, în afară de trei: o milostenie durabilă, o știință de folos ori un copil dreptcredincios care se roagă pentru el.”4
Deosebirile dintre hadithurile de mai sus în privința faptelor enumerate și a numărului lor arată că numărul nu exprimă aici o limitare exclusivă. Enumerarea are rolul de a ordona și de a înlesni memorarea cunoașterii. De asemenea, unele dintre faptele menționate în texte au un înțeles cuprinzător, în care intră mai multe dintre faptele pomenite în celelalte hadithuri.
Toate hadithurile de mai sus au în comun aceeași virtute: răsplata acestor fapte continuă în timpul vieții și după moarte.
Musulmanul care își dorește binele, dacă se gândește cu atenție la aceste fapte și este încredințat că răsplata lor îmbelșugată și marele lor merit îi vor reveni atât în viață, cât și după moarte, se străduiește să aibă o parte din ele și se grăbește să le împlinească, atâta vreme cât se află în sălașul răgazului, înainte ca viața și termenul său să se sfârșească.
Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, a relatat că Trimisul lui Allah i-a spus unui om, povățuindu-l:
اغتنم خمسا قبل خمس: شبابك قبل هرمك، وصحتك قبل سقمك، وغناك قبل فقرك، وفراغك قبل شغلك، وحياتك قبل موتك.
„Folosește cinci lucruri înaintea altor cinci: tinerețea înaintea bătrâneții, sănătatea înaintea bolii, bogăția înaintea sărăciei, timpul liber înaintea îndeletnicirilor și viața înaintea morții.”5
Ibn ʿAbbās
Am adunat în această scriere zece fapte pentru care este statornicită virtutea amintită: cele șapte din hadithul lui Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, citat mai sus, și încă trei, menționate în celelalte hadithuri care urmează după el.
M-am străduit să arăt căile binelui care intră în aceste fapte și în înțelesul lor, pentru ca oamenii credincioși să se grăbească spre ele, iar cei sârguincioși să le urmărească, astfel încât răsplățile lor să fie mari și balanțele faptelor lor bune să cântărească greu în ziua în care nici averea și nici copiii nu vor folosi, în afară de cel care vine la Allah cu o inimă curată.6
Notele originale
Al-Bazzār, Musnad, nr. 7289. Al-Albānī l-a apreciat drept bun (ḥasan) în Ṣaḥīḥ at-targhīb wa-t-tarhīb, nr. 73.
Imām Aḥmad, Musnad, nr. 22318. Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ at-targhīb wa-t-tarhīb, nr. 114. Aṭ-Ṭabarānī, Al-Muʿjam al-kabīr, nr. 6181, a transmis o relatare asemănătoare de la Salmān, Allah să fie mulțumit de el; al-Albānī a apreciat-o drept bună în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ, nr. 888.
Ibn Mājah, Sunan, nr. 242. Al-Albānī l-a apreciat drept bun în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ, nr. 2231.
Muslim, Ṣaḥīḥ, nr. 1631.
Al-Ḥākim, Al-Mustadrak, nr. 7846; l-a declarat autentic, iar adh-Dhahabī a fost de acord. Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ, nr. 1077.
La originea acestei scrieri se află o predică de vineri ținută la 1/11/1421 h., în Medina Profetului. Câțiva oameni de bine s-au străduit să o transcrie și să o aranjeze; eu am revizuit-o și i-am adăugat câteva învățături folositoare. Îl rog pe Allah să-i răsplătească în cel mai bun fel pe toți cei care s-au străduit să pregătească și să răspândească acest material printre musulmani, în mod deosebit pe frații de la biroul Itqān din statul Kuwait, pentru grija și efortul lor deosebit în pregătirea lui.