Text integral · Pasaje · 10
Încheiere
خاتمة
Credinciosul căruia i se dă izbândă, dacă află virtutea acestor fapte și binele care îi va reveni din ele, se grăbește să le dobândească și se străduiește să le câștige meritul cât timp este în viață și sănătos. Aceasta este mai bună decât amânarea lor până la moarte, căci omul nu știe când îi sosește termenul.
De aceea, când Profetul a fost întrebat ce milostenie are cea mai mare răsplată, el a răspuns:
أن تصدق وأنت صحيح شحيح، تخشى الفقر، وتأمل الغنى، ولا تمهل حتى إذا بلغت الحلقوم، قلت: لفلان كذا، ولفلان كذا، وقد كان لفلان.
„Să dai milostenie când ești sănătos și strâns la pungă, când te temi de sărăcie și nădăjduiești la bogăție. Să nu amâni până când sufletul îți ajunge la gât și spui: «Lui cutare atât, iar lui cutare atât», deși averea i-a și revenit lui cutare.”41
Yazīd ar-Raqāshī obișnuia să-și spună:
ويحك يا يزيد! من ذا الذي يصلي عنك بعد الموت؟! من ذا الذي يصوم عنك بعد الموت؟! من ذا الذي يرضي عنك ربك بعد الموت؟!
„Vai ție, Yazīd! Cine va face rugăciunea în locul tău după moarte? Cine va posti în locul tău după moarte? Cine va căuta pentru tine mulțumirea Domnului tău după moarte?”42
Yazīd ar-Raqāshī
Învățatul as-Saʿdī a spus, explicând cuvintele lui Allah, Preaînaltul:
إِنَّا نَحْنُ نُحْىِ ٱلْمَوْتَىٰ وَنَكْتُبُ مَا قَدَّمُوا۟ وَءَاثَـٰرَهُمْ
„Noi îi înviem pe morți și scriem ceea ce au trimis înainte și urmele lor.”
Coran, 36:12 (fragment)
وهي: آثار الخير وآثار الشر؛ التي كانوا هم السبب في إيجادها في حال حياتهم وبعد وفاتهم، وتلك الأعمال التي نشأت من أقوالهم وأفعالهم وأحوالهم، فكل خير عمل به أحد من الناس بسبب علم العبد وتعليمه ونصحه، أو أمره بالمعروف، أو نهيه عن المنكر، أو علم أودعه عند المتعلمين، أو في كتب ينتفع بها في حياته وبعد موته، أو عمل خيرا؛ من صلاة أو زكاة أو صدقة أو إحسان فاقتدى به غيره، أو عمل مسجدا، أو محلا من المحال التي يرتفق بها الناس، وما أشبه ذلك؛ فإنها من آثاره التي تكتب له، وكذلك عمل الشر.
„Acestea sunt urmele binelui și urmele răului, a căror apariție au pricinuit-o în timpul vieții și după moarte. Sunt faptele izvorâte din cuvintele, faptele și purtarea lor. Orice bine pe care cineva îl face datorită științei unui rob, învățăturii și sfatului său, îndemnului său la ceea ce este drept ori opririi sale de la ceea ce este rău; ori datorită unei științe pe care a încredințat-o celor care învață sau unor cărți de care se beneficiază în viața și după moartea lui; ori datorită unei fapte bune — rugăciune, danie, milostenie sau facere de bine — în care l-au urmat alții; ori datorită faptului că a construit o moschee sau un loc de care oamenii se folosesc și altele asemenea: toate acestea fac parte din urmele lui care îi sunt scrise. La fel se întâmplă și cu fapta rea.”43
As-Saʿdī
Credinciosul să ia aminte: după cum răsplata unor fapte bune continuă cât timp urma lor bună rămâne printre oameni, tot astfel există fapte a căror povară continuă și al căror păcat se întoarce asupra celui care i-a chemat pe alții la ele, cât timp răul și urma lor vătămătoare rămân printre oameni.
Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Allah să trimită binecuvântarea asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi.
Notele originale
Al-Bukhārī, Ṣaḥīḥ, nr. 1419; Muslim, Ṣaḥīḥ, nr. 1032.
ʿAbd al-Ḥaqq al-Ishbīlī, Al-ʿĀqibah fī dhikr al-mawt, p. 40.
Taysīr al-Karīm ar-Raḥmān, p. 692.