Zece cauze ale liniștii sufletești

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor. Binecuvântarea și pacea fie asupra celui mai nobil dintre profeți și a ultimului dintre trimiși, Profetul nostru Muḥammad, cel demn de încredere, asupra întregii sale familii și a tuturor companionilor săi, precum și asupra celor care urmează călăuzirea lor până în Ziua Judecății.

În cele ce urmează: liniștea sufletească este un deziderat măreț, un țel înalt și o binefacere uriașă din partea Stăpânului lumilor.

Prin liniștea sufletească se înțeleg ușurarea și seninătatea pieptului, îndepărtarea lucrurilor care îl tulbură și îl întristează și păstrarea fericirii sale într-o viață demnă și bună.

Atunci când Allah, Atotputernicul și Mărețul, îi dăruiește robului Său această binefacere, îi deschide pieptul și îi ușurează treburile, robul își împlinește interesele religioase și lumești și își atinge scopurile și țelurile. Actele de adorare îi devin ușoare, ascultarea îi este înlesnită, își poate îngriji interesele și se poate ocupa de creșterea copiilor săi.

Însă atunci când pieptul i se strânge, multe dintre interesele robului rămân neîmplinite. Nu mai are putere să lucreze și nici râvnă să pășească pe căile binelui, ci trece mereu de la o grijă la alta și de la o mâhnire la alta.

Deschiderea pieptului este, așadar, cel mai mare ajutor al robului pentru atingerea țelurilor sale și împlinirea intereselor sale. De aceea, când Allah i-a poruncit Profetului Său Mūsā, pacea fie asupra lui, să meargă la tiranul Faraon, să îl cheme și să îl avertizeze asupra urmărilor tiraniei sale, Mūsā, pacea fie asupra lui, s-a îndreptat către Allah cu această rugă:

Allah, Preaînaltul, amintindu-i robului, Trimisului și alesului Său Muḥammad, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, binefacerea Sa, spune:

Aceasta este o favoare dumnezeiască și un dar de la Domnul, pe care Allah, Atotputernicul și Mărețul, i l-a dăruit. „Deschiderea pieptului este una dintre cele mai mari cauze ale călăuzirii, iar strâmtorarea lui este una dintre cauzele rătăcirii. Tot astfel, deschiderea lui este una dintre cele mai de seamă binefaceri, iar strâmtorarea lui este una dintre cele mai mari pedepse.”¹

Acest deziderat măreț nu poate fi atins decât prin grija față de această religie și prin împlinirea ei. Cu cât robul se străduiește mai mult să rămână statornic în această religie și să respecte ceea ce a adus ea, cu atât va fi mai mare partea sa de liniște sufletească.

De aceea, toate cauzele care duc la deschiderea pieptului se pot rezuma la două lucruri, dintre care unul decurge din celălalt:

**Primul:** deschiderea pieptului nu se dobândește decât prin îndrumarea și ajutorul pe care Allah Preaînaltul le oferă robului.

**Al doilea:** această binefacere și acest dar de la Allah, Preaînaltul, nu se dobândesc decât prin ascultarea de El și respectarea Legii Sale.

Aceste două lucruri cuprind întregul subiect și constituie temelia lui. Inimile sunt în mâna lui Allah, Preaînaltul; El le întoarce după cum voiește, iar ele se supun rânduirii și stăpânirii Sale. Ceea ce Allah voiește se întâmplă, iar ceea ce El nu voiește nu se întâmplă, după cum a spus:

Și a spus Preaînaltul:

Liniștea sufletească nu se dobândește decât prin îndrumarea lui Allah Singur. Ea trebuie, așadar, cerută de la El, Atotputernicul și Mărețul, și căutată prin Legea și revelația Sa. Credinciosul se străduiește în rugă și în căutarea sinceră a adăpostului la Allah, Preaînaltul, cerându-I să îi deschidă pieptul, să îi ușureze treburile și să îl înscrie printre robii Săi fericiți în această lume și în Viața de Apoi.

Apoi credinciosul face ca ruga și căutarea adăpostului la Allah, Preaînaltul, să fie urmate de folosirea cauzelor care duc la împlinirea acestui țel înalt și a acestui scop măreț.

Marele învățat Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a amintit:

„Starea robului în mormânt este asemenea stării inimii în piept: în privința desfătării și a chinului, a închiderii și a eliberării.”²

Dacă pieptul său este strâmt și apăsat de această religie și de rânduielile ei, mormântul îi va fi strâmt. Dacă pieptul îi este deschis către această religie, iar inima sa se îndreaptă către ea, mormântul îi va fi lărgit și el va fi acolo bucuros și fericit.

Deschiderea pieptului are semne limpezi și indicii clare, care se arată la credincios și prin care urmarea sa este lăudabilă în această lume și în Viața de Apoi. În linii mari, ele se rezumă la trei lucruri:

**Primul:** să se îndrepte către lăcașul veșniciei și al dăinuirii.

**Al doilea:** să se desprindă de lăcașul trecerii și al pieirii.

**Al treilea:** să se pregătească pentru moarte și pentru ceea ce urmează după ea.

Dacă aceste trei lucruri se găsesc în inima robului, ele sunt o dovadă a deschiderii pieptului său și a seninătății inimii sale.

Marele învățat Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus:

„Semnul acestui lucru este deschiderea pieptului către treptele credinței, lărgirea lui, liniștirea inimii în fața poruncii lui Allah, întoarcerea către pomenirea lui Allah și iubirea Sa, bucuria întâlnirii cu El și desprinderea de lăcașul amăgirii. Așa cum se spune în relatarea cunoscută: «Când lumina intră în inimă, ea se lărgește și se deschide.» S-a întrebat: «Care este semnul acestui lucru?» A răspuns: «Desprinderea de lăcașul amăgirii, întoarcerea către lăcașul veșniciei și pregătirea pentru moarte înainte ca ea să sosească.»”³

Însă, atunci când alte preocupări și interese ajung să stăpânească inima, pieptul său se strânge pe măsura preocupării sale cu aceste lucruri.

După această lămurire a însemnătății subiectului și a marii nevoi a oamenilor de el, trecem la scopul urmărit: amintirea a zece cauze prin care se dobândește liniștea sufletească. Ele sunt dintre cele mai cuprinzătoare mijloace pentru atingerea și dobândirea acestui țel lăudabil și sunt rezumate și desprinse dintr-un capitol de seamă pe care imamul Ibn al-Qayyim l-a alcătuit în cartea sa Zād al-maʿād, despre „Cauzele deschiderii piepturilor și împlinirea lor desăvârșită la el, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui”.⁴

Numai la Allah se află reușita, numai de la El se caută și se cere ajutorul. Binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra întregii sale familii și a tuturor companionilor săi.