Zece cauze ale liniștii sufletești

Preaînaltul a spus:

Adică se află într-o lumină cu care Allah l-a înzestrat, prin binefacerea și harul Său. Această lumină este lumina credinței:

„Ea deschide și lărgește pieptul și bucură inima. Dacă această lumină lipsește din inima robului, ea se strânge, este apăsată și ajunge în cea mai strâmtă și mai grea închisoare… Partea robului de deschidere a pieptului este, așadar, pe măsura părții sale din această lumină.”⁶

Ḥāfiẓ Ibn Radjab, Allah să aibă milă de el, a spus:

„Inima în care a intrat lumina credinței și care s-a deschis și s-a lărgit prin ea se liniștește în fața adevărului, își găsește seninătatea în el și îl primește; iar de fals se îndepărtează, îl urăște și nu îl primește.”⁷

De aceea, robul trebuie să dorească foarte mult această lumină și să spere că Domnul său îl va face dintre cei pe care Allah i-a cinstit cu lumina credinței, prin binefacerea și harul Său. Preaînaltul a spus:

Să Îi ceară Domnului său să îi înnoiască credința în inimă, pentru a-i spori partea din această lumină și strălucire. Al-Ḥākim a relatat de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de amândoi, că Trimisul lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus:

„Credința se uzează în lăuntrul fiecăruia dintre voi, așa cum se uzează haina învechită. Cereți-I, așadar, lui Allah să înnoiască credința în inimile voastre!”⁸

Imamul Muḥammad ibn Aslam aṭ-Ṭūsī, Allah să aibă milă de el, a spus:

„Începutul credinței vine de la Allah, prin harul Său, prin îndurarea Sa și prin binefacerea pe care o dăruiește cui voiește dintre robii Săi. El așază în inima acestuia o lumină prin care îi luminează inima, îi deschide pieptul, îi sporește credința în inimă și îl face să o iubească. Când i-a luminat inima, a împodobit-o cu credința și l-a făcut să o iubească, inima lui crede în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi, în Ziua de Apoi și în întreaga predestinare, cu binele și răul ei. Crede în înviere, în socoteală, în Paradis și în Iad, de parcă le-ar vedea. Acest lucru se datorează luminii pe care Allah a așezat-o în inima sa.

Când inima lui a crezut, limba sa rostește, confirmând ceea ce a crezut inima. El recunoaște aceasta și mărturisește că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, că Muḥammad este Trimisul lui Allah și că toate aceste lucruri în care inima a crezut sunt adevărate.

Când inima a crezut și limba a mărturisit, mădularele lucrează: ascultă porunca lui Allah, împlinesc faptele credinței, își îndeplinesc îndatorirea față de Allah în cele pe care El le-a făcut obligatorii și se opresc de la cele pe care Allah le-a interzis, din credință și confirmând ceea ce se află în inimă și ceea ce a rostit limba. Dacă face acest lucru, este credincios.”⁹