Text integral · Pasaje · 5
Lăsarea lucrurilor de prisos
ترك فضول الأمور
Printre cauzele liniștii sufletești se numără păzirea limbii de vorbirea de prisos, a urechii de ascultarea de prisos și a ochiului de privirea de prisos.
Când sufletul și inima omului sunt ocupate cu lucruri de prisos, în locul lucrurilor însemnate și al celor prin care se dobândesc fericirea, izbânda și îndreptarea sa în această lume și în Viața de Apoi, viața sa este puternic afectată de strâmtorare, amărăciune și apăsare. Mai mult, ascultarea, privirea și vorbirea de prisos sunt cauze care atrag grijile și mâhnirile și au urmări grave, pe care omul nu le va socoti bune nici în această lume, nici în cea de pe urmă.
Câte nenorociri și regrete nu i-au adus omului privirea, vorbirea sau ascultarea de prisos!
De aceea, credinciosul trebuie să se străduiască să își educe sufletul, să îl țină în frâu prin însușiri nobile, să respecte buna-cuviință, să se păzească și să se îndepărteze de tot ceea ce îi dăunează și îl duce la pieire.
Una dintre încercările oamenilor din vremea aceasta, care le-a deschis numeroase porți către lucrurile de prisos, este cufundarea lor în privirea ecranelor telefoanelor și în răsfoirea paginilor și a site-urilor, căutând lucruri de prisos, ba poate chiar lucruri rele și condamnabile. Din aceasta au decurs daune mari pentru mulți musulmani în religia și în purtarea lor, pierderea timpului lor și felurite griji, mâhniri și strâmtorări ale pieptului.