Zece cauze ale liniștii sufletești

Preaînaltul a spus:

Binefacerea față de făpturi se împlinește prin numeroase mijloace, materiale și nemateriale: prin influență, prin avere, prin sfat sau prin alte forme de ajutor. Robului care face bine robilor lui Allah, Allah, Preaînaltul, îi răsplătește deschizându-i pieptul, ușurându-i treburile și dăruindu-i o urmare și un sfârșit bun.

Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus:

„Celui care îi ușurează unui credincios o suferință dintre suferințele acestei lumi, Allah îi va ușura o suferință dintre suferințele Zilei Învierii. Celui care îi ușurează situația unui om aflat la strâmtoare, Allah îi va ușura situația în această lume și în Viața de Apoi. Celui care acoperă greșeala unui musulman, Allah îi va acoperi greșelile în această lume și în Viața de Apoi. Allah îl ajută pe rob atât timp cât robul îl ajută pe fratele său.”¹⁸

A le fi de folos oamenilor, a-i ajuta și a le sta alături în nevoile lor sunt, așadar, cauze mărețe ale liniștii sufletești.

Cel care este însă zgârcit în binefacerea sa și strâns la mână în darurile și în faptele sale bune se numără printre oamenii cu pieptul cel mai strâmt, cu cele mai multe griji și mâhniri și cu viața cea mai amară.

În cele două culegeri Ṣaḥīḥ s-a transmis în mod autentic că nobilul nostru Profet, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a dat pentru aceasta o pildă grăitoare, spunând:

„Zgârcitul și cel care cheltuie sunt asemenea a doi oameni care poartă două cămăși de fier, de la piept până la clavicule. Când cel care cheltuie dă, cămașa lui se întinde — sau: se lărgește — pe pielea sa, până îi acoperă vârfurile degetelor și îi șterge urma. Zgârcitul, însă, când vrea să cheltuiască ceva, fiecare verigă i se lipește la locul ei. El încearcă să o lărgească, dar ea nu se lărgește.”¹⁹

Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, i-a asemănat pe cel care cheltuie și pe zgârcit cu doi oameni care poartă o cămașă de zale cu care se apără. Această armură acoperă inițial locul de la piept până la claviculă, adică partea de sus a pieptului, de lângă gât.

Cu cât cel care cheltuie sporește binefacerea față de oameni și milostenia față de nevoiași, cu atât această cămașă se întinde și verigile ei de fier se înmulțesc, adică ea se lărgește și crește, până când îi acoperă toată pielea și îi ascunde vârfurile degetelor. Acesta este sensul cuvintelor sale, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui: „până îi acoperă vârfurile degetelor”. În același timp, prin lungimea și întinderea ei, îi șterge urmele pașilor atunci când merge. Acesta este sensul cuvintelor sale, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui: „și îi șterge urma”.

În ceea ce îl privește pe zgârcitul care nu le face bine oamenilor și nu cheltuie din averea sa, fiecare verigă din această cămașă rămâne la locul ei. Oricât ar vrea să lărgească această armură pentru a-și ocroti trupul, nu va putea.

Aceasta este o pildă grăitoare, care arată efectul cheltuirii și al zgârceniei asupra stării robului și asupra religiei sale. Cheltuirea, dărnicia și binefacerea sunt cauze ale îmbelșugării mijloacelor de trai, ale seninătății inimii și ale odihnei minții. Tot ele sunt o cauză a ștergerii urmelor păcatelor pe care robul le săvârșește.

Zgârcitul se află în situația opusă. Ori de câte ori vrea să dea milostenie, sufletul i se strânge și se zgârcește cu averea sa. Viața îi devine amară și pieptul i se strâmtează pe măsura zgârceniei sale și a îndepărtării sale de binefacere.