Virtuțile familiei Profetului și înalta ei poziție la Ahl al-Sunna

Din cele de mai înainte a devenit limpede că, în privința familiei Profetului ﷺ, credința Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿah este la mijloc între exces și neglijență, între exagerare și răceală. Ei îi iubesc pe toți, le sunt loiali, nu se poartă cu răceală față de vreunul și nu exagerează în privința niciunuia. La fel, îi iubesc pe toți companionii și le sunt loiali, îmbinând iubirea companionilor cu cea a rudelor. Aceasta este deosebirea față de alții, dintre oamenii patimilor, care exagerează în privința unor membri ai familiei și se poartă cu răceală față de mulți dintre ei și față de companioni — Allah să fie mulțumit de ei.

Exemple ale exagerării lor în privința celor doisprezece imami din familie — ʿAlī, al-Ḥasan și al-Ḥusayn, Allah să fie mulțumit de ei, și nouă dintre urmașii lui al-Ḥusayn — sunt capitolele din «al-Uṣūl min al-Kāfī», de al-Kulaynī, între care:

«Capitol: Imamii — pacea fie asupra lor — sunt locțiitorii lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, pe pământul Său și porțile prin care se ajunge la El» (1/193).

«Capitol: Imamii — pacea fie asupra lor — sunt semnele pe care El, Atotputernicul și Mărețul, le-a pomenit în Cartea Sa» (1/206).

În acest capitol sunt trei dintre relatările lor care interpretează cuvintele Celui Preaînalt

Și semne; iar după stea ei se călăuzesc

spunând că steaua este Trimisul lui Allah — Allah să trimită rugăciuni asupra lui și familiei sale —, iar semnele sunt imamii.

«Capitol: Imamii — pacea fie asupra lor — sunt lumina lui Allah, Atotputernicul și Mărețul» (1/194).

El cuprinde relatări dintre ale lor, între care una al cărei lanț ajunge la Abū ʿAbd Allāh, adică Jaʿfar al-Ṣādiq, despre explicarea cuvintelor lui Allah, Atotputernicul și Mărețul:

Allah este Lumina cerurilor și a pământului.

El ar fi spus, după cum pretind ei:

Pilda luminii Sale este asemenea unei firide

este Fāṭimah — pacea fie asupra ei;

În care se află o lampă

este al-Ḥasan;

Lampa este într-un vas de sticlă

este al-Ḥusayn;

Vasul de sticlă este asemenea unei stele strălucitoare:

Fāṭimah este o stea strălucitoare între femeile acestei lumi;

Se aprinde de la un pom binecuvântat

este Ibrāhīm — pacea fie asupra lui;

Un măslin, nici de răsărit și nici de apus

înseamnă nici evreiască, nici creștină;

Al cărui untdelemn aproape luminează

înseamnă că știința aproape izbucnește din ea;

Chiar fără să-l fi atins focul. Lumină peste lumină

înseamnă un imam provenit din ea după alt imam;

Allah călăuzește spre lumina Sa pe cine voiește

înseamnă că Allah călăuzește către imami pe cine voiește…

«Capitol: Versetele pe care Allah, Atotputernicul și Mărețul, le-a pomenit în Cartea Sa sunt imamii» (1/207).

În acest capitol se interpretează cuvintele lui Allah, Atotputernicul și Mărețul,

Semnele și avertizările nu le sunt de folos celor care nu cred

spunând că semnele sunt imamii!

În el se interpretează cuvintele Celui Preaînalt

Ei au tăgăduit toate semnele Noastre

spunând că semnele sunt toți succesorii desemnați!

Sensul acestei afirmații este că pedeapsa care a lovit neamul lui Faraon a avut drept cauză tăgăduirea succesorilor desemnați, care sunt imamii!

«Capitol: Oamenii pomenirii, despre care Allah a poruncit creației să-i întrebe, sunt imamii — pacea fie asupra lor» (1/210).

«Capitol: Coranul călăuzește către imam» (1/216).

În acest capitol, cuvintele lui Allah, Atotputernicul și Mărețul,

Acest Coran călăuzește către ceea ce este cel mai drept

sunt interpretate ca însemnând că el călăuzește către imam!

În el, cuvintele lui Allah, Atotputernicul și Mărețul,

Cei cu care ați legat învoieli

sunt interpretate ca referindu-se numai la imami — pacea fie asupra lor —, prin care Allah, Atotputernicul și Mărețul, v-ar fi legat jurămintele!

«Capitol: Binefacerea pe care Allah, Atotputernicul și Mărețul, a pomenit-o în Cartea Sa sunt imamii — pacea fie asupra lor» (1/217).

În el, cuvintele lui Allah, Atotputernicul și Mărețul,

Nu i-ai văzut pe cei care au schimbat binefacerea lui Allah cu necredința?

sunt interpretate pretinzându-se că ʿAlī — Allah să fie mulțumit de el — ar fi spus: «Noi suntem binefacerea pe care Allah le-a dăruit-o robilor Săi și prin noi vor izbândi cei care vor izbândi în Ziua Judecății»!

În el, cuvintele lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, din sura al-Raḥmān,

Pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiți voi doi?,

sunt interpretate: «Pe Profet sau pe succesorul desemnat îi tăgăduiți voi doi?»

«Capitol: Înfățișarea faptelor înaintea Profetului — Allah să trimită rugăciuni asupra lui și familiei sale — și a imamilor — pacea fie asupra lor» (1/219).

«Capitol: Imamii — pacea fie asupra lor — dețin toate cărțile pogorâte de la Allah, Atotputernicul și Mărețul, și le cunosc în toate limbile lor» (1/227).

«Capitol: Nimeni în afara imamilor — pacea fie asupra lor — nu a adunat întregul Coran și ei îi cunosc întreaga știință» (1/228).

«Capitol: Imamii — pacea fie asupra lor — cunosc toate științele care au ajuns la îngeri, profeți și trimiși — pacea fie asupra lor» (1/255).

«Capitol: Imamii — pacea fie asupra lor — știu când vor muri și nu mor decât prin propria alegere» (1/258).

«Capitol: Imamii — pacea fie asupra lor — cunosc ceea ce a fost și ceea ce va fi și nimic nu le este ascuns — rugăciunile lui Allah fie asupra lor» (1/260).

«Capitol: Allah, Atotputernicul și Mărețul, nu l-a învățat pe Profetul Său vreo știință fără să-i poruncească să i-o predea emirului credincioșilor — pacea fie asupra lui — și acesta a fost părtașul său în știință» (1/263).

«Capitol: Nimic din adevărul aflat în mâinile oamenilor nu provine decât de la imami — pacea fie asupra lor — și orice lucru care nu provine de la ei este fals» (1/399).

Aceste capitole cuprind relatări dintre ale lor. Le-am redat din ediția cărții publicată de Maktabat al-Ṣadūq, Teheran, în anul 1381 H.

Cartea este socotită printre cele mai de seamă cărți ale lor, dacă nu chiar cea mai de seamă. În introducere se află o laudă foarte mare a cărții și a autorului său, care a murit în anul 329 H. Cele citate sunt exemple ale exagerării celor vechi în privința imamilor. Cât despre exagerarea celor de mai târziu, ea reiese din cuvintele unuia dintre marii lor contemporani, al-Khumaynī, în «al-Ḥukūmah al-islāmiyyah» (p. 52), publicată de al-Maktabah al-Islāmiyyah al-Kubrā, Teheran: «Stabilirea autorității și a conducerii pentru imam — pacea fie asupra lui — nu înseamnă lipsirea lui de poziția pe care o are înaintea lui Allah și nici nu-l face asemenea celorlalți conducători. Imamul are o poziție lăudată, o treaptă înaltă și o putere de locțiitor asupra creației, sub autoritatea și controlul căreia se supun toate particulele acestui univers. Printre învățăturile de neocolit ale doctrinei noastre este că imamii noștri au o poziție la care nu ajunge nici înger apropiat și nici profet trimis. Potrivit relatărilor și hadithurilor pe care le avem, Marele Trimis — rugăciunile fie asupra lui — și imamii — pacea fie asupra lor — erau, înaintea acestei lumi, lumini. Allah i-a așezat în jurul Tronului Său și le-a dat o poziție și o apropiere pe care numai Allah le cunoaște. Jibrīl a spus, după cum se află în relatările despre înălțarea la cer: Dacă m-aș apropia cât un vârf de deget, aș arde. S-a relatat de la ei — pacea fie asupra lor —: Avem cu Allah stări pe care nu le poate cuprinde nici înger apropiat și nici profet trimis.»

Văzând sau auzind asemenea cuvinte, omul nu poate decât să spună:

Domnul nostru, nu lăsa inimile noastre să se abată după ce ne-ai călăuzit și dăruiește-ne de la Tine îndurare. Tu ești Dăruitorul.

Oricine are cea mai mică putere de a înțelege este sigur că cele citate de la ei și altele asemenea sunt minciuni și născociri puse pe seama imamilor, iar aceștia se dezic de cei care exagerează în privința lor și de exagerarea lor.