Text integral · Pasaje · 32
Laudele învățaților pentru urmașii companionilor și alții din familie
Muḥammad ibn ʿAlī ibn Abī Ṭālib, cunoscut ca Ibn al-Ḥanafiyyah — Allah să aibă milă de el
Ibn Ḥibbān a spus în «Thiqāt al-tābiʿīn» (5/347): «Era dintre cei mai merituoși membri ai familiei sale.»
În biografia sa din «Tahdhīb al-Kamāl», de al-Mizzī: «Aḥmad ibn ʿAbd Allāh al-ʿIjlī a spus: Un urmaș al companionilor, de încredere, un om drept… Ibrāhīm ibn ʿAbd Allāh ibn al-Junayd a spus: Nu cunoaștem pe nimeni care să fi transmis de la ʿAlī, de la Profet ﷺ, mai mult și mai autentic decât ceea ce a transmis Muḥammad ibn al-Ḥanafiyyah.»
În «al-Siyar», de al-Dhahabī (4/115), Isrāʾīl a relatat de la ʿAbd al-Aʿlā, adică Ibn ʿĀmir: «Muḥammad ibn ʿAlī era numit Abū al-Qāsim; era scrupulos în religie și avea multă știință.»
A mai spus despre el (4/110): «Nobilul imam, Abū al-Qāsim și Abū ʿAbd Allāh.»
ʿAlī ibn al-Ḥusayn ibn ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să aibă milă de el
Ibn Saʿd a spus în «al-Ṭabaqāt» (5/222): «ʿAlī ibn al-Ḥusayn era de încredere, demn de încredere, cu multe relatări, înalt în rang, nobil și scrupulos în religie.»
Ibn Taymiyyah a spus în «Minhāj al-Sunnah» (4/48): «ʿAlī ibn al-Ḥusayn este dintre marii urmași ai companionilor și dintre cei mai de seamă în știință și religie.»
În biografia sa din «Tahdhīb al-Kamāl», de al-Mizzī: «Sufyān ibn ʿUyaynah a relatat de la al-Zuhrī: Nu am văzut un qurayshit mai merituos decât ʿAlī ibn al-Ḥusayn.»
Același sens a fost transmis de la Abū Ḥāzim, Zayd ibn Aslam, Mālik și Yaḥyā ibn Saʿīd al-Anṣārī — Allah să aibă milă de ei.
Al-ʿIjlī a spus: «ʿAlī ibn al-Ḥusayn, medinitul, urmașul companionilor, este de încredere.»
Al-Zuhrī a spus: «ʿAlī ibn al-Ḥusayn era dintre cei mai merituoși membri ai familiei sale și dintre cei mai ascultători și era cel mai iubit de Marwān ibn al-Ḥakam și de ʿAbd al-Malik ibn Marwān.»
Al-Dhahabī a spus în «al-Siyar» (4/386): «Nobilul imam, Zayn al-ʿĀbidīn, podoaba adoratorilor, hāshimitul, ʿalawitul, medinitul.»
Ibn Ḥajar a spus în «al-Taqrīb»: «De încredere, ferm, adorator, învățat în fiqh, merituos și cunoscut.»
Muḥammad ibn ʿAlī ibn al-Ḥusayn ibn ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să aibă milă de el
O dovadă a cinstirii sale de către Jābir ibn ʿAbd Allāh al-Anṣārī — Allah să fie mulțumit de amândoi — se află în «Ṣaḥīḥ Muslim» (1218), în lanțul hadithului lung despre pelerinaj, de la Jaʿfar ibn Muḥammad — Muḥammad fiind fiul lui ʿAlī ibn al-Ḥusayn —, de la tatăl său, care a spus: «Am intrat la Jābir ibn ʿAbd Allāh. El i-a întrebat pe cei de față cine sunt, până a ajuns la mine. Am spus: Sunt Muḥammad ibn ʿAlī ibn al-Ḥusayn. Și-a întins mâna spre capul meu, mi-a desfăcut nasturele de sus, apoi pe cel de jos și și-a pus palma între sânii mei, eu fiind atunci un tânăr. A spus: Bine ai venit, fiul fratelui meu! Întreabă ce dorești… Am spus: Povestește-mi despre pelerinajul Trimisului lui Allah ﷺ.»
Atunci i-a relatat hadithul său lung despre felul pelerinajului Profetului ﷺ.
Ibn Taymiyyah a spus în «Minhāj al-Sunnah» (4/50): «La fel, Abū Jaʿfar Muḥammad ibn ʿAlī este dintre cei aleși în știință și religie. S-a spus că a fost numit al-Bāqir deoarece a deschis adâncurile științei, nu fiindcă prosternarea i-ar fi brăzdat fruntea.»
Al-Mizzī a spus în biografia sa din «Tahdhīb al-Kamāl»: «Al-ʿIjlī a spus: Medinit, urmaș al companionilor, de încredere. Ibn al-Barqī a spus: Era învățat în fiqh și merituos.»
Al-Dhahabī a spus în «al-Siyar» (4/401–402): «Este nobilul imam Abū Jaʿfar Muḥammad ibn ʿAlī ibn al-Ḥusayn ibn ʿAlī, ʿalawitul, fāṭimitul, medinitul, fiul lui Zayn al-ʿĀbidīn… Era dintre cei care au îmbinat știința, fapta, noblețea, descendența aleasă, încrederea și cumpătarea și era potrivit pentru califat. Este unul dintre cei doisprezece imami pe care șiiții imamiți îi cinstesc și despre care spun că sunt infailibili și cunosc întreaga religie. Infailibilitatea este numai pentru îngeri și profeți. Oricine altcineva poate avea dreptate și poate greși, iar din cuvintele sale se ia și se lasă, în afară de Profet ﷺ, care este infailibil și întărit prin revelație. Abū Jaʿfar a fost cunoscut ca al-Bāqir, de la «baqara al-ʿilm», adică a deschis știința, cunoscându-i temelia și adâncurile. Abū Jaʿfar a fost un imam care depunea efort de interpretare, un recitator al Cărții lui Allah, un om cu rang înalt…»
A mai spus (p. 403): «Al-Nasāʾī și alții l-au numărat între învățații în fiqh ai urmașilor companionilor din Medina. Învățații păstrători ai hadithului sunt de acord că Abū Jaʿfar este o dovadă acceptată în transmitere.»
Jaʿfar ibn Muḥammad ibn ʿAlī ibn al-Ḥusayn ibn ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să aibă milă de el
Imamul Ibn Taymiyyah a spus în «Minhāj al-Sunnah» (4/52–53): «Jaʿfar al-Ṣādiq — Allah să fie mulțumit de el — este dintre cei aleși în știință și religie… ʿAmr ibn Abī al-Miqdām a spus: Când îl priveam pe Jaʿfar ibn Muḥammad, știam că provine din descendența profeților.»
În lucrarea sa despre virtuțile și drepturile familiei Profetului (p. 35), l-a descris spunând: «Șeicul învățaților comunității.»
Al-Dhahabī a spus în «al-Siyar» (6/255): «Imamul cel sincer, șeicul Banū Hāshim, Abū ʿAbd Allāh, qurayshitul, hāshimitul, ʿalawitul, din descendența Profetului, medinitul, unul dintre oamenii de seamă.»
A spus despre el și tatăl său: «Amândoi erau dintre marii învățați ai Medinei.»
A spus în «Tadhkirat al-ḥuffāẓ» (1/150): «Al-Shāfiʿī și Yaḥyā ibn Maʿīn l-au socotit de încredere. De la Abū Ḥanīfah se relatează că a spus: Nu am văzut pe nimeni mai învățat în fiqh decât Jaʿfar ibn Muḥammad. Abū Ḥātim a spus: De încredere; despre unul ca el nu se întreabă.»
ʿAlī ibn ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās — Allah să aibă milă de el
Ibn Saʿd a spus în «al-Ṭabaqāt» (5/313): «ʿAlī ibn ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās era cel mai mic dintre fiii tatălui său, cel mai frumos și mai chipeș qurayshit de pe fața pământului și cel care se ruga cel mai mult. Era numit al-Sajjād, cel cu multe prosternări, pentru adorarea și meritul său.»
A mai spus (p. 314): «Era de încredere și avea puține relatări.»
În «Tahdhīb al-Kamāl», de al-Mizzī: «Al-ʿIjlī și Abū Zurʿah au spus: De încredere. ʿAmr ibn ʿAlī a spus: Era dintre cei mai buni oameni. Ibn Ḥibbān l-a inclus în «al-Thiqāt».»
Al-Dhahabī a spus în «al-Siyar» (5/252): «Nobilul imam, strămoșul califilor, Abū Muḥammad, hāshimitul, al-Sajjād… Era — Allah să aibă milă de el — învățat și făptuitor, voinic, chipeș, înalt și impunător…»