Virtuțile familiei Profetului și înalta ei poziție la Ahl al-Sunna

Credința Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿah ocupă calea de mijloc între exces și neglijență, între exagerare și răceală, în toate chestiunile credinței. Așa este și credința lor despre familia Trimisului ﷺ: ei îi sunt loiali oricărui bărbat și oricărei femei musulmane din descendența lui ʿAbd al-Muṭṭalib, precum și tuturor soțiilor Profetului ﷺ. Îi iubesc pe toți, îi laudă și le recunosc pozițiile pe care le merită, cu dreptate și echitate, fără patimă sau arbitrar. Recunosc meritele celor cărora Allah le-a dăruit atât noblețea credinței, cât și noblețea descendenței. Pe membrii familiei care au fost companioni ai Trimisului lui Allah ﷺ îi iubesc pentru credința și evlavia lor, pentru tovărășia lor alături de el și pentru rudenia lor cu el ﷺ.

Pe cei care nu au fost companioni îi iubesc pentru credința și evlavia lor și pentru rudenia cu Trimisul lui Allah ﷺ. Consideră că noblețea descendenței urmează nobleții credinței: cui Allah le-a dăruit pe amândouă i-a dăruit două binefaceri, iar celui care nu a fost călăuzit către credință noblețea descendenței nu-i este de niciun folos. Allah, Atotputernicul și Mărețul, spune:

Cel mai cinstit dintre voi înaintea lui Allah este cel mai evlavios dintre voi.

La sfârșitul unui hadith lung relatat de Muslim în «Ṣaḥīḥ» (2699), de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el —, Profetul ﷺ a spus: «Pe cel pe care faptele îl țin în urmă, descendența nu-l va face să înainteze.»

Al-Ḥāfiẓ Ibn Rajab — Allah să aibă milă de el — a spus în explicarea acestui hadith, în «Jāmiʿ al-ʿulūm wa-l-ḥikam» (p. 308): «Sensul este că faptele sunt cele prin care robul ajunge la treptele Vieții de Apoi, după cum spune Cel Preaînalt:

Pentru fiecare sunt trepte potrivit celor pe care le-a făcut.

Pe cel ale cărui fapte întârzie să-l ridice la pozițiile înalte înaintea lui Allah Preaînaltul descendența nu-l va face să înainteze, pentru a ajunge la acele trepte. Allah a legat răsplata de fapte, nu de descendențe, după cum spune:

Când se va sufla în trâmbiță, în acea Zi nu vor mai fi între ei legături de rudenie și nu se vor mai întreba unii pe alții.

Allah a poruncit să ne grăbim către iertarea și îndurarea Sa prin fapte:

Grăbiți-vă către iertare de la Domnul vostru și către o Grădină cât cerurile și pământul, pregătită pentru cei evlavioși, care cheltuiesc în îndestulare și în restriște și își stăpânesc mânia,

în cele două versete; și a spus:

Cei care se tem cu înfricoșare de Domnul lor, cei care cred în versetele Domnului lor, cei care nu-I fac asociați Domnului lor, cei care dau ceea ce dau, cu inimile pline de teamă, fiindcă se vor întoarce la Domnul lor, aceia se grăbesc către faptele bune și sunt cei dintâi în ele.»

Apoi a menționat texte care îndeamnă la faptele bune și arată că apropierea de Trimis ﷺ se dobândește numai prin evlavie și fapte drepte. Le-a încheiat cu hadithul lui ʿAmr ibn al-ʿĀṣ — Allah să fie mulțumit de el — din «Ṣaḥīḥ al-Bukhārī» (5990) și «Ṣaḥīḥ Muslim» (215), spunând: «Toate acestea sunt susținute de relatarea din cele două culegeri autentice, de la ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, care l-a auzit pe Profet ﷺ spunând: Familia lui Abū cutare nu este dintre aliații mei; aliatul meu este Allah și credincioșii drepți. Aceasta arată că apropierea de el nu se dobândește prin descendență, oricât de apropiată ar fi, ci prin credință și fapte drepte. Cine este mai desăvârșit în credință și fapte îi este mai apropiat, fie că are ori nu are o legătură apropiată de rudenie cu el. În acest sens, cineva a spus:

Pe viața ta, omul nu valorează decât prin religia sa; nu lăsa evlavia bizuindu-te pe descendență!

Islamul l-a înălțat pe Salmān, persanul; asocierea l-a coborât pe Abū Lahab, cel de neam ales.»