Principii pentru înțelegerea tafsīrului

Toată lauda I se cuvine lui Allah. Îl lăudăm, Îi cerem ajutorul și iertarea și ne căim către El. Căutăm ocrotirea lui Allah de răul din noi înșine și de faptele noastre rele. Pe cel călăuzit de Allah nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cel pe care El îl lasă în rătăcire nimeni nu-l poate călăuzi. Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, lui, familiei sale, companionilor săi și celor care îi urmează cu bunătate. Acestea fiind spuse:

În orice domeniu, este important ca omul să învețe dintre principiile sale ceea ce îl ajută să-l înțeleagă și să deducă lucrurile pornind de la acele principii, astfel încât cunoașterea lui să se sprijine pe temelii puternice și stâlpi trainici. S-a spus: „Cine este lipsit de principii este lipsit de atingerea țintei.”

Una dintre cele mai însemnate științe — ba chiar cea mai însemnată și mai nobilă — este știința tafsīrului, care lămurește sensurile Cuvântului lui Allah, Preaputernicul și Preamăritul. Învățații au stabilit principii pentru ea, așa cum au stabilit principii pentru știința hadisului și pentru jurisprudență.

Scrisesem din această știință ceea ce mi-a fost cu putință pentru elevii institutelor de învățământ ale Universității Islamice Imām Muḥammad ibn Saʿūd. Câțiva oameni mi-au cerut să adun aceste pagini într-o lucrare de sine stătătoare, pentru a fi mai ușor de folosit și mai bine reunite; le-am împlinit cererea.

Îl rog pe Allah Preaînaltul să o facă folositoare.

Cuprinsul ei poate fi rezumat astfel:

Coranul cel Nobil:

1. Când a început revelarea Coranului către Profet ﷺ și care înger i l-a adus?

2. Primul pasaj revelat din Coran.

3. Cele două feluri de revelare a Coranului: legată de o cauză și fără o cauză prealabilă.

4. Pasajele meccane și medinite; înțelepciunea revelării treptate; ordinea Coranului.

5. Scrierea și memorarea Coranului în vremea Profetului ﷺ.

6. Strângerea Coranului în vremea lui Abū Bakr și a lui ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de ei.

Tafsīrul:

1. Sensul lingvistic și terminologic al tafsīrului; statutul și scopul său.

2. Datoria musulmanului în interpretarea Coranului.

3. Sursele la care se revine pentru interpretare:

a. Cuvântul lui Allah Preaînaltul: Coranul se explică prin Coran.

b. Sunna Trimisului ﷺ, întrucât el transmite de la Allah și cunoaște cel mai bine dintre oameni ceea ce Allah a intenționat în Cartea Sa.

c. Spusele companionilor, Allah să fie mulțumit de ei, îndeosebi ale celor învățați și preocupați de tafsīr, deoarece Coranul a fost revelat în limba și în epoca lor.

d. Spusele marilor urmași ai companionilor, care s-au străduit să preia tafsīrul de la companioni, Allah să fie mulțumit de ei.

e. Sensurile religioase sau lingvistice cerute de cuvinte, potrivit contextului. Dacă sensul religios diferă de cel lingvistic, se adoptă sensul religios, în afară de cazul în care există o dovadă care dă întâietate celui lingvistic.

4. Felurile de deosebiri întâlnite în tafsīrul transmis.

5. Traducerea Coranului: definiția, felurile și statutul fiecăruia.

Cinci scurte biografii ale unor exegeți cunoscuți: trei companioni și doi dintre urmașii lor.

Împărțirea pasajelor Coranului în muḥkam și mutashābih, adică pasaje limpezi și pasaje al căror sens poate fi neclar.

Atitudinea celor statornici în cunoaștere și a celor cu inimi înclinate spre rătăcire față de pasajele neclare.

Neclaritatea propriu-zisă și cea relativă.

Înțelepciunea existenței pasajelor limpezi și a celor neclare.

Pasajele care par contradictorii, răspunsul la această impresie și exemple.

Jurământul:

Definiția, particulele și folosul său.

Relatările:

Definiția, scopurile lor și înțelepciunea repetării și a deosebirilor lor de lungime și stil.

Relatările israelite introduse în tafsīr și atitudinea învățaților față de ele.

Pronumele:

Definiția și antecedentul; folosirea unui substantiv explicit în locul unui pronume și folosul ei; schimbarea persoanei gramaticale și folosul ei; pronumele de separare și folosul său.